Indicele de masă corporală (IMC) este un indicator, o măsurare a grăsimii din corpul tău, bazat(ă) pe greutatea ta în raport cu înălțimea și se aplică la majoritatea adulților - bărbați și femei de 20 de ani și peste această vârstă. Reține că indicele de masă corporală nu măsoară în mod direct grăsimea din corp. Cu toate acestea, cercetările indică faptul că IMC este corelat cu măsurătorile directe ale grăsimii corporale, cum ar fi cântărirea subacvatică, și este considerat un indicator bun în anumite cazuri.

Indicele de masă corporală este o unealtă care indică dacă o persoană este (sau nu) subponderală, supraponderală, obeză sau are o greutate considerată normală și sănătoasă pentru înălțimea ei. Dacă indicele de masă corporală al unei persoane iese din zona considerată "sănătoasă" a IMC-ului, riscurile problemelor de sănătate cresc semnificativ. Valorile indicelui de masă corporală sunt independente de vârstă și sunt aceleași pentru ambele sexe.

Chiar și așa, IMC poate să nu corespundă la același grad de grăsime, în populații diferite, tocmai pentru că oamenii au proporții diferite ale corpului. Riscurile pentru sănătate asociate cu un indice de masă corporală crescut sunt continue, iar interpretarea valorilor IMC în relație cu riscurile pot să difere de la o populație la alta. IMC nu este suficient de precis pentru a fi folosit ca o unealtă în diagnosticare. Chiar și așa, el este folosit ca o unealtă de screening, pentru a identifica potențialele probleme legate de greutate la adulți.

Un specialist belgian în statistică, Adolphe Quetelet, a dezvoltat formula de calcul pentru IMC aproximativ acum 150 de ani. Astfel, bazele IMC-ului au fost concepute de Adolphe Quetelet, un astronom belgian, matematician, statistician și sociolog, între 1830 și 1850.

Termenul modern de "indice de masă corporală" (IMC) pentru raportul greutății corporale la pătratul înălțimii a fost "inventat" și folosit într-o lucrare publicată în iulie 1972, într-o ediție a revistei "Journal of Chronic Diseases" (jurnalul de boli cronice), de Ancel Keys și alții. În această lucrare, Ancel Keys a susținut că ceea ce el numea IMC a fost "... dacă nu pe deplin satisfăcător, cel puțin la fel de bun ca orice alt indice relativ al greutății, ca un indicator al obezității relative".

Formula metrică este cea de mai jos și după ea se calculează indicele de masă corporală: Greutatea (în kilograme) împărțită (/) la Înălțime (în metri) la pătrat. Cu sistemul metric, formula pentru IMC este greutatea în kilograme împărțită la înălțimea în metri, ridicată la pătrat (kg/m2). Deoarece înălțimea este mai des măsurată în centimetri, împarte înălțimea în centimentri la 100 pentru a obține valoarea înălțimii în metri.

Când vine vorba de compoziția corpului, indicele de masă corporală sau IMC este o unealtă bună. IMC este o valoare calculată care indică dacă ai o cantitate de grăsime considerată sănătoasă. Poți să îți determini indicele tău de masă corporală cu ajutorul unui tabel cu valorile IMC sau cu ajutorul unui calculator online ce îți calculează rapid IMC.

Cum interpretezi valoarea obținută? Obezitatea este diagnosticată atunci când IMC-ul tău este egal cu 30 sau peste această valoare. Nu uita că indicele de masă corporală se calculează prin împărțirea greutății tale în kilograme (kg) la înălțimea ta în metri (m) la pătrat.

Pentru majoritatea oamenilor, IMC oferă o estimare rezonabilă a grăsimii din corp, însă chiar și așa, indicele de masă corporală nu măsoară direct grăsimea din corpul tău. Dacă obții o valoare mare la un calculator online, întreabă-ți medicul dacă IMC-ul tău este o problema și dacă există vreun risc de îmbolnăvire.

