Sepsisul neonatal: simptome, diagnostic, prognostic

Sepsisul neonatal se referă la septicemia, infecția sângelui, la nou-născuți. Sepsisul neonatal rămâne o cauză principală de morbiditate și mortalitate printre nou-născuți, în special în țările cu venituri medii și inferioare. Sepsisul neonatal, în funcție de momentul apariției, este clasificat ca: sepsis cu debut precoce și sepsis cu debut tardiv.

Sepsisul cu debut precoce

Sepsisul cu debut precoce este definit de unii experți ca sepsisul apărut la nou-născuți la sau înainte de 72 de ore de viață sau conform altor experți, în termen de 7 zile de la naștere. Debutul bolii este cel mai rapid la nou-născuții prematur decât la cei născuți la termen. Bebelușul poate să se îmbolnăvească de la mamă, înainte sau în timpul nașterii. Dintre nou-născuții cu sepsis cu debut precoce, 85% dintre cazuri sunt prezente în 24 de ore, vârsta medie de debut fiind de 6 ore, 5% dintre acestea apar la 24-48 de ore și un procent mai mic este prezent între 48 și 72 de ore de la naștere. 

Sepsisul cu debut precoce este cauzat în general de transmiterea agenților patogeni din sistemul genito-urinar feminin la nou-născut sau la făt. Acești agenți patogeni pot urca în vagin, colul uterin și uter și pot, de asemenea, infecta lichidul amniotic. Nou-născuții se pot infecta și în uter sau în timpul nașterii, pe măsură ce trec prin vagin. 

Agenții patogeni bacterieni specifici spesisului cu debut precoce includ: 
•    streptococul grupului B;
•    Escherichia coli (E-coli);
•    stafilococul coagulazo-negativ;
•    infecția hemofilică (Haemophilus influenzae);
•    Listeria monocytogenes. 

Factorii materni care cresc riscul de sepsis neonatal includ: 
•    corioamniotita (infecția țesuturilor placentei și a lichidului amniotic);
•    colonizarea cu streptococul grupului B în timpul sarcinii; 
•    nașterea înainte de 37 de săptămâni; 
•    ruperea apei (aminoreea) cu mai mult de 18 ore înainte de naștere.

Sepsisul cu debut tardiv

Sepsisul neonatal cu debut tardiv se referă la sepsisul care apare la sau după 72 de ore de viață, ceea ce înseamnă că bebelușii sunt infectați după naștere. Următorii factori cresc riscul nou-născutului de a dezvolta sepsis neonatal după naștere:
•    existența unui cateter într-un vas de sânge, pentru o lungă perioadă de timp;
•    timpul petrecut în spital pentru o perioadă îndelungată.

Sepsisul cu debut tardiv apare, de obicei, prin transmiterea agenților patogeni din mediul înconjurător după naștere, prin intermediul contactului cu personalul medical sau al persoanelor care îi îngrijesc pe nou-născuți.

O parte dintre cazurile de sepsis cu debut tardiv pot fi, de asemenea, cauzate de o manifestare tardivă a infecției cu transmitere verticală, adică de la mamă la copil. Sugarii care necesită inserție de cateter intravascular sau alte proceduri invazive care perturbă mucoasa, prezintă un risc crescut de apariție a sepsisului cu debut tardiv.

Sepsisul cu debut tardiv apare la 4-90 de zile de viață și se dobândește din mediu. Organismele care au fost implicate în sepsis cu debut tardiv includ următoarele:
•    Stafilococ negativ coagulazic;
•    Staphylococcus aureus;
•    E-coli;
•    Klebsiella pneumoniae;
•    Pseudomonas;
•    Enterobacter;
•    Candida;
•    Streptococul grupului B (GBS);
•    Serratia;
•    Acinetobacter;
•    Anaerobi.

