Spondiloza cervicală: cauze, simptome și cum tratăm durerea

1. Despre spondiloză
          1.a.     Ce este spondiloza
          1.b.     Cauze și factori de risc ai spondilozei
          1.c.     Tipuri de spondiloză
          1.d.     Simptome ale spondilozei
          1.e.     Metode de diagnosticare pentru spondiloză
          1.f.      Evoluția spondilozei
2. Cum se tratează spondiloza
          2.a.    Fizioterapie și tratament kinetoterapeutic pentru spondiloză
          2.b.    Intervenții chirurgicale pentru tratarea spondilozei
          2.c.    Terapii alternative pentru spondiloză
          2.d.    Tratamentul medicamentos pentru ameliorarea simptomelor spondilozei
          2.e.    Remedii naturiste pentru ameliorarea simptomelor spondilozei
3. Prevenirea spondilozei 

1. Despre spondiloză

Spondiloza este un termen-umbrelă (sau un termen general) care se referă la degenerarea coloanei vertebrale din orice cauză. Dacă alegem un sens mai restrâns, spondiloza se referă la osteoartrită. Dacă alegem un sens mai restrâns, spondiloza se referă la osteoartrită spinală, legată de vârsta înaintată și de uzura coloanei vertebrale, care este cea mai frecventă cauză a spondilozei. Există mai multe tipuri de spondiloză, iar unul dintre acestea, spondiloza cervicală, reprezintă o afecțiune foarte întâlnită la persoanele de peste 40 de ani, cu precădere la cele sedentare și supraponderale. 

1.a. Ce este spondiloza

Spondiloza cervicală, însă, nu reprezintă o condiție obligatorie, întrucât se instalează și pe fondul unei predispoziții genetice, traume diverse, poziții vicioase menținute timp îndelungat, fiind în plus favorizată și de fumat. Cel mai adesea, termenul "spondiloză" este folosit pentru a descrie osteoartrita (denumită uneori și osteoartroza) coloanei vertebrale, dar este, de asemenea, un termen folosit în mod frecvent pentru a descrie orice formă de degenerare a coloanei vertebrale. Spondiloza este un termen descriptiv. La fel ca mulți alți termeni folosiți pentru a descrie problemele coloanei vertebrale, spondiloza este mai degrabă un termen descriptiv decât un diagnostic clinic. Literalmente, cuvântul poate fi "tradus" până la sensul că un pacient are atât durere, cât și degenerare la nivelul coloanei vertebrale, indiferent de ce anume îi provoacă acea durere sau de locul în care are loc degenerarea. 

1.b. Cauze și factori de risc ai spondilozei

Spondiloza este un fenomen al îmbătrânirii. Odată cu înaintarea în vârstă, oasele și ligamentele din coloana vertebrală se uzează, ceea ce duce la apariția osteofitelor ("ciocurilor" osoase), un semn al osteoartritei. De asemenea, discurile intervertebrale se degenerează și se slăbesc, ceea ce poate duce la hernie de disc și la discuri umflate. Spondiloza este o boală comună, iar vârsta poate fi un factor de risc. 

Pacienții descriu primele lor simptome între 20 și 50 de ani, iar spondiloza lombară este în special frecventă în rândul persoanelor de peste 40 de ani. Potrivit Arthritis Foundation, spondiloza afectează aproximativ 75% dintre persoanele de peste 60 de ani. 

Peste 80% dintre persoanele cu vârsta de peste 40 de ani prezintă semne/dovezi clare de spondiloză potrivit studiilor bazate pe radiografii. Rata la care apare spondiloza este parțial legată de predispoziția genetică, precum și de un istoric al traumatismelor la nivelul coloanei vertebrale. Genetica este un alt factor de risc pentru spondiloză. 

Dacă multe persoane dintr-o familie au spondiloză, este o probabilitate să existe o predispoziție genetică mai puternică pentru spondiloză. Leziunile spinale/traumatismele coloanei vertebrale sunt, de asemenea, un factor de risc pentru spondiloză. Loviturile, traumatismele sau rănile pot provoca neplăceri, precum hernia de disc. De asemenea, este mai probabil ca osteoartrita să se dezvolte în articulațiile lezate/afectate, inclusiv atunci când vine vorba de articulațiile din coloană vertebrală. Poate dura ani de zile pentru ca osteoartrita să se dezvolte în această zonă. 

