Cancerul la copii: incidența și abordare terapeutică

Deși multe dintre cancerele copilăriei și ale adolescenței sunt tratate cu succes, cu o scădere semnificativă a mortalității în ultimii 50 ani, cancerul rămâne a doua cauză de mortalitate a vârstei 0-14 ani după accidente.

Cu toate că majoritatea covârșitoare a cancerelor survin la adulți (peste 98%), se remarcă o creștere constantă a incidenței și în rândul populației juvenile. Dacă pentru România statisticile sunt discutabile ca și acuratețe, în Statele Unite se estimează pentru 2016 un număr de peste 10000 cazuri noi de cancer la copii sub 15 ani și de peste 5000 la adolescenți de vârste cuprinse între 15 și 19 ani.

Noțiunea de cancer la copii este una generală și descrie o varietate de tipuri de cancer al căror punct de plecare și evoluție este diferit. Principalele tipuri de cancer întâlnite sub vârsta de 15 ani sunt:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA
  • leucemiile (limfoblastice și mieloide) care reprezintă peste 30% din totalul cancerelor
  • tumorile cerebrale și medulare (peste 20%)
  • neuroblastomul (7%) o tumoră de origine neurală care se dezvoltă adesea la nivelul suprarenalelor
  • tumora Wilms (5%) care se dezvoltă la nivel renal
  • limfoamele de tip Hodgkin sau nonHodgkin care se dezvoltă la nivelul sistemului limfatic (6%)
  • rabdomiosarcomul, o tumoră rară care se dezvoltă la nivelul musculaturii striate
  • retinoblastomul care este o tumoră oculară agresivă
  • osteosarcoame sau sarcom Ewing, tumori al căror punct de plecare este osul
  • tumori germinale sau carcinoame hepatice, de altfel foarte rare

În ceea ce privește grupul adolescenților (vârsta 15-19 ani) în general întâlnim mare parte dintre cancerele copilăriei cu un plus de incidență pentru limfoame (15%), tumorile germinale, tumorile cerebrale, cancerul tiroidian, melanomul malign și cancerele osoase.

Cauzele majorității cancerelor la copii rămân necunoscute

Aproximativ 5% din cancerele copiilor se datorează unor mutații genetice moștenite de la părinți. De exemplu 25-30% dintre cazurile de retinoblastom se datorează unei mutații a unei gene moștenite numită RB1. De asemenea, riscul de cancer pediatric crește semnificativ în condițiile unor sindroame genetice familiale așa cum sunt sindromul Li-Fraumeni, Beckwith-Wiedermannn, anemia Fanconi sau Hippel-Lindau. Pe de altă parte mutațiile genetice răspunzătoare pentru apariția cancerului pot surveni încă din perioada intrauterină. De exemplu unul din 100 de copii se nasc cu anomalii genetice ce măresc riscul de leucemie. Copiii cu Sindrom Down (trisomia 21), sindrom genetic caracterizat prin prezența suplimentară a unui  cromozom 21, prezintă un risc de 10-20 ori mai mare de a dezvolta o leucemie.

În ceea ce privește factorii ambientali este greu a se stabili o legătură directă între aceștia și creșterea riscului de cancer la copii, pe de o parte datorită rarității acestor cancere și pe de altă parte datorită dificultății de a determina care dintre copii a fost expus la un factor de mediu și la care anume. Copiii ale căror mame au fost examinate radiologic în timpul sarcinii precum și copiii examinați radiologic după naștere se presupune că prezintă un risc mai mare de a dezvolta anumite tipuri de cancere.

Tabloul clinic

Este nespecific, polimorf și dificil de încadrat. Cu toate acestea sunt câteva simptome care ridică suspiciunea pentru o boală oncologică:

  • scăderea ponderală constantă, inexplicabilă
  • cefaleea adesea însoțită de vărsături matinale
  • dureri la nivelul oaselor și articulațiilor
  • masă tumorală abdominală, cervicală, toracică, pelvis sau la nivelul membrelor
  • hematoame multiple, sângerări anormale
  • febră persistentă sau recurență de origine necunoscută
  • oboseală excesivă și paloare
  • greață persistentă însoțită sau nu de vărsături
  • sindrom infecțios trenant sau repetitiv

Diagnosticul

Este sugerat de tabloul clinic sau de investigațiile preliminare (analize de sânge, explorări imagistice, etc) și confirmat bioptic.

Suplimentar examenului clinic, care este esențial, mai multe examinări preliminare pot fi utilizate în diagnosticul cancerului la copii. Printre acestea, examenele de rutină hematologice pot sugera o boală proliferativă hematologică atunci când numărul diferitelor tipuri celulare este mai mare sau din contră, mai mic, comparativ cu normalul. Un examen hematologic anormal poate duce la efectuarea unui aspirat medular sau a unei biopsii medulare, procedura de analiză a măduvei osoase care vizează oasele bazinului .

Puncția lombară este o procedură de analiză a lichidului cefalorahidian. Pe această cale se pot pune în evidență celule tumorale la acest nivel.
Explorările imagistice standard includ ecografia generală, examenul Computer Tomograf, Rezonanță Magnetică Nucleară dar și examenul PET (tomografia cu emisie de pozitroni).

Opțiunile terapeutice

Deorece incidența cancerelor la aceste categorii de vârstă este semnificativ mai mică comparativ cu cancerele la adulți, nu există un standard terapeutic clar, așa cum se întâmplă la adulți. În general, tratamentele se derulează sub umbrela trialurilor clinice, sau atunci când acest lucru nu este posibil, se bazează pe experiența clinică a medicului curant. Tratamentul cancerelor pediatrice depinde de mai mulți factori printre care tipul tumorii, stadiul bolii, efectele secundare posibile, preferințele familiei dar și statusul general al copilului.

