Totul despre ablație cardiacă - ce presupune și când se recomandă?
1. Ce este ablația cardiacă?
2. Când se recomandă o ablație cardiacă?
a. Recomandare ablație cardiacă: fibrilația atrială (FiA)
b. Recomandare ablație cardiacă: flutterul atrial
c. Recomandare ablație cardiacă: tahicardiile supraventriculare (TSV)
d. Recomandare ablație cardiacă: tahicardia ventriculară (TV)
3. Cum se realizează o ablație cardiacă?
4. Ablație cardiacă: riscuri și complicații posibile
5. Ce presupune recuperarea după ablația cardiacă?
Ce este ablația cardiacă?
Ablația cardiacă este o procedură minim invazivă folosită pentru a trata aritmiile cardiace, adică acele bătăi neregulate ale inimii. Intervenția implică distrugerea controlată (prin energie termică sau rece) a unor mici zone din inimă care provoacă ritmuri anormale, cu scopul de a restabili ritmul normal al bătăilor.
Cu ajutorul unor catetere subțiri introduse prin vase de sânge (de obicei prin vena femurală din zona inghinală), specialistul ajunge până la inima pacientului fără a fi necesară o operație pe cord deschis. Apoi, folosind energie tip radiofrecvență, deci căldură sau crioterapie, deci îngheț – uneori chiar tehnologii noi precum impulsuri electrice controlate – medicul provoacă mici cicatrici în interiorul inimii. Aceste cicatrici blochează traseele electrice anormale care cauzează bătăi neregulate ale inimii, permițând inimii să bată din nou într-un ritm normal.
Când se recomandă o ablație cardiacă?
Cele mai comune probleme de ritm cardiac pentru care se folosește ablația includ:
Recomandare ablație cardiacă: fibrilația atrială (FiA)
Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă, caracterizată prin bătăi neregulate și rapide ale atriilor (camerele superioare ale inimii). Fibrilația atrială poate provoca palpitații, oboseală, amețeli și crește riscul de accident vascular cerebral. Ablația cardiacă se recomandă adesea pacienților cu fibrilație atrială simptomatică la care medicamentele nu controlează bine ritmul sau cauzează efecte adverse. Procedura de ablație în cazul acestei aritmii încearcă izolarea electrică a venelor pulmonare (unde se află de obicei focarele ce declanșează fibrilația), pentru a preveni episoadele de bătăi neregulate ale inimii.
Recomandare ablație cardiacă: flutterul atrial
Flutterul atrial este de asemenea pe lista cu aritmiile cardiace, și presupune un ritm rapid dar regulat (uneori descris ca o „fluturare” a inimii). Flutterul atrial poate fi tratat foarte eficient prin ablație cardiacă, procedura vizând o cale electrică rotundă anormală în atriu. Ablația are în acest caz o rată de succes foarte ridicată, tratând definitiv problema în majoritatea cazurilor.
Recomandare ablație cardiacă: tahicardiile supraventriculare (TSV)
Tahicardiile supraventriculare reprezintă episoade de puls foarte rapid pornite de obicei din nodul AV sau din alte circuite din atrii. Un exemplu cunoscut este sindromul Wolff-Parkinson-White sau tahicardia prin reintrare nodală. Aceste aritmii pot provoca palpitații intense, amețeală sau leșin. Ablația cardiacă este adesea tratamentul de elecție pentru TSV, având rate de vindecare de peste 90% în multe cazuri, eliminând complet episoadele de ritm rapid anormal.
Recomandare ablație cardiacă: tahicardia ventriculară (TV)
Aceasta este o aritmie gravă care pornește din ventricule (camerele inferioare ale inimii) și poate duce la aritmii cardiace amenințătoare de viață, precum fibrilația ventriculară sau stop cardiac. Ablația cardiacă poate fi recomandată la pacienții cu episoade recurente de tahicardie ventriculară (de exemplu, la cei cu cicatrici în inimă după un infarct miocardic) pentru a distruge focarele anormale din ventriculi, reducând riscul de evenimente severe. În astfel de cazuri, ablația se face de obicei împreună cu alte măsuri (medicamente antiaritmice, implantare de defibrilator cardiac etc.).
