Meningita: cauze, simptome și tratament
Meningita este o infecție care afectează membranele care învelesc creierul și măduva spinării, membrane care poartă denumirea de meninge. Boala este de mai multe feluri, în funcție de cauza declanșatoare - cea bacteriană, de exemplu, poate fi fatală. Să vedem ce simptome provoacă meningita și ce opțiuni de tratament există pentru meningită.
Cauze meningită
Meningita este, de regulă, cauzată de o infecție bacteriană sau virală, care apare în altă parte a corpului și se răspândește la meninge. Infecțiile de la nivelul urechilor, cele ale sinusurilor ori ale tractului respirator superior pot migra către meninge. Cauze mai rare care declanșează meningita sunt infecțiile fungice, sifilisul, tuberculoza, bolile autoimune și anumite tratamente medicamentoase.
Meningita bacteriană
Acest tip de meningită este cauzat de o bacterie precum meningococul, pneumococul ori Listeria monocytogenes. Infecțiile cu Neisseria meningitidis, care cauzează boala meningococică, pot duce la complicații pe termen lung la aproximativ 25% dintre oameni. În cele mai multe cazuri, meningita bacteriană apare atunci când bacteria migrează de la nivelul sinusurilor, urechilor ori tractului respirator, prin sânge, direct la creier.
Meningita bacteriană este cea mai gravă formă de meningită și necesită îngrijiri medicale de urgență. Dacă nu este tratată corespunzător, meningita poate provoca moartea în doar câteva ore ori poate cauza daune permanente creierului, precum și altor părți ale corpului.
Bacteria care cauzează meningită este contagioasă și se răspândește prin tuse sau strănut. Așadar, dacă intri în contact direct cu o persoană care suferă de meningită, este extrem de important să discuți cu un medic, care îți va explica tot ce trebuie să faci pentru a evita infecția.
Meningita virală
Spre deosebire de cea bacteriană, meningita virală este mai des întâlnită, dar și mult mai puțin periculoasă. Aceasta poate fi declanșată de o serie de virusuri, precum enterovirusurile care provoacă meningita virală, dar și diaree. Alte virusuri care pot provoca meningită sunt:
- paramixovirus, un membru al familiei Rubulavirus care provoacă oreionul
- virusul Epstein-Barr
- virusul varicelo-zosterian, care este responsabil pentru varicelă și Zona Zoster
- virusul gripal
- virusul West Nile
Spre deosebire de meningita bacteriană, majoritatea oamenilor se recuperează complet după meningita virală. Persoanele care suferă de meningită virală se recuperează mult mai repede, de multe ori și fără un tratament medicamentos. În orice caz, pentru a evita pericolele, dacă observi simptome îngrijorătoare, ia legătura cu medicul tău, care îți va pune diagnosticul și îți va recomanda un tratament pe măsură. Meningita virală poate avea complicații serioase la bebelușii mai mici de o lună și la persoanele cu un sistem imunitar foarte slăbit.
Meningita fungică
Acest tip de meningită este cel mai rar întâlnit și apare, în general, la persoanele cu un sistem imunitar extrem de slăbit precum bolnavii de SIDA ori suferinzii de cancer. Meningita fungică nu este contagioasă, ci apare în urma unei infecții fungice din altă parte a organismului, care urcă treptat, prin măduva osoasă, către creier. Ciupercile care cauzează meningita includ:
- Candida: Această ciupercă trăiește în corp și pe piele. Este de obicei inofensivă, dar poate provoca meningită la persoanele cu un sistem imunitar compromis.
- Blastomyces: Este prezentă de obicei în solul umed, frunze în descompunere și lemn.
- Cryptococcus: Această ciupercă trăiește în diferite medii din întreaga lume.
- Coccidioides: Se găsesște în praf și în pământ.
- Histoplasmă: Crește în principal în sol și excremente de păsări și lilieci.
Meningita în bolile autoimune
Implicarea sistemului nervos central a fost asociată cu aproape toate bolile autoimune. Meningita cronică este o constelație prezentă de simptome pentru un grup select de boli, inclusiv sarcoidoza, lupusul, boala Behçet și vasculita.
Factori de risc pentru meningită
Cu toții suntem predispuși, în anumite condiții, la meningită, însă, potrivit specialiștilor, există persoane care prezintă risc crescut: copiii mai mici de 5 ani, adolescenții și tinerii cu vârste cuprinse între 16-25 ani, adulții de peste 55 de ani. Alți factori de risc sunt:
Lipsa vaccinărilor
Riscul de meningită crește pentru oricine nu a completat programul de vaccinare recomandat pentru copii sau pentru adulți.