Cauzele spondilozei

Principalele cauze ale spondilozei sunt îmbătrânirea și uzura generală asociată cu viața pacientului. Cu toate acestea, există mai mulți factori care pot exacerba sau agrava spondiloza. Următoarele cauze sunt unele dintre cele mai frecvente: 

  •  traume sau vătămări subite ori neașteptate, cum ar fi cele care apar în timpul muncii fizice, sporturilor cu un impact ridicat, accidentelor rutiere sau căzăturilor grave; 
  •  predispoziția genetică, anomaliile congenitale ale coloanei vertebrale sau antecedentele familiale referitoare la durerile de spate; 
  •  afecțiunile precum artroza (osteoartrita) fațetelor articulare, stenoza spinală sau boala degenerativă a discului intervertebral, tumorile benigne sau canceroase, pintenii osoși (osteofitele) și discurile rupte ori hernia de disc; 
  • obezitatea
  •  fumatul și/sau consumul excesiv de alcool; 
  •  malnutriția; 
  •  lipsa exercițiilor fizice; 
  •  realizarea unor mișcări repetitive care tensionează și uzează coloana vertebrală, cum se întâmplă în cazul meseriilor care necesită ridicarea în mod regulat a unor obiecte grele, munca fizică extrem de solicitantă sau conducerea mașinii pe distanțe foarte lungi. 

Descoperă soluțiile experților DOC

1.c. Tipuri de spondiloză

Spondiloza se referă la modificările degenerative ale coloanei vertebrale, cum ar fi osteofitele (numite și "ciocuri" osoase sau "pinteni osoși") și la degenerarea discurilor intervertebrale, acele structuri din țesut cartilaginos, rotunjite și plate, care reunesc vertebrele și care joacă un rol de amortizor între acestea. 

Există mai multe tipuri de spondiloză: 

Astfel, spondiloza poate să apară în zona cervicală (la gât), în zonă toracică (partea superioară și de mijloc a spatelui) sau în zona lombară (partea inferioară a coloanei vertebrale). Cele mai întâlnite forme sunt spondiloza lombară și spondiloză cervicală, spun specialiștii. În plus, spondiloza toracală nu provoacă în mod frecvent simptome. 

Spondiloza lombosacrală este cea care afectează atât zona lombară (partea de jos a coloanei vertebrale), cât și zona lombo-sacrală (partea de sub zona lombară - osul sacral, situat imediat deasupra șanțului interfesier). 

1.d. Simptome ale spondilozei

Durerea nu trebuie trecută cu vederea în spondiloza cervicală. La începutul afecțiunii, durerea se accentuează la oboseală și stat în picioare, însă dispare după odihnă. 
Din nefericire, neglijată, spondiloza se accentuează și apar crize dureroase ce țin săptămâni sau luni, însoțite de: 

  • contracturi,
  •  limitare funcțională, 
  •  migrene
  •  vertij, 
  •  amețeli, 
  •  tulburări de dispoziție, 
  •  dureri extinse în umăr, ceafă, 
  •  gât înțepenit, 
  •  nevralgii intercostale și altele. 

 
În afară de durerea caracteristică, amețeli, dureri de cap, greață uneori, dar și furnicături la nivelul brațelor și umerilor, spondiloza cervicală poate genera și tulburări motorii, afectând în timp forța brațelor. De aceea este necesară diagnosticarea și tratarea acestei suferințe, care poate evolua surprinzător la unii pacienți, din cauza evoluției proceselor degenerative la nivelul corpurilor vertebrale și al discurilor intervertebrale. 

Simptomele pot varia în spondiloză. Să nu uităm că spondiloza este mai frecventă în zona gâtului și în partea inferioară a spatelui (zona lombară). Gâtul (în spondiloza cervicală) este mai predispus, deoarece el susține greutatea capului printr-o gamă largă de mișcări. 

