O condiție medicală urgentă în care infecția ajunsă în sânge poate fi letală.

Șocul toxic apare în urma infecțiilor puternice, care afectează organele și ajunge în sânge, cauzând septicemie potențial fatală. Septicemia este termenul folosit pentru o infecție generalizată, cauzată de un germene (patogen) care pătrunde în sistemul circulator prin sânge.

Șocul septic este definit ca o formă de septicemie în care anomaliile circulatorii, celulare și metabolice profunde sunt asociate cu un risc mai mare de mortalitate decât cu septicemia obișnuită. Potrivit unui document emis de Al Treilea Consens Internațional, „Definiții Pentru Septicemie și Șoc Septic”, pacienții cu șoc septic au nevoie de medicamente cu efect vasopresor pentru a menține o presiune arterială de minim 65 mm Hg și un nivel de lactat seric mai mare de 2 mmol/ L (> 18 mg/ dL) în absența hipovolemiei (diminuarea volumului de sânge)¹. Rata de mortalitate în spital în aceste cazuri depășește 40%.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Șocul septic nu trebuie confundat cu sindromul șocului toxic. Aceasta este o afecțiune care apare cel mai adesea la femei în urma folosirii îndelungate a unui tampon intern (în mai mult de jumătate din cazuri). Tamponul favorizează înmulțirea bacteriilor și, deși sindromul șocului toxic poate fi cauzat de bacteria streptococ din grupa A, este de obicei cauzat de bacteria numită stafilococ (Staphylococcus aureus).

În cazurile rare sau când pacienta nu primește tratament corespunzător, sindromul șocului toxic poate duce la septicemie (când bacteriile ajung în sânge) și șoc septic. De aceea igiena pe perioada menstruației este atât de importantă. Este bine să ne spălăm pe mâini de fiecare dată când folosim un tampon (și înainte, și după) și să nu depășim perioada de folosire înscrisă pe ambalaj.

Majoritatea oamenilor se recuperează după sepsis ușor, dar rata mortalității pentru șoc septic este de aproximativ 40%. De asemenea, un episod de sepsis sever vă expune un risc mai mare de infecții viitoare.

De ce apare șocul septic

De cele mai multe ori, pacienții predispuși la șocul septic sunt copiii, vârstnicii și persoanele cu sistem imun compromis. În aceste cazuri, sistemul imunitar nu mai face față la numărul bacteriilor din organism, mai ales când ajung în sânge. 

Șocul septic poate fi provocat de orice bacterie, chiar cele comune organismului. În unele cazuri, chiar și ciupercile (fungii) pot cauza șoc septic și septicemie. Ambii factori vor determina un răspuns inflamator puternic al organismului, mai ales dacă bacteriile sau fungii afectează țesuturile. Cei mai întâlniți factori de risc pentru șocul septic sunt:

• Bolile care slăbesc sistemul imunitar, cum ar fi SIDA
• Bolile sistemului genito-urinar, ale sistemului biliar sau ale sistemului intestinal (spre exemplu, pancreatita și ascita)
• Diabetul, pentru că poate slăbi sistemul imunitar
• Leucemia
• Limfomul
• O infecție recentă
• Excesul de antibiotice pe termen lung
• Excesul de medicamente pe bază de steroizi
• Cateterele intravenoase și cateterele urinare
• Chirurgie recentă sau intervenție medicală
• Transplantele de organe sau de măduvă osoasă

Simptomele șocului septic

Șocul septic se manifestă foarte brusc și intervenția medicală este esențială pentru a salva viața pacientului. Sepsisul este un sindrom clinic de disfuncție a organelor care pune viața în pericol, cauzată de un răspuns dereglat la infecție si se produce o reducere critică a perfuziei tisulare; Poate apărea insuficiență acută a mai multor organe, inclusiv plămânii, rinichii și ficatul.

Cele trei etape ale sepsisului sunt: sepsis, sepsis sever și șoc septic.

