Totul despre sifilis: cauze, simptome și tratament

1. Informații generale despre sifilis
1.1. Ce este sifilisul?
1.2. Simptome sifilis
1.3. Tipuri de sifilis
1.4. Cauze sifilis
1.5. Factorii de risc ai sifilisului
1.6. Diagnosticare și analize sifilis
1.7. Complicații sifilis sau riscurile sifilisului netratat
2. Tratament sifilis
2.1. Tratament cu antibiotice
2.2. Tratament de follow-up (de urmărire a pacientului)
2.3. Sifilisul tratat poate recidiva?
3. Prevenirea sifilisului

1. Informații generale despre sifilis

Există numeroase boli cu transmitere sexuală, iar sifilisul este una dintre ele. Această afecțiune necesită tratament, pentru că evoluția în lipsa acestuia poate duce la complicații severe.

1.1. Ce este sifilisul?

Sifilisul este o infecție bacteriană cu transmitere sexuală care, netratată corespunzător, produce o serie de complicații grave, și poate cauza chiar și decesul. Fiind o afecțiune greu de diagnosticat, sifilisul este una dintre cele mai grave boli cu transmitere sexuală (BTS). Sifilisul este o boală tratabilă în stadiile incipiente, însă fără tratament, afecțiunea poate duce la dizabilitate, la tulburări neurologice și la deces. Sifilisul este cauzat de un tip de bacterie cunoscută sub numele de Treponema pallidum.

Stadii sifilis

Există mai multe stadii ale acestei boli:

Sifilisul primar - primul semn de sifilis este o mică ulcerație, numită șancru.
Sifilisul secundar - după câteva săptămâni de la vindecarea șancrului, pacientul are o erupție cutanată, care începe în zona trunchiului și care, în cele din urmă, acoperă tot corpul.
Sifilisul latent - dacă pacientul nu este tratat, boala trece din stadiul secundar în cel latent (ascuns), când pacientul nu are niciun fel de simptome.
Sifilisul terțiar - aproximativ 15% până la 30% dintre persoanele infectate cu sifilis care nu primesc tratament vor dezvolta complicații, iar stadiul este cunoscut și sub numele de sifilis terțiar (tardiv).

1.2. Simptome sifilis

Sifilisul se dezvoltă în mai multe stadii, iar simptomele variază în funcție de fiecare etapă. Dar pentru că stadiile se pot suprapune, simptomele pot să nu apară întotdeauna în aceeași ordine. Este posibil să fii infectat cu sifilis și să nu observi niciun fel de simptome ani de zile.

Primul semn al sifilisului este o ulcerație mică, nedureroasă. Ea poate să apară pe organele sexuale, pe rect sau în interioul gurii. Această ulcerație este numită șancru sifilitic, iar pacienții nu îl observă imediat. Șancrul sifilitic poate să apară pe organele genitale, anus sau gură, este nedureros, însă foarte infecțios.

Simptomele ulterioare ale sifilisului pot fi:

erupție cutanată
oboseală
febră
dureri de cap
dureri articulare
scăderea în greutate
căderea părului.

Dacă este lăsat netratat, sifilisul în stadiul avansat poate duce la:

pierderea vederii
pierderea auzului
pierderea memoriei
boli mintale
infecții ale creierului sau ale măduvei spinării
boli ale inimii
deces.

Șancrele sau ulcerațiile în cazul sifilisului sunt extrem de contagioase, iar infecția se poate transmite cu ușurință la alte persoane, în timpul sexului. Este foarte ușor să confunzi un șancru cu un fir de păr crescut sub piele, cu un coș sau cu o umflătură inofensivă. Șancrele, de regulă, apar undeva între 3 săptămâni și 3 luni după ce persoana a luat această infecție.

Ulcerațiile durează, de obicei, între 3 și 6 săptămâni și apoi dispar de la sine, cu sau fără tratament. Dar în cazul în care persoana nu este tratată, tot va avea sifilis, chiar dacă șancrele sifilitice au dispărut.

Dacă este depistat din timp, sifilisul poate fi cu ușurință tratat cu antibiotice.