Partea inferioară a spatelui are un risc crescut, deoarece zona lombară gestionează și distribuie cea mai mare parte a greutății corpului și stresul structural asociat. Cele mai importante simptome în spondiloză sunt: 

  • Durerea - ea poate rezulta dintr-un disc intervertebral umflat sau din hernia de disc care împinge ("ciupește") un nerv spinal, un nerv mixt care transmite informații senzoriale, motorii și semnale autonome între măduva spinării și organism. Nervul comprimat la nivelul gâtului poate cauza durere cervicală care poate radia în jos, către umăr, braț și mână. În mod similar, dacă zona lombara este afectată, pacientul va prezenta dureri la nivelul feselor și sciatică (durere de picior). 
  • Redoarea (rigiditatea) - aceasta poate să apară după perioadele de inactivitate sau după repaus, cum ar fi atunci când pacientul se trezește, după ce a dormit mai multe ore. 
  • Paresteziile (senzații anormale) se pot dezvolta la pacienții cu spondiloză, iar acestea pot fi senzații de amorțeală sau furnicături în anumite zone afectate de boală. 

Deoarece spondiloza este un termen-umbrelă pentru a descrie degenerarea discurilor intervertebrale și a coloanei vertebrale, pot să apară numeroase simptome în funcție de localizarea, severitatea și de natura problemei care stă la baza spondilozei. 

Simptomele generale pe care trebuie să le ai în vedere sunt: 

  •  durere lombară, durere de spate (toracică, în zonă din centru) sau durere de gât (în zona cervicală); 
  •  hernie de disc; 
  •  nervii "ciupiți"; 
  •  sciatică; 
  •  amorțeală și slăbiciune în zona afectată, cât și în membrele asociate (mâini sau picioare); 
  •  senzație de furnicături și înțepături în zona afectată și în membrele asociate; 
  •  dureri de cap; 
  •  o paletă limitată de mișcări, rigiditate în vertebrele afectate și senzația că oasele "se macină", se freacă unele de altele; 
  •  dificultate la menținerea echilibrului și incapacitatea de a efectua activitățile de zi cu zi, fără a întâmpina dureri sau disconfort. 

1.e. Metode de diagnosticare pentru spondiloză

La o consultație la reumatolog sau neurolog, în urma examinării fizice și examinării neurologice, medicul va analiza îndeaproape coloana vertebrală a pacientului și gama de mișcări în timp ce pacientul este așezat în diverse poziții: aplecat în față, în lateral, pe spate. Medicul își notează forma pe care o are coloana vertebrală, inclusiv orice curbături anormale. 

Specialistul palpează (simte) coloana pentru a detecta orice zone sensibile sau dureroase, tensiuni musculare sau spasme, umflături ori zone în care e prezentă inflamația. Mai mult, durerea este evaluată în profunzime, împreună cu alte simptome, ca de exemplu paresteziile, slăbiciunea, etc. 

Radiografiile (o metodă folosită în diagnosticarea spondilozei) pot detecta osteofitele sau "pintenii" osoși, sau pierderea înălțimii discului intravertebral (acesta se poate subția). 

Medicul specialist poate recomanda un CT ("tomografie computerizată") ori o investigație IRM (imagistică prin rezonanță magnetică, numită și "rezonanță magnetică nucleară" / RMN) pentru a vedea modificările degenerative și anomaliile existente în țesuturile moi ale coloanei vertebrale. Desigur, în funcție de simptomele pacientului, pot fi recomandate și alte tipuri de teste care îl ajută pe medic să stabilească diagnosticul. 

1.f. Evoluția spondilozei

La nivelul corpurilor vertebrale și al discurilor intervertebrale, are loc, pe fondul unor "reacții de reparare", apariția osteofitelor (pinteni osoși) care pot realiza acțiuni cu efect vătămător ale măduvei sau rădăcinilor nervoase. Această complicație se numește "cervicobrachialgia degenerativă", ce generează inițial parestezii, furnicături, amorțeli, până la slăbirea forței musculare și chiar dizabilitate. 

2. Cum se tratează spondiloza

Unul dintre aspectele importante ale tratamentului îl reprezintă imobilizarea coloanei cervicale pentru a evita mobilizarea agresivă a musculaturii, prin purtarea de gulere moi, rigide sau semirigide. Noaptea se va dormi pe o pernă ortopedică, ce preia curbura cefei. Multe persoane, însă, nu acceptă această metodă terapeutică, deși este una eficientă, care grăbește calmarea crizei dureroase. Odată cartilagile articulare lezate, ele nu se mai refac și este importantă terapia pentru a conserva măcar componentele vertebrale în acest stadiu și a încetini evoluția bolii. 

