Cancerul mamar avansat cuprinde atat cancerul local avansat, cat si cancerul metastatic. Desi tratabil, cancerul mamar metastatic ramane o boala incurabila, cu supravietuire mediana de 2-3 ani si o supravietuire la 5 ani de 25%. In ultimii ani, prin prisma progreselor terapeutice evidente, se remarca o imbunatatire a supravietuirii mediane.

Cancerul mamar avansat cu receptori hormonali pozitivi (ER pozitiv) si gena HER 2 absenta (de aceea se numeste HER2 negativ) este cel mai frecvent cancer mamar. Una dintre cele mai importante recomandari actuale se refera la tratamentul de electie care, pentru aceasta entitate (cancer mamar avansat luminal), trebuie sa fie hormonoterapia exclusiva, exceptand cazurile cu criza viscerala sau cu rezistenta primara sau dobandita la hormonoterapie.

Criza viscerala este definita ca o disfunctie severa a organelor, fiind consecutiva progresiei rapide a bolii. Criza viscerala nu reprezinta doar simpla prezenta a metastazelor viscerale, ci implica o eventuala insuficienta viscerala severa, care conduce la o indicatie terapeutica cu actiune mult mai rapida.

Newsletter DOC dedicat

In ceea ce priveste rezistenta terapeutica endocrina primara, aceasta este definita prin prezenta recidivei in primii 2 ani de terapie adjuvanta sau a bolii in progresie in primele 6 luni de terapie endocrina de prima linie pentru boala metastatica.

Cu toate ca terapia hormonala este recomandarea unanima a expertilor pentru acest tip de cancer, in continuare un numar semnificativ de paciente sunt tratate in prima linie cu chimioterapie, in ciuda eficacitatii reduse dovedite de studiile clinice. Potrivit standardelor terapeutice, chimioterapia trebuie sa ramana tratamentul de electie pentru criza viscerala si pentru pacientele cu rezistenta terapeutica la terapia hormonala. Se impune negresit identificarea de factori predictivi pentru selectia precoce a pacientelor cu rezistenta endocrina primara si care prezinta progresie rapida a bolii, in ciuda terapiei hormonale de prima linie.

Terapia endocrina de prima linie la pacientele in postmenopauza depinde de tipul si de durata terapiei endocrine adjuvante, precum si de intervalul scurs de la finalizarea hormonoterapiei adjuvante. Se poate alege intre Tamoxifen, un inhibitor de aromataza sau Fulvestrant. Asocierea intre un inhibitor de aromataza si Fulvestrant, desi a adus beneficii in ceea ce priveste supravietuirea fara progresia bolii, nu a fost validata ca standard terapeutic.

Adaugarea de Everolimus la un inhibitor de aromataza este o optiune valabila pentru unele paciente in postmenopauza, cu progresia bolii dupa un inhibitor de aromataza nesteroidian, deoarece prelungeste semnificativ supravietuirea fara progresia bolii. Decizia terapeutica trebuie, insa, sa tina cont de toxicitatile asociate si trebuie adaptata de la caz la caz.

Cel mai important progres al ultimilor 2 ani in tratamentul cancerului mamar avansat luminal este reprezentat de introducerea inhibitorilor CDk 4 si CDk6 in asociere cu o terapie endocrina. Asocierea inhibitorului CDK4 / si CDk6 cu un inhibitor de aromataza adauga un plus de 10 luni in ceea ce priveste supravietuirea fara progresie, cu un profil de toxicitate acceptabil, principalul efect secundar fiind reprezentat de neutropenie.

De asemenea, asocierea inhibitorului CDK4 / CDk6 cu Fulvestrant reprezinta o optiune terapeutica de linia a doua, cu o prelungire semnificativa a supravietuirii fara progresia bolii de peste 5 luni. Ramane, insa, o problema importanta "toxicitatea financiara" a acestei asocieri pentru practica clinica, asa cum este si cazul multor terapii care au drept tinta gena HER 2.

Succesiunea optima a terapiilor endocrine, utilizate in monoterapie sau in asociere cu terapii tinta, nu a intrunit cvorumul specialistilor. Sunt necesare studii clinice suplimentare care sa aduca lumina din aceasta perspectiva.

Subtipuri de cancer mamar

Medicii folosesc din ce in ce mai mult informatiile genetice despre celulele canceroase in cazul tumorilor de la san, pentru a clasifica in acest mod cancerele mamare. Aceste grupuri sau subtipuri ajuta medicii oncologi si ii ghideaza sa decida care sunt cele mai bune tratamente. Printre subtipurile sau grupurile de cancere mamare se afla si cancerul mamar luminal:

Luminal A: acest grup include tumorile care au receptori pozitivi de estrogen (ER pozitiv) si receptori de progesteron pozitivi (PR pozitiv), dar gena / proteina HER 2 este absenta (cancer HER2 negativ). Pacientele care au cancer mamar luminal A au o probabilitate mare de a beneficia de pe urma terapiei hormonale si, de asemenea, au de beneficiat de pe urma chimioterapiei.

Luminal B: acest subtip include tumorile care au receptori pozitivi de estrogen (ER pozitiv), receptori negativi de progesteron (PR negativ) si au gena/proteina HER2 prezenta (cancer mamar HER2 pozitiv). Cancerul mamar luminal B este o forma a bolii in care pacientele au o probabilitate de a beneficia de pe urma chimioterapiei si pot beneficia de pe urma hormonoterapiei si tratamentului tintit pentru proteina HER2.

Prognosticul bolii

Cancerul mamar luminal A are niveluri scazute ale proteinei Ki-67, care controleaza cat de repede se dezvolta celulele canceroase. Cancerele luminale A tind sa se dezvolte lent si au cel mai bun prognostic.

Cancerul mamar luminal B are mari niveluri ale proteinei Ki-67. Aceasta forma a bolii (luminal B), in general, se dezvolta ceva mai repede decat cancerul luminal A si prognosticul pacientelor nu este atat de bun.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

• Breastcancer.org - https://www.breastcancer.org/symptoms/types/molecular-subtypes
• Mayo Clinic - https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/breast-cancer/in-depth/breast-cancer/art-20045654