Citește și Transmiterea pe cale sexuală a hepatitei B și C

Simptome sifilis bărbați

Simptomele sifilisului la bărbați și la femei sunt, în mare parte, la fel. Adeseori, sifilisul nu are simptome sau, din contra, are simptome așa de blânde, încât pacientul nici măcar nu le observă. În cazul sifilisului primar, apare şancrul sifilitic pe anus, pe penis, pe scrot și, rareori, pe buze sau în gură. Ulcerațiile (șancrele) se pot ascunde sub prepuț, în interiorul rectului și în alte zone pe care pacienții bărbați le observă mai greu.

Sifilis simptome femei

La femei, şancrul sifilitic poate să apară pe vulvă, în zona vaginului, în zona anusului și, rareori, pe buze sau gură. Această ulcerație se poate ascunde foarte adânc în vagin, în interiorul rectului și în alte zone care sunt dificil de observat.

Când să mergi la medic

Sună medicul dacă te confrunți cu orice fel de secreție neobișnuită, cu o ulcerație sau o rană, mai ales dacă aceasta apare în zona inghinală.

1.3. Tipuri de sifilis

Sifilisul este o boală caracterizată de mai multe stadii. Este important să știi ce înseamnă fiecare tip de sifilis și cum se manifestă această boală, în fiecare stadiu, pentru a te adresa cât mai repede medicului tău.

Sifilis primar

Simptomele sifilisului primar sunt reprezentate de una sau de mai multe ulcerații ori leziuni nedureroase, ferme la atingere și rotunde, numite șancre (la singular, șancru sifilitic). Aceste ulcerații pe piele sau pe mucoase apar la aproximativ 3 săptămâni de la expunere. Șancrele dispar după 3-6 săptămâni, dar fără tratamentul optim, boala poate avansa în următorul stadiu.

Sifilis secundar

Simptomele sifilisului secundar pot fi:

Erupție care nu provoacă mâncărimi și care începe de pe zona trunchiului și se răspândește apoi pe tot corpul, inclusiv pe palme și pe tălpi. Leziunile pot fi roșiatice sau pot avea o culoare roșie-maronie.
Leziuni sau răni ce au aspectul unor negi (veruci) în cavitatea orală, anală și genitală
Dureri musculare
Febră
Durere în gât
Ganglioni limfatici umflați
Zone de pe scalp în care părul a căzut
Dureri de cap
Scădere în greutate
Oboseală.

Aceste simptome pot să dispară la câteva săptămâni după ce au debutat ori pot să revină de câteva ori, pe o perioadă mai lungă.

Sifilis latent

Faza latentă a sifilisului poate dura mai mulți ani. În această perioadă, organismul va adăposti boala, fără ca pacientul să aibă simptome. După această etapă, se poate dezvolta sifilisul terțiar, iar o altă posibilitate ar fi ca simptomele să nu mai apară niciodată.

Reține, însă, că bacteria Treponema pallidum poate rămâne latentă în organism, așa că există un risc ca sifilisul să reapară. Tratamentul este recomandat și în acest stadiu, chiar dacă pacientul nu are simptome.

Sifilis terțiar (tardiv)

Sifilisul terțiar poate să apară la 10 ani - până la 30 de ani de la debutul infecției. În mod normal, boala apare după o perioadă în care a fost latentă, când nu există simptome. În acest stadiu, simptomele pot fi:

deteriorări la nivelul inimii, vaselor de sânge, ficatului, oaselor și articulațiilor
gome, adică zone umflate ale țesuturilor moi, care pot să apară oriunde pe corp.

Degradarea organelor poate să însemne că sifilisul terțiar poate fi adesea fatal.

Sifilis congenital

Sifilisul congenital este sever și cel mai frecvent reprezintă un pericol pentru viața pacientului. Infecția se poate transmite de la mamă la bebelușul ei prin placentă și, de asemenea, în timpul nașterii. Statisticile arată că fără analize și tratament, 70% dintre femeile cu sifilis vor avea un prognostic nefast în timpul sarcinii. Ce înseamnă aceste rezultate nefaste: decesul prematur al bebelușului, greutate scăzută la naștere, decese neonatale și infecții în rândul sugarilor.