Cum se realizează o ablație cardiacă?
Înainte de procedură, pacientul va fi instruit să nu mănânce sau să bea cu câteva ore bune înainte. La spital, se montează o linie intravenoasă pentru administrarea medicației. Pacientul este pus pe masa de procedură și i se aplică electrozi de monitorizare pe piept pentru a urmări ritmul inimii pe tot parcursul ablației. De obicei, se administrează un sedativ sau se realizează o anestezie ușoară, astfel încât pacientul să fie relaxat și să nu simtă durere (în unele cazuri, se poate folosi anestezie generală, dar inima trebuie să bată singură, deci pacientul rămâne de regulă respirând spontan sub sedare).
Medicul dezinfectează și anesteziază local zona unde vor fi introduse cateterele (adesea zona inghinală, dar uneori și la nivelul gâtului sau subclaviei). Apoi, se practică o mică puncție în vasul de sânge (venă sau arteră, în funcție de accesul necesar) și se introduce un tub ghid (teacă) prin care se vor introduce cateterele. Cateterele sunt tuburi foarte subțiri și flexibile, dotate cu electrozi la vârf. Medicul ghidează cu grijă aceste catetere prin vasele de sânge până ajung în inimă, folosind imagistica fluoroscopică (raze X în timp real) și alte sisteme de ghidaj 3D. Pacientul nu simte deplasarea cateterelor în interiorul corpului, poate doar o ușoară presiune la locul de puncție.
Odată cateterele ajunse în inimă, cardiologul electrofiziolog va realiza un studiu electrofiziologic – practic va înregistra activitatea electrică a inimii din interior și va stimula inima în anumite moduri controlate pentru a identifica sursa exactă a aritmiei cardiace. Cateterul de ablație cardiacă și senzorii detectează unde apar impulsurile electrice anormale sau dacă există circuite de conducere anormale. Această etapă este esențială pentru a localiza punctul sau zonele care trebuie eliminate.
După ce medicul a identificat țesutul cardiac vinovat de producerea aritmiei, începe ablația propriu-zisă. Prin cateterul special se livrează energie către acea zonă. Cel mai frecvent se folosește radiofrecvența, care generează căldură și provoacă o mică leziune (arsură controlată) în țesut, distrugând celulele anormale. Alternativ, în unele cazuri se folosește crioterapia, unde cateterul îngheață zona respectivă, obținând același efect de distrugere.
Pacientul nu simte durere în inimă în timpul acestor aplicări de energie – doar poate resimți uneori o ușoară senzație de disconfort în piept sau palpitații temporare induse, dar acestea sunt monitorizate și controlate de medici.
După aplicarea energiei de ablație, echipa medicală va testa din nou sistemul electric al inimii pentru a vedea dacă aritmia mai poate fi indusă. Practic, se încearcă provocarea aritmiei pe care pacientul o avea inițial; dacă ablația a fost eficientă, aritmia nu se mai declanșează sau apare mult îngreunată. În caz de fibrilație atrială, succesul se evaluează prin izolarea completă a venelor pulmonare (verificând că nu mai trec impulsuri din acele zone).
La final, cateterele sunt retrase cu grijă, iar tecile sunt scoase din vasele de sânge. Asistenta va aplica presiune fermă pe locul puncției pentru câteva minute, pentru a preveni sângerarea, după care se poate pune un pansament compresiv. Nu se pun copci, deoarece incizia este extrem de mică (practic o înțepătură). Întreaga procedură de ablație cardiacă poate dura de la 1-2 ore în cazurile simple, până la 3-4 ore sau mai mult în cazurile complexe (de exemplu ablația fibrilației atriale poate fi mai îndelungată).