Când să mergi la medic?

Dacă crezi că ai putea fi obez, în special dacă ești îngrijorat în legătură cu problemele de sănătate legate de greutatea ta, mergi la medic. Împreună cu el, vei putea evalua riscurile tale pentru sănătate și vei putea discuta ce opțiuni ai pentru a slăbi într-un mod sănătos și corect.

Este important să îți monitorizezi indicele de masă corporală, chiar dacă acest instrument, ca atare, nu te îmbolnăvește. Un studiu recent indică faptul că grăsimea corporală și nu IMC-ul este mai degrabă asociată cu riscurile pentru sănătatea ta, cum ar fi cele enumerate mai sus.

Datele adunate în decursul multor ani atât în Marea Britanire, cât și în alte țări din întreagă lume, arată că indicele de masă corporală este în creștere la nivelul populației, iar oamenii de știință au tras concluzia că populațiile de copii și de adolescenți devin din ce în ce mai obeze. Această creștere a valorilor IMC subestimează probabil creșterea care se va vedea în ceea ce privește masa de grăsime viscerală. Tocmai de aceea, este important ca schimbările observate în prevalența obezității și supraponderabilității în rândul populațiilor să fie monitorizate începând de la copii și adulții tineri.

Pentru copiii de 2 ani și peste această vârstă, indicele de masă corporală este cea mai bună evaluare a grăsimii corporale. Fetele și băieții se dezvoltă diferit și au cantități diferite de grăsime corporală, la vârste diferite, așa că vârsta unui copil este luată în considerare atunci când este analizat indicele său de masă corporală.

Pentru copii și adolescenți, se folosesc procentaje specifice ale IMC-ului, ținându-se cont de vârstă și de sex. Deși IMC este folosit în screening pentru copiii și adolescenții obezi și supraponderali, acest indice nu este o unealtă de diagnosticare.

Un copil poate avea un IMC mare pentru vârsta și sexul său, dar pentru a determina dacă excesul de grăsime este o problemă, un medic ar trebui să facă evaluări suplimentare acelui copil. Aceste evaluări pot include măsurători ale grosimii pielii, evaluări ale dietei, ale activității fizice, ale antecedentelor medicale ale familiei și alte metode de screening indicate pentru acel copil.

Indicele de masă corporală (IMC) este cea mai practică metodă de a măsură și de a compara obezitatea în rândul indivizilor. Pe de altă parte, există și PEBMIL (în engleză, "Percentage of Excess BMI Loss"), adică procentajul excesului de IMC pierdut, care este folosit pentru a prezenta rezultatele în cazul pacienților operați (pentru a pierde în greutate). PEBMIL este bazat pe premisa că un IMC egal cu 25 este scopul final, pentru că această valoare este limita superioară în cazul subiecților normali.

Oamenii de știință spun că este posibil să se ajungă la un IMC egal cu 25 în cazul pacienților cu obezitate morbidă care aveau inițial un indice de masă corporală sub 50, dar acest lucru este rar în cazul pacienților supraponderali, care au un IMC mai mare de 50, scrie sciencedirect.com.

Tocmai din acest motiv, monitorizarea IMC este importantă pentru pacienții care au apelat la chirurgia bariatrică, adică au fost supuși unor intervenții chirurgicale pentru a pierde astfel în greutate și pentru a ajunge la o greutate cât de cât normală.

Știm că indicele de masă corporală este o formulă care leagă greutatea corpului nostru de înălțime. IMC este folosit de medici, de profesioniștii din domeniul medical și de oamenii de știință pentru a determina implicațiile pentru sănătate pe care le are o anumită greutate, raportat la înălțimea ta. În curele de slăbire, atunci când urmezi un regim sărac în calorii, este important să îți monitorizezi indicele de masă corporală.

IMC este, în același timp, un număr la îndemână pentru persoanele care vor să slăbească cu ajutorul curelor de slăbire, pentru că așa pot ști și doar așa pot vedea din când în când, dacă greutatea lor a ajuns la un nivel considerat sănătos.