Neurosifilis

Neurosifilisul este o afecțiune în care bacteria care cauzează sifilisul s-a răspândit în sistemul nervos. Boala este adeseori asociată cu sifilisul latent și cel terțiar, însă ea poate să apară în orice moment după stadiul primar. Neurosifilisul poate fi asimptomatic pe o perioadă îndelungată sau poate să se instaleze treptat.

Simptomele neurosifilisului pot fi:

demența sau alterarea stării mintale
mers anormal
amorțeală în extremități
probleme la concentrare
confuzie
dureri de cap sau atacuri de apoplexie
pierderea vederii sau probleme de vedere
stări de slăbiciune.

1.4. Cauze sifilis

Cauza care duce la apariția sifilisului este o bacterie numită Treponema pallidum. Cea mai comună cale de transmitere a bacteriei este prin contactul cu o ulcerație sau rană infectată a unei persoane, în timpul actului sexual.

Cum se transmite sifilisul

Bacteria pătrunde în organism prin mici tăieturi sau zgârieturi de pe piele sau de pe membranele mucoase. Sifilisul este contagios în stadiul primar și în cel secundar și uneori este contagios și la începutul perioadei latente. Mai rar, sifilisul se poate răspândi prin contactul direct neprotejat (contact apropiat) cu o leziune activă (cum ar fi în timpul sărutului) sau de la o mamă infectată la bebeluș, în timpul sarcinii sau nașterii (sifilis congenital).

Reține, însă, că sifilisul nu se poate răspândi dacă folosești aceeași toaletă, aceeași cadă sau aceleași haine ori instrumente de bucătărie sau dacă pui mâna pe aceleași mânere de la uși pe care le-a folosit o persoană infectată. Sifilisul nu se ia din piscina în care înoți și nici din căzile de tip jacuzi.

1.5. Factorii de risc ai sifilisului

Persoanele active din punct de vedere sexual au un risc de a contracta sifilisul de la partenerii lor. Grupurile sau categoriile de persoane care au cel mai mare risc de a se îmbolnăvi de sifilis sunt:

persoanele care fac sex neprotejat
bărbații care fac sex cu alți bărbați
persoanele cu HIV
persoanele care au parteneri sexuali multipli.

Experții spun că șancrele sifilitice cresc riscul de a contracta HIV, virusul care cauzează SIDA.

Citește și Cele mai eficiente metode contraceptive

1.6. Diagnosticare și analize sifilis

Este important să mergi la medic dacă ai făcut sex neprotejat și te temi să nu faci sifilis sau alte BTS. Medicul specialist va efectua examinarea fizică (te va consulta) și îți va pune întrebări despre istoricul tău sexual, înainte de a recomanda testele clinice necesare pentru a confirma dacă este vorba despre sifilis. Metodele de diagnosticare a sifilisului pot include:

Analize de sânge - acestea pot detecta o infecție actuală sau din trecut, pentru că anticorpii acestei boli vor fi prezenți mulți ani în organismul pacientului.
Fluidele corporale - fluidul dintr-un șancru sifilitic în timpul stadiului primar sau secundar al bolii poate fi evaluat pentru ca medicul să poată depista sifilisul.
Lichidul cefalorahidian - acesta poate fi colectat și examinat apoi la un laborator, pentru a se testa orice fel de impact pe care boala îl are asupra sistemului nervos.

Dacă este vorba de un diagnostic de sifilis, pacientul trebuie să își informeze partenerii sexuali cu privire la sifilis, pentru ca și aceștia să poată fi testați.
În privința analizelor de sânge, medicul poate recomanda testul TPHA (test de hemaglutinare pasivă), adică un test pentru diagnosticul serologic al sifilisului. Acesta detectează anticorpii totali IgG și IgM, adică anticorpii specifici pentru infecția cu Treponema pallidum.

Medicul mai poate recomanda și testul VDRL (Venereal Disease Research Laboratory), un test de sânge care ajută la depistarea sifilisului.

Când ar trebui să te testezi pentru a ști cu certitudine dacă ai sifilis

Mulți oameni nu vor ști dacă au o infecție / boală cu transmitere sexuală (BTS). De aceea, este întotdeauna o idee bună să discuți cu medicul tău sau să îi ceri să îți recomande un test de sânge:

după ce ai făcut sex neprotejat
dacă ai un nou partener sexual
dacă ai parteneri sexuali multipli
dacă un partener sexual este diagnosticat cu sifilis
dacă ești bărbat și faci sex cu alți bărbați
dacă ai simptomele sifilisului.