Intervenția chirurgicală 

Mulți dintre copiii diagnosticați cu o maladie oncologică necesită o intervenție chirurgicală la un moment dat al evoluției bolii lor. Dezideratul chirurgiei oncologice este de a îndepărta tumora și țesuturile învecinate cu marginile de rezecție necontaminate tumoral. Nu de puține ori marginile de rezecție sunt pozitive și în această situație se recurge în completarea operației la tratamentele specifice oncologice, chimioterapia și radioterapia.

Chimioterapia reprezintă principala procedură terapeutică în multe afecțiuni oncologice și în special în bolile hemato-oncologice cum sunt leucemiile și limfoamele dar și în tumorile testiculare, sarcoamele de părți moi, nefroblastom sau sarcoamele osoase.

Radioterapia completează chimioterapia în multe afecțiuni. Se folosește tehnica standard de iradiere externă dar în anumite situații, particulare se pot folosi tehnici de iradiere interstițială (brahiterapie) sau iradiere intraoperatorie.

Imunoterapia capătă din ce în ce mai mult teren și în cancerele întâlnite în cazul copiilor conform ultimelor trialuri clinice în desfășurare. Dintre formele multiple de cancere la copii, probabil cea mai promițătoare este terapia anti GD2 în neuroblastoamele de risc crescut. Neuroblastomul avansat este o boală gravă cu prognostic rezervat. GD2 este un antigen situat pe suprafața celulelor tumorale din clasa gangliozidelor. Dezvoltarea unor anticorpi monoclonali care au drept țintă diverse glicoproteine sau gangliozide de pe suprafața celulelor tumorale a reprezentat un pas înainte în terapia acestei boli. Rezultatele preliminare sunt mai mult decât promițătoare dar efectele secundare sunt importante, motiv pentru care mai multe studii urmăresc aceste aspecte în acest moment.

Transplantul de celule stem / transplantul de măduvă

Transplantul de celule stem este o procedură medicală prin care măduva osoasă care conține celule bolnave este înlocuită cu celule înalt specializate numite celule stem hematopoietice, care se dezvoltă la nivelul măduvei osoase sănătoase. Procedura de transplant este, ca de altfel, orice procedură terapeutică, discutată în amănunt împreună cu familia copilului insistând asupra beneficiilor versus risc, tipul de cancer, vârsta pacientului, starea generală, statusul de performanță, eventuale rezultate ale unui tratament anterior.

Există două tipuri de transplant de celule stem în funcție de sursa acestora: transplant allogenic care utilizează celule stem de aport și respectiv transplant autolog în care se folosesc propriile celule stem ale pacientului. În ambele situații obiectivul major este distrugerea celulelor neoplazice din măduvă, sânge circulant și alte părți ale corpului prin folosirea de doze mari de chimioterapie și/sau radioterapie și ulterior, înlocuirea celulelor stem cu unele noi, proprii sau de aport, care refac populația normală de celule stem la nivelul măduvei osoase.

Urmărirea post-terapeutică

În majoritatea situațiilor, tratamentele unice sau combinate sunt urmate de remisiuni complete durabile și consistente. Supraviețuitorii unei neoplazii pediatrice necesită însă o urmărire medicală și supraveghere activă pe tot parcursul vieții lor datorită riscului crescut pentru diverse complicații care pot surveni în anii următori completării ciclului terapeutic (efecte secundare tardive).

Într-o meta analiză retrospectivă efectuată pe supraviețuitori ai unui cancer al copilariei, s-a demonstrat că mai mult de jumătate dintre aceștia au prezentat complicații mai mult sau mai puțin severe și chiar moarte pănă în vârsta de 50 de ani. Efectele secundare pe termen lung depind de tipul de cancer și localizarea acestuia, tratamentul efectuat dar și de vârsta la momentul diagnosticului. Copiii tratați pentru cancere osoase, tumori cerebrale, limfoame sau cei care au fost iradiați terapeutic toracic, abdominal sau pelvin prezintă riscul cel mai înalt pentru efecte secundare tardive, printre altele inclusiv riscul unui al doilea cancer, insuficiența cardiacă congestivă, etc.

De aceea este foarte important ca un supraviețuitor al unui cancer pediatric să fie supus periodic controalelor medicale pentru ca orice problemă de sănătate să fie identificată și tratată. Este ideal ca orice fost pacient de cancer în copilărie să păstreze documentele medicale care să includă tipul și stadiul cancerului, data diagnosticului și datele recidivelor, tipurile de investigații imagistice și data acestora, schemele și dozele de chimioterapie administrate, doza de radioterapie și aria iradiată, tipul și data intervențiilor chirurgicale, etc.

În ciuda progreselor importante în terapia cancerelor pediatrice și a procentului mare de remisiuni complete, această "familie" de afecțiuni oncologice rămâne o problemă importantă de sănătata a copilului și adolescentului atât prin impactul direct al tratamentelor oncologice asupra pacientului, al efectelor secundare imediate dar și tardive cât și prin impactul psihologic important.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Childhood cancer - https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cancer-in-children
Childhood Cancer and Functional Impacts Across the Care Continuum. - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK569416/
Childhood Cancer: Occurrence, Treatment and Risk of Second Primary Malignancies - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8198981/ 


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0