Anestezia: ce presupune si ce riscuri exista?
Anestezia: ce presupune si ce riscuri exista?
Anestezia: ce presupune si ce riscuri exista?
Anestezia este o metodă medicală utilizată pentru a preveni durerea în timpul intervențiilor chirurgicale sau al altor proceduri care ar putea fi dureroase. Fie că e vorba de anestezie generală, locală, regională, rahidiană sau peridurală, specialistul o alege pe cea mai potrivită în funcție de starea generală de sănătate a pacientului, de vârsta sa și de amploarea intervenției chirurgicale.
Există diferite tipuri de anestezie, fiecare având scopul de a face experiența medicală cât mai confortabilă și mai sigură posibil pentru pacient. Alegerea tipului de anestezie depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul intervenției chirurgicale, istoricul medical al pacientului și preferințele acestuia.
Tipuri de anestezie
Există trei categorii principale de anestezie:
Anestezie generală
Anestezia generală presupune inducerea stării de inconștiență pentru pacient și pierderea completă a simțurilor pe perioada anesteziei. Această anestezie poate fi posibilă prin inhalarea vaporilor care conțin substanțele anestezice ori prin injectarea acestor substanțe.
Anestezia generală întrerupe semnalele nervoase din creier și din corp, împiedicând astfel creierul să proceseze durerea resimțită, dar și să își amintească ce s-a întâmplat în timpul intervenției chirurgicale. Anestezistul este cel care se ocupă de anestezia generală, înainte de intervenția chirurgicală. Există o serie de riscuri asociate cu anestezia generală, însă aceasta este considerată o procedură sigură, atâta timp cât e administrată corespunzător. Greața și vărsăturile sunt cele mai comune efecte secundare care apar după o anestezie generală.
Există situații care măresc riscurile asociate cu anestezia, precum afecțiuni cardiace, pulmonare sau renale, hipertensiune, alcoolism, istoric negativ cu privire la alte anestezii, alergii la medicamente, diabet sau obezitate.
Anestezie regională
Anestezia regională presupune injectarea substanțelor anestezice la nivelul unui grup de nervi din zona în care se va realiza intervenția chirurgicală. Pacientul poate să rămână treaz ori poate fi sedat - oricum, acesta nu va simți zona anesteziată. Ca exemplu, anestezia epidurală face parte din categoria anesteziilor regionale.
Anestezie locală
Anestezia locală este cea care presupune injectarea anestezicului în țesutul din locul în care se va realiza o intervenție chirurgicală minoră. Acest tip de anestezie este adesea folosit de medicii stomatologi.
Proceduri înainte de anestezie
Înainte de intervenția chirurgicală propriu-zisă, medicul anestezist va evalua starea de sănătate a pacientului, astfel încât să aleagă cea mai sigură și potrivită metodă de anesteziere a acestuia. Anestezistul va verifica: vârsta pacientului, istoricul medical, indicele de masă corporală, tratamentul medicamentos urmat (dacă este cazul), consumul de alcool sau droguri, afecțiuni ale căilor respiratorii ori dentare, precum și flexibilitatea gâtului. Este esențial ca pacientul să ofere răspunsurile corecte, astfel încât medicul să facă o evaluare cât mai precisă.
Considerații despre anestezia la copii și la persoanele în vârstă
În privința copiilor și a nou-născuților, însă, opțiunea este clară. La copil, anestezia generală este o procedură foarte sigură, asigură un confort maxim atât pentru echipa operatorie, cât și pentru anestezist, care are posibilitatea să îi monitorizeze funcțiile vitale ale copilului, astfel încât riscurile sunt reduse la minimum. Totuși, e important ca anestezia generală să fie utilizată doar pentru intervențiile majore și copilul să nu rămână anesteziat pe o perioadă foarte lungă, deoarece altfel există riscul de efecte neurocognitive adverse, potrivit anumitor cercetări.
La persoanele în vârstă, anestezia prezintă provocări unice, deoarece acestea adesea au multiple afecțiuni preexistente și o sensibilitate crescută la medicamente. Anesteziștii iau în considerare factori precum polimorbiditățile (evaluarea stării de sănătate generale și a afecțiunilor cronice existente este crucială pentru a minimiza riscurile), metabolizarea medicamentelor (e nevoie de o ajustare atentă a dozelor) și recuperarea după anestezie (pentru un vârstnic, perioada de recuperare după anestezie poate fi mai lungă față de pacienții mai tineri).
Cercetările din ultimii ani au constatat că anestezia și intervenția chirurgicală sunt asociate cu o accelerare modestă a ratei declinului cognitiv la pacienții în vârstă (unele dovezi sugerează că anestezicele pot crește depozitele cerebrale de β-amiloid, un semn distinctiv al bolii Alzheimer). De aceea, spun oamenii de știință, chirurgii și anesteziștii ar trebui să evalueze, să discute și să optimizeze riscurile potențiale asociate pentru fiecare pacient înainte de operație. Practicile și intervențiile în sprijinul pacientului pot începe înainte de intervenția chirurgicală și se pot extinde până în perioada de recuperare.
Substanțele folosite în anestezie
În primul rând, pacientului nu ar trebui să îi fie frică de substanțele folosite. Pe de o parte, față de acum 20‑30 de ani, atât aparatele, cât și substanțele anestezice au avut o evoluție spectaculoasă. Pacienții își revin repede, iar efectele adverse și toxice sunt extrem de scăzute.
Pe de altă parte, e bine de știut că anestezia nu are drept unic scop dispariția durerii, ci face posibilă intervenția chirurgului și printr-un alt mecanism. Musculatura corpului paralizează, se aduce într-o stare de lipsă de tonus muscular, pentru a permite chirurgului să ajungă la niște spații care altfel ar fi foarte greu de accesat.