Reține: dacă ești îngrijorat și te temi că ai putea avea sifilis sau alta boală cu transmitere sexuală, ar trebui să discuți cu medicul tău cât mai curând posibil, lăsând rușinea la o parte. Tratamentul precoce poate vindeca boala.

1.7. Complicații sifilis sau riscurile sifilisului netratat

Fără tratament, sifilisul poate duce la distrugeri și daune la nivelul întregului organism. De asemenea, sifilisul poate crește riscul de infecție cu HIV și, în cazul femeilor, boala poate cauza probleme în timpul sarcinii. Tratamentul te poate ajuta să previi daunele ulterioare, dar nu poate repara și nu poate reface daunele pe care sifilisul le-a produs deja în organismul tău.

Există numeroase complicații ale sifilisului:

Mici umflături sau tumori

Numite și gome sifilitice, aceste umflături se dezvoltă pe piele, pe oase, pe ficat sau pe orice alt organ, în stadiul tardiv al sifilisului. Gomele dispar, de regulă, după tratamentul cu antibiotice. Aceste gome arată ca niște umflături moi, cu aspect de tumoare, de diverse mărimi.

Infecția cu HIV

Adulții cu sifilis transmis pe cale sexuală sau cei cu alte ulcerații genitale au un risc estimat de aproape două ori mai mare - până la de cinci ori mai mare de a contracta HIV. O ulcerație sau rană sifilitică (șancru) poate să sângereze cu ușurință, ceea ce înseamnă că pentru virusul HIV există o cale simplă de a pătrunde în fluxul sanguin în timpul raportului sexual.

Probleme neurologice

Sifilisul poate cauza un număr mare de probleme la nivelul sistemului nervos al pacientului, cum ar fi:

accident vascular cerebral (AVC)
meningită
pierderea auzului
probleme de vedere
demență
pierderea anumitor simțuri, cum ar fi senzația de durere și simțul temperaturii
disfuncție sexuală (impotență) la bărbați
incontinență urinară
dureri subite, fulgerătoare.

Probleme cardiovasculare

Acestea pot include un anevrism și inflamația aortei, o arteră majoră din corpul uman, însă aceste probleme (anevrismul și inflamația) pot să apară și la alte vase de sânge. În plus, sifilisul poate degrada valvele inimii.

1.8. Complicații în timpul sarcinii și la momentul nașterii

Dacă ești însărcinată, poți să transmiți sifilisul bebelușului nenăscut. Sifilisul congenital crește foarte mult riscul de avort spontan, riscul de a naște un copil mort sau riscul ca bebelușul să moară la câteva zile de la naștere.

2. Tratament sifilis

Sifilisul este o boală care poate fi tratată cu succes în primele stadii de evoluție.

2.1. Tratament cu antibiotice (penicilină)

Tratamentul precoce cu penicilină este important, atât timp cât expunerea pe termen lung la această boală poate duce la consecințe grave, care pun viața pacientului în pericol.

În stadiile primare, secundare ori tardive, pacienții cu sifilis vor primi, de regulă, un tratament medicamentos ce se bazează pe o injecție intramusculară cu benzilpenicilină.

Strategia de tratament va depinde de simptomele pacientului și de momentul în care persoana a fost expusă la această infecție. Sifilisul terțiar va avea nevoie de mai multe injecții, la intervale regulate (săptămânal).

Neurosifilisul necesită penicilină administrată intravenos, la fiecare 4 ore, pe o perioadă de 2 săptămâni, pentru a se elimina bacteria din sistemul nervos central.

Vindecarea infecției va preveni daunele ulterioare făcute de boală la nivelul organismului, iar pacientul își poate relua viața sexuală, atât timp cât practică sexul protejat. După naștere, nou-născuții care au fost expuși la sifilis în pântecele mamei ar trebui să urmeze un tratament cu antibiotice.