Simptomele sepsisului neonatal

Sugarii cu sepsis neonatal pot prezenta următoarele simptome:
•    modificări ale temperaturii corpului;
•    probleme de respirație;
•    diaree sau scăderea mișcărilor intestinale;
•    scăderea zahărului din sânge;
•    supt redus;
•    convulsii;
•    ritm cardiac lent sau rapid;
•    vărsături;
•    icter (o nunață galbenă a pielii și a albului ochilor); 
•    tahipnee (accelerarea respirației);
•    mormăit;  
•    hipoxemie (diminuarea cantității de oxigen din sângele arterial), care necesită oxigen suplimentar;
•    tahicardie (accelerarea anormală a ritmului cardiac);
•    hipotensiune (miscșorarea tensiunii arteriale);
•    distensie abdominală (creșterea abdomenului în volum sau burtă umflată);
•    iritabilitate;
•    hipotonie (scăderea tonusului muscular) sau hipertonie (creșterea tonusului muscular);
•    apnee (oprirea temporară a respirației); 
•    letargie (apatie) sau encefalopatie (stare patologică a creierului);
•    fontanelă bombată (partea moale din vârful craniului la nou-născuți);
•    oligurie (scăderea cantității de urină eliminată în 24 de ore, adică un debit urinar mai mic de 400 ml/24 ore); 
•    eritem (roșeața pielii);  
•    umflături în jurul articulațiilor, 
•    piele pătată.

Diagnosticarea sepsisului neonatal

Testele de laborator pot ajuta la diagnosticarea sepsisului neonatal și la identificarea cauzei infecției. Testele de sânge pot include:
•    hemocultură;
•    proteina C-reactivă;
•    hemoleucogramă.

Dacă un bebeluș prezintă simptome de sepsis, se va face o puncție lombară pentru a analiza lichidul spinal, pentru bacterii. Culturile de piele, scaun și urină se pot face pentru identificarea virusului herpes, mai ales dacă mama are antecedente de infecție. O radiografie toracică se va face dacă bebelușul prezintă tuse sau probleme de respirație. Testele de urocultură se fac la bebelușii care au mai mult de câteva zile.

Tratarea sepsisului neonatal

Bebelușii cu vârsta sub 4 săptămâni, care au febră sau alte semne de infecție sunt tratați imediat cu antibiotice cu administrare intravenoasă. Nou-născuții ale căror mame au avut corioamnionită sau care pot prezenta un risc crescut din alte motive, vor primi, de asemenea, antibiotice cu administrare intravenoasă, chiar dacă nu au simptome. Bebelușul va primi antibiotice timp de până la 3 săptămâni, dacă bacteriile se găsesc în sânge sau în lichidul spinal. Tratamentul va fi mai scurt, dacă nu se găsesc bacterii.

Un medicament antiviral numit Aciclovir va fi utilizat pentru infecțiile care pot fi cauzate de virusul herpes simplex (HSV). Copiilor mai în vârstă, care au rezultate normale de laborator și au doar febră nu li se pot administra antibiotice. În schimb, copilul poate să părăsească spitalul și să se întoarcă pentru controale. Bebelușii care au nevoie de tratament și au plecat deja acasă după naștere, vor fi de cele mai multe ori internați la spital pentru monitorizare.

Sepsisul neonatal. Prognostic

Mulți copii cu infecții bacteriene se vor recupera complet și nu vor avea alte probleme. Cu toate acestea, sepsisul neonatal este principala cauză de deces a sugarului. Cu cât un copil primește mai repede un tratament, cu atât prognosticul este mai bun.

Prevenirea sepsisului neonatal

Femeile însărcinate pot avea nevoie de antibiotice preventive dacă:
•    au corioamnionită;
•    există colonizare cu streptococul grupului B;
•    au născut, în trecut, un copil cu sepsis cauzat de bacterii.

Alți factori care pot ajuta la prevenirea septicemiei includ:
•    prevenirea și tratarea infecțiilor la mame, inclusiv virusul herpes simplex (HSV);
•    igienizarea locului unde are loc nașterea;
•    nașterea naturală a bebelușului într-un interval de 12 până la 24 de ore de la ruperea apei sau la nașterea prin cezariană, trebuie făcută în decurs de 4 până la 6 ore sau mai devreme.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI: „Neonatal Sepsis”, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK531478/ 
BMJ: „Neonatal sepsis”,  https://www.bmj.com/content/371/bmj.m3672
Medscape: „Neonatal Sepsis”, https://emedicine.medscape.com/article/978352-overview


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0