Cercetările arată că oamenii care își monitorizează constant greutatea sunt mai puțin predispuși să acumuleze kilograme și au mai mari șanse să le dea jos. Aici ajută și IMC-ul, pentru că oferă informații prețioase și el te poate ajuta să determini dacă te afli la o greutate sănătoasă sau nu.

Indicele de masă corporală se calculează ca raportul dintre masă corporală (în kilograme) și pătratul înălțimii unei persoane (în metri). După ce ai obținut o valoare, fie că ți-ai calculat chiar tu IMC, fie că ai folosit un calculator online, trebuie să știi care sunt valorile după care te vei ghida.

Astfel, interpretarea indicelui de masă corporală se face în funcție de anumite limite, care indică dacă o persoană este subponderală, normoponderală, supraponderală, obeză (gradul I), obeză (gradul ÎI) și obezitate morbidă (gradul III).

• IMC sub 18,5 înseamnă o persoană subponderală;
• IMC intre 18,5 si 24,9 înseamnă o persoană cu o greutate normală;
• IMC intre 25,0 si 29,9 înseamnă o persoană supraponderală;
• IMC intre 30,0 si 34,9 înseamnă o persoană obeză (obezitate clasa I);
• IMC intre 35,0 si 39,9 înseamnă o persoană obeză (obezitate clasa a II-a);
• IMC egal cu 40,0 sau peste această valoare înseamnă obezitate extremă (obezitate clasa a III-a sau obezitate morbidă).

Pentru a reveni la un nivel ponderal normal sau pentru a-ți stabili greutatea la un nivel considerat normal, este necesar să mergi atât la medicul specialist, cât și la un medic nutriționist, pentru că aceștia te vor ajuta să slăbești într-un mod sănătos.

Trebuie să știi că un indice de masă corporală (IMC) mare este legat de un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni grave, cum ar fi:

• afecțiunile cardiovasculare;
• hipertensiunea arterială;
• bolile hepatice;
• artroza (osteoartrita);
• diabetul zaharat;
• accidentul vascular cerebral (AVC);
• calculii biliari;
• anumite tipuri de cancer - cancerul mamar, cancerul la colon și forme de cancer la rinichi.

Greutatea ta ideală este, în principal, determinată de factorii genetici, precum și de tipurile de alimente pe care le mănânci și de cât de multă activitate fizică faci. Dacă ai un IMC foarte mare, este important să îl reduci, astfel încât să ajungi la un nivel ponderal normal.

Un IMC mare este legat de un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni cardiovasculare și hipertensiune arterială. În plus, o altă complicație a obezității este faptul că ai o predispoziție mai mare să te confrunți cu un nivel mare al trigliceridelor și să ai un nivel mai scăzut al colesterolului "bun", HDL.

Deși există influențe genetice, comportamentale și hormonale asupra greutății tale corporale, obezitatea are loc atunci când consumi mai multe calorii (alimente bogate în calorii) decât reușești să arzi prin exercițiile fizice și prin activitățile normale, de zi cu zi. Astfel, corpul tău depozitează aceste calorii în exces sub formă de grăsime. Toată această greutate în exces îți solicită foarte mult articulațiile mari ale corpului, iar în timp va duce la afecțiuni ale articulațiilor, precum artroză (termen sinonim cu osteoartrita).

Un IMC crescut, care indică o persoană obeză sau supraponderală, înseamnă și un risc mai mare de a face diabet. De exemplu, dacă ești obez, ești mai predispus să faci diabet de tip 2. O altă problemă gravă de sănătate de care te poți lovi, ca persoană obeză (cu IMC crescut) este sindromul metabolic. Acesta reprezintă o combinație de mai mulți factori, printre care glicemia foarte mare (hiperglicemie), tensiunea arterială foarte mare (hipertensiune), o valoare mare a trigliceridelor și un colesterol HDL scăzut (HDL este considerat colesterolul "bun").