2.a. Fizioterapie și tratament kinetoterapeutic pentru spondiloză

Cele mai bune metode de tratament pentru spondiloză sunt prin fizioterapie, care ajută la combaterea durerilor, redorii (rigidității) și retracțiilor, ajutând la stabilizarea procesului degenerativ. Se obține și tonifierea musculaturii vertebrale și mobilitatea coloanei cervicale. Tratamentele ajută, indirect, și la remiterea durerilor de cap și a migrenelor generate de spondiloză. 

Pentru a avea efect, curele de fizioterapie se fac în pachete de câte 8-10 ședințe consecutive, de două ori pe an, preferabil prin internare în clinici de specialitate, mai ales în sezonul rece, pentru a evita diferențele mari de temperatură post-procedură, deplasările, etc. În plus, chiar se recomandă ca o astfel de ședință să fie urmată de masajul terapeutic, manual sau electric, prin aparatură cu softuri speciale de electrostimulare și masaj. 

Masajul urmărește calmarea și relaxarea musculaturii spatelui, combaterea contracturilor dureroase musculare, redarea mobilității articulațiilor vertebrale, stimularea circulației, tonifierea musculaturii paravertebrale. După masaj se pot executa exerciții de kinetoterapie, articulațiile și musculatura fiind stimulate și "încălzite", deci mai ușor de mobilizat. 

Exercițiile și gimnastica specială sunt importante în tratamentul pentru spondiloză. Mișcarea ajută la activarea circulației, mai ales la nivelul discurilor vertebrale, rehidratarea lor, ameliorarea durerii, menținerea sau redobândirea forței musculare și a mobilității coloanei. Exercițiile se fac sub supravegherea unui kinetoterapeut. 

Ideal ar fi ca ședințele să dureze 15-20 de minute pe zi și constau în mișcări lente, începând de la simple ridicări și aplecări ale bărbiei, mâinilor, cu protejarea articulației umerilor, și abia în partea a două fiind continuate cu rotiri ușoare ale gâtului, cefei, trunchiului sau brațelor. Se pot executa stând pe scaun, în picioare, apoi întins pe o saltea, la sol, pe burtă, la început cu bărbia sprijinită pe mâini. 

Culcat pe spate, pacientul poate executa ridicări ale capului, brațelor, rulări ușoare, fără a pune presiune pe zona occipitală, ci maxim până la nivelul omoplaților. De asemenea, flexii ale genunchilor și bărbiei simultan la piept, precum și exerciții ale brațelor, cu ridicări drepte sau laterale, cu ajutorul unui băț lung, urmărind mișcarea acestuia cu privirea. Tot de băț ne putem ajuta pentru ridicarea brațelor în picioare, sau pe scaun. 

Cel mai bine ar fi ca exercițiile să fie personalizate și corectate măcar la început, de către un kinetoterapeut, în funcție de stadiul de degenerare vertebrală a fiecăruia și mai ales de poziționarea și dezvoltarea osteofitelor în raport cu țesutul medular. 

Procedurile pot fi completate cu acupunctura, presopunctura, o hidratare atentă și o dietă sănătoasă, eventual reglarea greutății spre normoponderabilitate, dacă este cazul. 

Să reținem că, prin "ghidarea" corpului prin exercițiile terapeutice, fizioterapeutul ajută pacienții să își întărească mușchii abdominali și să scape de kilogramele în exces. Ambele schimbări pot să reducă în mod semnificativ severitatea simptomelor pacientului când vine vorba de spondiloză, punând mai puțină presiune pe coloana vertebrală. 

2.b. Intervenții chirurgicale pentru tratarea spondilozei

Rareori este nevoie de o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală pentru a trata spondiloza care se dezvoltă la spate sau gât. Chiar și așa, în unele cazuri, terapiile nonchirurgicale nu asigură o ameliorare adecvată a durerii sau a simptomelor. 

Pe de altă parte, compresia nervului poate deveni severă și/sau simptomele osteoartritei coloanei vertebrale se pot agrava progresiv și pot duce la slăbiciune și amorțeală a extremităților (braț, picior). În unele cazuri, ar putea fi recomandată intervenția chirurgicală în zona spatelui (lombară și nu numai) sau în zona gâtului. 