Ablația cardiacă oferă o serie de beneficii importante pentru persoanele care luptă cu de aritmiile cardiace:
- Restabilirea ritmului normal al inimii
- Îmbunătățirea calității vieții
- Reducerea dependenței de medicamente
- Profil de siguranță bun și recuperare rapidă
- În unele cazuri, poate salva vieți
Ablație cardiacă: riscuri și complicații posibile
Ca orice procedură medicală, și ablația cardiacă are anumite riscuri și posibile complicații, deși acestea sunt relativ rare, mai ales când intervenția este realizată într-un centru cu experiență. În general, ablația prin cateter are un profil de siguranță foarte bun; totuși, pacientul trebuie să fie informat despre eventualele incidente care pot apărea:
Sângerare la locul puncției
Infecție
Lezarea vaselor de sânge
Aritmii sau bloc cardiac
Formarea de cheaguri și accident vascular cerebral
Leziuni ale inimii sau valvelor
Este important de reținut că, per ansamblu, riscurile ablației cardiace sunt scăzute. Statistica arată că majoritatea covârșitoare a pacienților trec prin procedură fără complicații majore. Complicațiile grave (precum AVC) se întâmplă rar, de obicei în mai puțin de 1-2% din cazuri, iar decesul în timpul sau după ablație este extrem de rar (sub 0,1% în centrele moderne).
Ce presupune recuperarea după ablația cardiacă?
În funcție de politica spitalului și de starea pacientului, externarea se poate face chiar în aceeași zi (pentru proceduri simple și pacienți stabili) sau, mai des, a doua zi. Majoritatea pacienților își pot relua activitățile ușoare la scurt timp după externare, de obicei în 1-2 zile.
Este normal să existe o mică sensibilitate sau vânătaie în zona inghinală unde s-au introdus cateterele; aceasta se va vindeca în câteva zile. Se recomandă evitarea efortului fizic intens și a ridicării de greutăți (mai mari de ~5-10 kg) timp de aproximativ o săptămână după ablație, pentru a permite vasului de sânge să se vindece complet și a preveni sângerările.
De asemenea, în prima săptămână nu ar trebui făcute băi în cadă, înot sau alte activități care pot murdări sau inunda plaga – este bine ca locul puncției să fie menținut curat și uscat; dușurile scurte sunt permise după 1-2 zile, dacă medicul nu indică altfel. Șofatul poate fi reluat, în general, la 1-2 zile după procedură, odată ce sedativele au fost eliminate din organism și pacientul se simte în plenitudinea forțelor.
Medicul va recomanda monitorizarea pulsului și poate menține temporar unele medicamente pentru a preveni episoadele imediate post-ablație. Important este că, treptat, în decurs de 1-2 luni, aceste senzații tind să dispară dacă ablația cardiacă a fost eficientă. După intervenție, pacientul va avea programate consultații regulate de control la cardiolog.
În perioada de recuperare, pacientul trebuie să fie atent la anumite semne: sângerare abundentă sau umflătură pronunțată la locul puncției care nu se oprește cu presiune locală, durere puternică în piept sau dificultate de respirație brusc instalată, simptome neurologice (slăbiciune, amorțeală, vorbire neclară – posibile semne de AVC), bătăi neergulate ale inimii, palpitații foarte rapide și prelungite asociate cu amețeală severă sau leșin. Astfel de situații sunt rare, dar dacă apar, trebuie căutată asistență medicală de urgență.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Cardiac Ablation
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/16851-catheter-ablation
Pub Med - Safety of pulsed field ablation in more than 17,000 patients with atrial fibrillation in the MANIFEST-17K study
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38977913/
Studiul „Safety of pulsed field ablation in more than 17,000 patients with atrial fibrillation in the MANIFEST-17K study”, apărut în Nat Med. 2024 Jul;30(7):2020-2029. doi: 10.1038/s41591-024-03114-3. Epub 2024 Jul 8, autori: Emmanuel Ekanem et al.
Te-ar mai putea interesa și...