Un indice de masă corporală mare înseamnă un risc crescut de cancer. De pildă, dacă ești o persoană obeză, ai o predispoziție mai mare de a dezvolta probleme grave de sănătate, cum ar fi cancerul. Printre formele de cancer care se pot dezvolta ca o complicație a obezității se numără cancerul la nivelul uterului, colului uterin, endometrului, ovarelor, sânului, colonului, rectului, esofagului, ficatului, vezicii biliare, pancreasului, rinichiului și prostatei.

Să nu uităm că obezitatea este asociată cu o serie de complicații. De exemplu, dacă ești o persoană obeză, ești mai predispusă să dezvolți o serie probleme de sănătate potențial grave, cum ar fi:

• Hipertensiune arterială;
• Sindomul metabolic - o combinație alcătuită din hiperglicemie, hipertensiune arterială, trigliceride crescute și un nivel mic al colesterolului HDL;
• Accident vascular cerebral;
• Afectarea respirației, inclusiv: sindromul de apnee în somn, o tulburare gravă în care respirația se oprește și începe din nou;
• Boli specifice vezicii biliare;
• Probleme în sfera ginecologică - infertilitate și menstruații neregulate;
• Disfuncții erectile și probleme ale vieții sexuale;
• Boala ficatului gras non-alcoolic, o afecțiune în care grăsimea se depune în ficat și poate să provoace inflamație sau cicatrizarea țesuturilor ficatului.

Când ești obez, calitatea generală a vieții poate fi diminuată. Poate că nu mai poți să faci lucrurile așa cum le făceai în trecut, cum ar fi să participi la acele activități care îți făceau plăcere. Sau poate vrei să eviți locurile publice. Totodată, persoanele obeze pot să se lovească de discriminare.

Alte probleme influențate sau legate de o greutate excesivă, care îți pot afecta calitatea vieții, sunt:

• depresia;
• dizabilitatea;
• problemele sexuale;
• sentimentele de rușine și de vină;
• izolarea socială;
• performanță scăzută la locul de muncă.

Pe lângă indicele de masă corporală sau IMC, există și alte opțiuni care au fost propuse de-a lungul timpului, pentru a evalua dacă o persoană este sau nu supraponderală.

O altă opțiune în acest sens este măsurarea grăsimii corporale. Bărbații și femeile au nevoie de cantități diferite de grăsime în corp.

De exemplu:

• Pentru un bărbat, 2-4 procente de grăsime sunt considerate un nivel sănătos, iar peste 25% grăsime corporală reprezintă obezitate.
• Pentru o femeie, 10-13 procente de grăsime sunt considerate valori sănătoase, dar peste 32% este o valoare considerată un semn al obezității.

Studiile au sugerat că măsurarea grăsimii (cu ajutorul indicelui de grăsime corporală) oferă o viziune mai clară asupra sănătății și asupra riscurilor legate de sănătatea noastră, însă nu este ușor să obții o măsurătoare precisă a grăsimii corporale.

O altă opțiune, pe lângă IMC, este raportul dintre talie și șold. Unii oameni de știință sunt de părere că raportul talie-șold ar fi mai potrivit și mai bun de folosit decât indicele de masă corporală ca atare, pentru că s-a dovedit un indicator bun al sănătății cardiometabolice. Cercetătorii au sugerat că menținerea circumferintei taliei la mai puțîn de jumătate din valoarea înălțimii este o măsură bună pentru a maximiza sănătatea și speranța de viață a unei persoane.

O persoană cu grăsime în zona abdomenului are un risc mai mare de boli cardiovasculare/de inimă și de boli metabolice, deoarece grăsimea viscerală afectează organele interne cum ar fi ficatul, inima și rinichii. Oamenii de știință cred că grăsimea depusă pe șolduri și pe coapse este mai puțin riscantă în acest sens.