Există mai mulți factori, printre care și starea generală de sănătate a pacientului, care trebuie evaluați foarte atent, înainte ca medicul să facă o procedură la nivelul coloanei vertebrale. Totodată, medicul stabilește ce fel de intervenție chirurgicală este necesară dacă pacientul chiar are nevoie de operație, iar aceste proceduri pot fi: 

  • Laminectomia lombară - este o procedură de îndepărtare a "arcadelor" osoase ale canalului spinal, procedura mărind ulterior dimensiunea canalului spinal și reducând presiunea exercitată asupra măduvei spinării; 
  • Discectomia - este o procedură folosită pentru a îndepărta o porțiune a unui disc intervertebral care pune presiune pe o rădăcină nervoasă sau pe canalul spinal. 
  • Foraminotomia cervicală - este o procedură de extindere a deschiderilor pentru rădăcinile nervoase, pentru a ieși din canalul spinal. În timpul unei proceduri de acest gen este îndepărtată o cantitate de țesut, care poate să varieze. 
  • Îndepărtarea osteofitelor - este o procedură folosită pentru a îndepărta "ciocurile" osoase sau "pintenii" osoși dintr-o zonă unde aceștia provoacă atingerea sau "ciupirea" nervilor. 
  • Corpectomia - este o procedură de îndepărtare a corpului vertebral și a discurilor. 

Dacă starea pacientului este gravă, iar acesta nu răspunde la alte forme de tratament, este posibil ca persoana să aibă nevoie de o operație. O intervenție chirurgicală poate să însemne că: medicul îndepărtează osteofitele sau "pintenii" osoși, îndepărtează părți din oasele gâtului pacientului sau operează hernia de disc, pentru a oferi mai mult spațiu nervilor și măduvei spinării. 

Operația este rareori necesară pentru spondiloză cervicală, însă chiar și așa, un medic poate recomanda intervenția chirurgicală dacă durerea este severă și dacă aceasta afectează capacitatea pacientului de a-și mișca brațele. 

2.c. Terapii alternative pentru spondiloză

Terapiile practicate pentru spondiloză sunt diverse și se utilizează protocoale specifice, care includ: 

  •  Laserul - această terapie cu lumină laser are rol antialgic, antiinflamator, relaxează musculatura și edemul (umflăturile). 
  •  Terapia cu curent diadinamic urmărește un efect decontracturant, vasodilatator și antiinflamator. 
  •  Terapia cu ultrasunete decontracturează prin încălzire, stimulează sistemul nervos, are efect antiinflamator și antalgic, realizează un efect fibrinolitic, cu limitarea degenerării locale. 
  • Terapia cu curenți interferențiali are, de asemenea, efect de stimulare trofică, motorie nervoasă, dar și miorelaxantă și antiinflamatoare. 

Modalitățile de încălzire și de răcorire a zonei (aplicarea unor comprese calde sau comprese reci, cu gheață), masajul terapeutic și terapia de decompresie a coloanei vertebrale, precum și alte tratamente recomandate de medic ajută, în mod frecvent, pacienții care se confruntă cu spondiloză. 

Dacă însă spondiloza a cauzat deja dureri mari și a provocat traumatisme secundare ori dacă tratamentele conservative nu au ameliorat simptomele, atunci intervenția chirurgicală s-ar putea să fie necesară. 

2.d. Tratamentul medicamentos pentru ameliorarea simptomelor spondilozei

Evident, pe parcursul tratamentului medicamentos, medicii recomandă medicație antalgică și antiinflamatoare adecvate cel mult 15 zile din cauza efectelor adverse gastrice. De asemenea, medicii recomandă fizioterapie, masaj, kinetoterapie, acestea având mult mai puține contraindicații sau efecte adverse nedorite. 

Medicamentele speciale care combat durerea și inflamația din corp pot, adeseori, să reducă durerea și disconfortul pacientului pe perioade mai lungi de timp, iar după acest interval, problemele asociate cu spondiloza, de obicei, se rezolvă cu ajutorul fizioterapiei sau kinetoterapiei. 