După terminarea intervenției chirurgicale, în terapia intensivă tot specialistul anestezist controlează pacientul. Substanțele anestezice sunt eliminate pe cale urinară, digestivă sau respiratorie și unele se dizolvă în sânge. Cu toate acestea, imediat după operație este din nou nevoie de anestezist. Efortul pe care îl face organismul nu este legat de anestezie, ci de gradul în care trebuie să suporte intervenția chirurgicală.
În acest moment, anestezicele care se administrează controlează strict durerea. În felul acesta, se grăbește vindecarea. Durerea inhibă și procese de apărare ale organismului și, deci, suprimarea durerii permite organismului ca refacererea în perioada post operatorie să fie optimă. Este cel mai bun ajutor pentru sistemul imunitar, astfel încât recuperarea să fie perfectă.
Ce efecte secundare poate avea anestezia?
Efectele secundare ale anesteziei variază în funcție de tipul de anestezie administrată, de durata procedurii, și de caracteristicile individuale ale fiecărui pacient, cum ar fi vârsta, greutatea și starea generală de sănătate. Majoritatea efectelor secundare sunt temporare și se rezolvă fără tratament suplimentar. În cazuri rare, anestezia poate provoca reacții mai grave sau complicații pe termen lung, cum ar fi leziuni ale nervilor (sunt rare și, de obicei, temporare), hipersensibilitate sau reacții alergice severe, inclusiv anafilaxie (o urgență medicală care necesită tratament imediat) sau probleme respiratorii ori cardiace, în special la pacienții cu anumite condiții preexistente.
Iată câteva dintre cele mai comune efecte secundare asociate cu diferitele tipuri de anestezie:
Anestezia generală
Greața și vărsăturile sunt efecte secundare comune, în special în primele ore după operație, dar există medicamente care pot reduce aceste simptome. Mai pot apărea durerile de gât cauzate de tubul folosit pentru a ajuta la respirație în timpul anesteziei generale. Confuzia sau delirul temporar mai poate apărea la persoanele mai în vârstă, imediat după operație. În timpul perioadei de recuperare, pacientul se mai poate confrunta cu frisoane și tremurături, slăbiciune musculară temporară sau dificultăți temporare la urinare.
Anestezia regională (epidurală, spinală)
În caz de anestezie epidurală sau spinală, pot apărea dureri de spate la locul injectării, deși acest lucru este relativ rar, dureri de cap cauzate de scăderea presiunii fluidului spinal, în special după anestezia spinală și dificultăți de mișcare sau slăbiciune temporară în zonele afectate de anestezie până când efectul acesteia se diminuează.
Anestezia locală
După anestezia locală, pacientul va resimți amorțeală temporară în zona în care a fost aplicată anestezia și un disconfort la locul injectării, care poate include vânătăi sau umflături. În unele situații, pot avea loc reacții alergice rare la medicamentul anestezic, care pot include erupții cutanate, mâncărime sau, în cazuri foarte rare, reacții severe.
Căror pacienți le este interzisă anestezia?
Nu există o interdicție absolută generală pentru anestezie; mai degrabă, există situații și condiții medicale care pot crește riscurile asociate cu anestezia, necesitând evaluări atente și precauții specifice. Decizia de a administra anestezia se bazează pe evaluarea riscurilor și a beneficiilor procedurii chirurgicale sau a tratamentului necesar. Iată câteva condiții și situații care pot complica administrarea anesteziei:
Alergii severe la anestezice
Pacienții cu istoric de reacții alergice severe la anestezicele specifice trebuie să informeze echipa medicală. Există adesea alternative disponibile, dar este crucial să se evite substanțele cunoscute ca fiind alergene pentru pacient.
Condiții cardiace severe
Pacienții cu boli cardiace instabile sau necontrolate, cum ar fi insuficiența cardiacă severă, angina instabilă sau aritmii severe necontrolate, prezintă riscuri mai mari în timpul anesteziei. Aceste condiții necesită o evaluare amănunțită și, posibil, stabilizarea stării cardiace înainte de procedură.
Tulburări neuromusculare
Anumite boli, cum ar fi miastenia gravis, pot afecta modul în care pacientul răspunde la anestezia generală și la relaxanții musculari utilizați în timpul anesteziei.
Probleme respiratorii severe
Pacienții cu afecțiuni pulmonare severe, cum ar fi BPOC avansat (bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau astm necontrolat, pot prezenta riscuri mai mari de complicații respiratorii în timpul și după anestezie.
Obstrucția căilor respiratorii sau dificultăți de intubare
Condițiile care afectează anatomia gâtului sau a căilor respiratorii pot face intubarea dificilă sau periculoasă.
Stare de sănătate extrem de precară
Pacienții în stare critică sau cu multiple comorbidități pot fi considerați prea fragili pentru anumite tipuri de anestezie sau proceduri.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Anesthesia
https://medlineplus.gov/anesthesia.html
NCBI - General anesthesia in children and long-term neurodevelopmental deficits: A systematic review
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9551616/
Studiul „General anesthesia in children and long-term neurodevelopmental deficits: A systematic review”, apărut în Front Mol Neurosci. 2022; 15: 972025. Published online 2022 Sep 27. doi: 10.3389/fnmol.2022.972025, autori: Aoyi Xiao et al.
JAMA Network - Cognitive Decline Associated With Anesthesia and Surgery in Older Patients
https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2782851
Studiul „Cognitive Decline Associated With Anesthesia and Surgery in Older Patients”, JAMA. 2021;326(9):863-864. doi:10.1001/jama.2021.4773, autori: Susana Vacas et al.
Te-ar mai putea interesa și...