2.2. Tratament de follow-up (de urmărire a pacientului)

După ce un pacient a fost tratat pentru sifilis, medicul va urma un protocol pentru tratamentul de follow-up (urmărire):

Pacientul va face periodic analize de sânge și alte investigații, pentru ca medicul să se asigure că acesta răspunde la doza obișnuită de penicilină.
Pacientul va evita contactul sexual până când tratamentul este dus la bun sfârșit și până când analizele de sânge indică faptul că infecția a fost învinsă, iar pacientul este vindecat.
Pacientul va trebui să își anunțe partenerii sexuali, astfel încât și aceștia să fie testați pentru sifilis și să primească tratament, dacă este necesar.
Pacientul va fi testat pentru a se vedea dacă are o infecție cu HIV.

2.3. Sifilisul tratat poate recidiva?

Odată vindecat, sifilisul nu reapare de la sine, însă chiar și așa, pacientul poate să se reinfecteze cu bacteria care provoacă boala, dacă a intrat în contact direct cu șancrul sifilitic al altei persoane.

Reține că sifilisul se transmite de la o persoană la alta dacă pielea sau mucoasele intră în contact cu șancrul sifilitic, adică cu ulcerațiile provocate de boală în anumite zone (organele genitale, rectul sau gura).

După infecția inițială, bacteria care provoacă sifilisul poate să rămână latentă în organism decenii bune, înainte de a deveni din nou activă. Sifilisul, depistat în stadiu precoce, poate fi vindecat, uneori fiind necesară o singură injecție de penicilină.

Când este sigur să faci sex, dacă ai avut sifilis?

Contactul sexual trebuie evitat până când:

pacientul și-a încheiat toate tratamentele;
un test de sânge confirmă că boala a fost îndepărtată, iar persoana este vindecată.

Poate dura mai multe luni până când analizele de sânge pentru sifilis vor indica valorile optime.

3. Prevenirea sifilisului

Pacientul care a avut sifilis sau o persoană sănătoasă care vrea să prevină apariția acestei boli trebuie să țină cont de măsurile preventive, astfel încât să reducă riscul de apariție a sifilisului. Chiar dacă nu există un vaccin contra sifilisului, pentru a putea preveni răspândirea bolii, adoptă aceste măsuri:

Abstinență sexuală ori monogamie

Singurul mod prin care se poate evita cu certitudine sifilisul este ca persoana să se abțină de la sex. O altă opțiune bună este ca persoana să aibă o relație monogamă, adică să facă sex cu un singur partener, care nu este infectat cu bacteria ce cauzează sifilis.

Folosirea prezervativului

Specialiștii în boli infecțioase recomandă folosirea prezervativelor din latex. Prezervativul, așa cum probabil știi, poate reduce riscul de a te îmbolnăvi de sifilis, dar doar dacă prezervativul reușește să acopere șancrul sifilitic (ulcerația).

Evitarea consumului excesiv de alcool și de droguri

Medicii recomandă evitarea drogurilor recreaționale. Consumul excesiv de alcool și abuzul de alte substanțe ilegale (droguri) pot să afecteze judecata unei persoane și pot duce la practicarea sexului fără prezervativ.

Alte măsuri care te ajută să previi sifilisul

Pentru că multe persoane pot fi infectate - deci pot avea sifilis fără să știe acest lucru - specialiștii recomandă ca toate femeile însărcinate să își facă teste de screening pentru a se depista această boală, care poate avea efecte devastatoare asupra bebelușilor nenăscuți.

Pe lângă abținerea de la sex (abstinență), există și alte măsuri preventive care pot reduce riscul de îmbolnăvire cu sifilis:

relația monogamă pe termen lung, cu un partener sănătos (neinfectat)
persoana nu folosește la comun jucăriile sexuale (nu le folosește cu alte persoane).

Reține! Dacă ai avut sifilis o dată, asta nu înseamnă că ești protejat împotriva bolii. Odată ce organismul s-a vindecat, este posibil să contractezi din nou boala.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
“Syphilis” - NHS Choices - https://www.nhs.uk/conditions/syphilis/treatments/
“Syphilis – CDC Basic Fact Sheet” - https://www.cdc.gov/std/syphilis/stdfact-syphilis.htm
“Syphilis” - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4622-syphilis

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și