Deși medicii sfătuiesc pacienții în mod regulat să folosească medicamente cu administrare orală și locală, totodată aceștia recomandă alte tehnologii sau terapii alternative (stimularea electrică, injecțiile localizate), pentru că toate acestea pot maximiza beneficiile medicației prescrise pentru spondiloză. Deși spondiloza poate fi o afecțiune extrem de dureroasă, cei mai mulți pacienți răspund favorabil la tratamentele non-chirurgicale. Prima linie de tratament include analgezicele (medicamentele contra durerii), medicamentele antiinflamatoare și cele care relaxează mușchii. 

2.e. Remedii naturiste pentru ameliorarea simptomelor spondilozei

Suplimentele sau remediile naturiste (din plante) pot fi folosite pentru ameliorarea simptomelor spondilozei, dar doar la recomandarea medicului specialist. Înainte de a încerca orice fel de remediu din plante sau supliment din plante, asigură-te că discuți cu medicul tău. 

Chiar dacă sunt remedii naturiste, pot exista efecte adverse de care nu poți fi conștient; de exemplu, un remediu din plante poate să interacționeze cu un medicament prescris de medic, pe care îl iei regulat. 

Unele dintre remediile naturiste pe care le poti lua în considerare pentru tratamentul spondilozei sunt:

  •  Gheara-diavolului (Harpagophytum procumbens) este o plantă folosită de mai multe secole pentru a trata febra, artrita și problemele gastrointestinale. Ea funcționează ca un medicament antiinflamator. În zilele noastre, este folosită pentru afecțiuni care cauzează inflamație și durere, precum spondiloză (osteoartrită spinală). Remediile se pot lua sub formă de capsulă. 
  • Ghimbirul - poate fi și el folosit ca un "medicament" antiinflamator. Poți să îți prepari propriul ceai de ghimbir, adăugând o linguriță de ghimbir proaspăt ras într-o cană de apă clocotită. Sau poți cere sfatul unui medic fitoterapeut, care îți va spune cum se administrează remediile pe bază de ghimbir. 
  •  Suplimente sau glicozaminoglicani - Glucozamină și/sau sulfatul de condroitină sunt două exemple de glicozaminoglicani. Aceste substanțe pot fi luate separat sau în combinație și pe piață există numeroase suplimente alimentare de acest gen. Glucozamina și condroitina sunt făcute din surse naturale și s-a demonstrat că uneori calmează simptomele spondilozei. 
  •  Extractele din scoarță de sălcie albă - Un lucru important de reținut este că salcia albă a dus la dezvoltarea aspirinei în Europa. Dacă nu vrei să iei versiunea sintetică (mai ales că aspirina poate irita stomacul), folosește remediile naturiste pe bază de scoarță de salcie albă. Este un remediu recomandat pentru afecțiuni care cauzează durere și inflamație, iar spondiloza le provoacă pe amândouă. De asemenea, scoarță de salcie albă calmează și durerea acută de spate. 

3. Prevenirea spondilozei

Spondiloza este un proces degenerativ, așa că nu există nicio metodă cunoscută pentru a preveni procesele patologice degenerative. Cu toate acestea, unele măsuri pe care le iei se pot dovedi utile pentru a preveni durerea cervicală și durerea de spate pe care spondiloza le poate cauza. De exemplu, trebuie să ai mereu o poziție corectă a corpului, să nu mergi cocoșat, să nu îți ți gâtul prea aplecat, pentru a nu avea dureri în această zonă. 

Pe de altă parte, e bine să înveți cum trebuie să ridici corect greutățile, iar un fizioterapeut te poate învăța acest lucru, ca să nu îți soliciți prea mult coloana vertebrală. 

Un alt lucru important este controlul greutății, iar medicul te poate ajuta să scapi de kilograme într-un mod sănătos, pentru a nu-ți solicita coloana vertebrală din cauza excesului ponderal. Totodată, odihna corespunzătoare a corpului este un alt punct pe care trebuie să îl ai în vedere dacă nu vrei să suferi de spondiloză.
 
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
“Cervical spondylosis” - https://www.nhs.uk/conditions/cervical-spondylosis/
“Cervical spondylosis” - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17685-cervical-spondylosis
“Cervical spondylosis” - https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cervical-spondylosis 


Te-ar mai putea interesa și...


 

CELE MAI CITITE

DE SEZON

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0