Viața într-un cadru comunitar
Studenții care locuiesc în cămine, personalul bazelor militare și copiii din internate și unități de îngrijire a copilului prezintă un risc mai mare de meningită meningococică. Acest lucru are legătură probabil cu faptul că bacteria este transmisă pe calea respiratorie și se răspândește rapid în grupuri mari.
Sarcina
Sarcina crește riscul listeriozei - o infecție cauzată de bacteriile Listeria, care pot provoca și meningită. Listerioza crește riscul de avort și naștere prematură.
Sistem imunitar compromis
SIDA, alcoolismul, diabetul, utilizarea de medicamente imunosupresoare și alți factori care afectează sistemul imunitar cresc riscul de meningită al unei persoane.
Anumite medicamente
Medicamentele care pot provoca meningită neinfecțioasă includ medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și anumite antibiotice. Meningita neinfecțioasă cauzată de AINS poate apărea la persoanele care au tulburări autoimune, cum ar fi poliartrita reumatoidă sau lupusul eritematos sistemic.
Simptome meningită
- Febră foarte mare
- Rigiditatea gâtului
- Durere de cap severă
- Durere de cap acompaniată de greață și vărsături
- Confuzie și dificultăți de concentrare
- Somnolență
- Sensibilitate la lumină
- Pierderea apetitului și a senzației de sete
- Iritații la nivelul pielii.
- Simptome meningită la bebeluși
- Febră mare
- Plâns continuu
- Apatie
- Refuzul laptelui
- O umflătură la nivelul fontanelei
- Încordarea gâtului
Imediat ce se observă aceste simptome, trebuie cerut ajutor de specialitate pentru stabilirea unui diagnostic și a unui tratament adecvat în timp util.
Meningita cronică este definită ca un profil inflamator al lichidului cefalorahidian (LCR) care persistă cel puțin o lună. Ca simptome pentru acest fel de meningită vorbim de:
- dureri de cap,
- greață,
- vărsături,
- neuropatii craniene,
- simptome de presiune intracraniană crescută sau
- deficite neurologice focale.
Cele mai frecvente etiologii ale meningitei cronice se împart în 3 mari categorii: infecțioase, autoimune și neoplazice.
Evaluarea pacientului cu suspiciune de meningită cronică trebuie să includă un istoric detaliat și un examen fizic, precum și diagnostice repetate de LCR, studii serologice și biopsie a creierului sau a altui țesut anormal (de exemplu, ganglion limfatic sau plămân), atunci când este indicat.
Cele mai frecvente cauze ale meningitei infecțioase cronice sunt speciile Cryptococcus, Aspergillus fumigatus, Mycobacterium tuberculosis și sifilisul. Identificarea precoce a etiologiei și tratamentul rapid sunt cruciale pentru îmbunătățirea morbidității și mortalității, dar potențialele afecțiuni infecțioase și neoplazice ar trebui excluse înainte de a începe tratament empiric cu steroizi sau medicamente imunosupresoare.
Tratament meningită
Tratamentul este prescris în funcție de cauza bolii. Meningita bacteriană necesită internare de urgență și este tratată cu antibiotice pe cale intravenoasă. Antibioticul este ales în funcție de bacteria care a cauzat afecțiunea. Meningita virală nu este tratată printr-o terapie anume, ci se rezolvă de la sine în cel mult două săptămâni de la instalare - simptomele pot fi ușurate cu multă odihnă și analgezice pentru durerile de cap. Meningita fungică este tratată cu agenți antifungici.
În general, procesele care provoacă meningita cronică nu răspund la tratamentul empiric tradițional cu antibiotice și antivirale. Decizia de a iniția terapia empirică trebuie luată în considerare de la caz la caz și ar trebui să ia în considerare factori precum anomaliile detectate la examenul clinic, starea imunității, expunerile recente, etiologiile cel mai probabil și riscurile potențiale ale tratamentului.
O etiologie bacteriană a meningitei trebuie întotdeauna luată în considerare la pacientele care sunt gravide sau la pacienții cu neutropenie sau transplant recent. Pacienții suspectați de meningită bacteriană acută trebuie tratați empiric cu antibiotice cu spectru larg.