Atunci când sistemul imunitar devine excesiv ca răspuns la o infecție, se poate dezvolta sepsis. Interacțiunea complexă dintre inflamație și sistemul hemostatic în timpul sepsisului duce frecvent la coagularea intravasculara diseminata , care provoacă formarea masivă de fibrină și depunerea ei persistentă în microcirculație. Perspectiva pe termen lung pentru persoanele care au coagularea intravasculara diseminata depinde de cât de multe daune ar fi putut cauza cheagurile țesuturilor corpului. Aproximativ jumătate dintre cei cu coagularea intravasculara diseminata supraviețuiesc, dar unii pot trăi cu disfuncție de organ sau rezultatul amputațiilor.

De obicei,  pe langa infecția probabilă sau confirmată, primele simptome sunt:

• Febra ori foarte mare, peste 38,8 grade Celsius, sau temperatura corpului sub 36 de grade Celsius
• Amețeală si slabiciune
• Tensiune arterială scăzută, în special în picioare
• Brațele și picioarele reci, palide
• Palpitații și puls accelerat- cu ritm cardiac mai mare de 90 de bătăi pe minut.
• Ritmul respirator mai mare de 20 de respirații pe minut.
• Urină puțină sau deloc
• Erupții cutanate sau decolorare
• Neliniște, agitație, letargie sau confuzie
• Greață și vărsături , insotite de  diaree.
• În cazuri grave, insuficiență cardiacă, insuficiența altor organe („căderea” organului) sau cangrenă

Cum se tratează șocul septic

Întrucât șocul septic este o urgență medicală, tratamentul rapid este foarte important pentru a menține șansele de supraviețuire ale pacientului. De cele mai multe ori, pacienții în șoc septic vor fi transferați către secția de terapie intensivă pentru a fi atent monitorizați și menținuți în stare de alertă. 

Tratamentul pentru șoc septic include:

• Antibiotice - Majoritatea agenților cu spectru larg administrați pentru sepsis au activitate împotriva organismelor Gram pozitive, cum ar fi Staphylococcus aureus sensibil la meticilină și speciile de streptococ. Acestea includ antibioticele piperacilină/tazobactam, ceftriaxonă, cefepimă, meropenem,  imipenem/cilastatină, vancomycina  
• Sedative
• Medicamente care cresc tensiunea arterială Atât soluția salină 0,9%, cât și lactatul Ringer sunt la fel de eficiente; Lactatul Ringer poate fi preferat în șocul hemoragic deoarece minimizează oarecum acidoza și nu va provoca hipercloremie. Pentru pacienții cu leziuni cerebrale acute, se preferă soluția salină 0,9%.
• Medicamente care împiedică coagularea sângelui
• Ser fiziologic și săruri de rehidratare administrate intravenos
• Oxigen sau conectarea la un aparat respirator- Pacienții cu șoc septic necesită niveluri mai mari de oxigen pentru a menține metabolismul aerob. Când nivelul de oxigen este inadecvat, țesuturile periferice trec la metabolismul anaerob și consumul de oxigen scade.

În cazul în care șocul septic este cauzat de ruperea organelor infectate, ar putea fi nevoie de o intervenție chirurgicală. Medicul chirurg va drena zonele infectate și repara rupturile, crescând ratele de supraviețuire ale pacientului.

Prognosticul pacientului în cazul de șoc septic este greu de stabilit, întrucât are o rată mare de deces. Șansele de mortalitate depind și de cauza infecției, de vârsta și starea de sănătate a pacientului, de câte organe au eșuat și de cât de rapidă și de agresivă este terapia medicală. Cu cât se acționează mai repede și mai puternic, cu atât șansele de supraviețuire cresc. Din cauza problemelor cauzate organelor vitale, persoanele cu sepsis sever pot avea o stare de sanatate puternic alterata ce poate fi fatală. Cu toate acestea, sepsisul este tratabil dacă este identificat și tratat rapid și, în majoritatea cazurilor, duce la o recuperare completă, fără probleme de durată.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

1. Studiul “The Third International Consensus Definitions for Sepsis and Septic Shock (Sepsis-3)”, publicat în The Journal of the American Medical Association, în 2016, autori: Mervyn Singer, Clifford S. Deutschman et al.