Extrem de rar, oamenii se pot confrunta cu două sau mai multe episoade de meningită. Meningita recurentă poate fi cauzată de bacterii, virusuri sau alte afecțiuni autoimune- precum lupus, vasculita etc.
Majoritatea oamenilor unii dezvoltă imunitate la microorganismul care le-a cauzat boala. Cu toate acestea, există mai multe cauze diferite de meningită și, prin urmare, este posibil, dar rar, să se facă boala de mai multe ori. Deși extrem de rare, unele virusuri pot provoca meningită recurentă.
Complicațiile meningitei
Multi oameni se tem de efectele pe termen lung în urma trecerii printr-un episod de meningită.
Meningita bacteriană
În cazul meningitei bacteriene, complicațiile posibile pe termen lung includ: probleme de vorbire, probleme cu memoria, pierderea coordonării, dificultăți de învățare, pierderea auzului, pierderea vederii, convulsii, hidrocefalie, care este o acumulare de lichid în creier.
Vaccinurile ajută la prevenirea meningitei bacteriene și sunt disponibile copiilor cu vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani, cărora li se poate face un rapel la vârsta de 16 ani.
Oamenii care locuiesc în comunități precum în căminele universitare sau în cămine, ori merg in camping, tabere, armată - au un risc crescut de meningită bacteriană datorită contagiozității bacteriilor în medii dens populate.
Meningita fungică
Persoanele care s-au vindecat de meningită fungică pot experimenta unele efecte pe termen lung, care pot include probleme de memorie, confuzie, dureri de cap și hidrocefalie.
Prevenirea meningitei fungice este dificilă, deoarece nu se transmite între oameni. Cu toate acestea, există soluții pentru a preîntâmpina inhalarea sau intrarea în contact cu sporii fungici. Acestea includ: evitarea zonelor cu mult praf, precum șantierele de construcții, purtarea de mască N95 în medii cu praf, închiderea tuturor ferestrelor în timpul furtunilor de praf, curățarea tăieturilor și zgârieturilor cât mai curând posibil.
Meningitele non-infecțioase
În cazul meningitei neinfecțioase provocată de e o afecțiune sau un medicament, traumatism cranian, operație pe creier, cancer, lupus, medicamente imunosupresoare, efectele pe termen lung asupra sănătății pe care o persoană le poate experimenta după dezvoltarea meningitei sunt similare, indiferent de cauză. Severitatea meningitei este cea care dictează efectele rezultate pe termen lung asupra sănătății.
Deși complicațiile pot apărea mai degrabă în cazurile de meningită bacteriană, se pot instala și la persoanele cu meningită neinfecțioasă si includ: probleme de memorie și concentrare, pierderea auzului, convulsii, dificultăți de învățare, artrită, pierderea vederii.
Prevenția prin vaccinare
La ora actuală există o serie de vaccinuri care pot preveni meningita de diverse tipuri.
Vaccinul împotriva meningitei B
Vaccinul oferă protecție împotriva bacteriilor meningococice din grupul B, care sunt o cauză frecventă a meningitei la copiii mici, recomandat bebelușilor în vârstă de 8 săptămâni, urmat de o a doua doză la 16 săptămâni și un rapel la 1 an.
Vaccinul meningococic conjugat ACWY
Acesta protejează împotriva serogrupurilor A, C, W-135 și Y ale bacteriei Neisseria meningitidis. Vaccinul poate fi administrat de la 6 săptămâni la 6 luni, în două doze sau într-o singură doză la sugarii peste 6 luni, copii, adolescenți și adulți.
Vaccinul pneumococic
Vaccinul pneumococic oferă protecție împotriva infecțiilor grave cauzate de bacteriile pneumococice, inclusiv meningita. Bebelușii născuți după 1 ianuarie 2020 au vaccinul pneumococic sub formă de 2 injecții separate la 12 săptămâni cu un rapel administrat la vârsta de 1 an.
Vaccinul ROR
Vaccinul ROR oferă protecție împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei. Meningita poate apărea uneori ca o complicație a acestor infecții. Se administrează de obicei copiilor la vârsta de 1 an, iar a doua doză la vârsta de 5 ani.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Overview of Meningitis
https://www.msdmanuals.com/professional/neurologic-disorders/meningitis/overview-of-meningitis
NHS Inform - Meningitis
https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/infections-and-poisoning/meningitis#treating-meningitis
Te-ar mai putea interesa și...
