Enzime hepatice crescute la copil (TGP/TGO) după o infecție respiratorie
Rezumat: Creșterea valorilor enzimelor hepatice precum TGP și TGO la copii după o infecție respiratorie este o situație care îi îngrijorează frecvent pe părinți. În multe cazuri, modificările sunt temporare și apar ca răspuns al organismului la infecție, fără să indice o boală gravă de ficat.
Totuși, unele virusuri respiratorii, inclusiv virusul sincitial respirator și adenovirusul, pot determina inflamație hepatică ușoară sau moderată. Evaluarea corectă presupune interpretarea analizelor împreună cu simptomele copilului, istoricul medical și, dacă este necesar, investigații suplimentare pentru excluderea altor cauze ale creșterii valorilor TGP și TGO.
1. Ce sunt enzimele hepatice TGP și TGO?
2. Importanța măsurării enzimelor hepatice la copii
3. Cauze ale creșterii enzimelor hepatice la copii
a. Infecții virale respiratorii
a.1. Virusul sincitial respirator
a.2. Adenovirusul
b. Alte posibile cauze de creștere a enzimelor hepatice
c. Inflamația sistemică și efectele acesteia
4. Medicamentele utilizate în tratamentul infecțiilor respiratorii
5. Simptome asociate cu enzime hepatice crescute
a. Semne de alarmă la care părinții trebuie să fie atenți
6. Relația între infecțiile respiratorii și simptomele hepatice
7. Diagnosticarea creșterii enzimelor hepatice
a. Teste de sânge și interpretarea rezultatelor
b. Importanța istoricului medical
8. Tratament și management al enzimelor hepatice crescute
9. Prevenirea creșterii enzimelor hepatice
10. Concluzii
1. Ce sunt enzimele hepatice TGP și TGO?
Enzimele hepatice sunt proteine implicate în numeroase procese chimice care au loc în organism. Două dintre cele mai importante sunt TGP (ALT - alanin aminotransferaza) și TGO (AST - aspartat aminotransferaza). Aceste enzime se găsesc în special în celulele ficatului, dar TGO este prezentă și în mușchi, inimă și alte țesuturi.
În mod normal, doar cantități mici de TGP și TGO ajung în sânge. Atunci când celulele hepatice sunt afectate sau inflamate, enzimele sunt eliberate în circulație, iar valorile lor cresc la analizele de laborator. O valoare crescută nu înseamnă automat existența unei boli hepatice severe, ci doar faptul că există un proces care afectează temporar sau persistent celulele hepatice.
La copii, valorile TGP și TGO pot crește din numeroase motive. Printre acestea se numără infecțiile virale, unele medicamente, traumatismele musculare, efortul fizic intens sau anumite boli metabolice. De aceea, interpretarea rezultatelor trebuie făcută întotdeauna în contextul clinic al copilului.
În cazul unei infecții respiratorii recente, creșterea enzimelor hepatice este adesea tranzitorie. În multe situații, valorile revin la normal în câteva săptămâni, pe măsură ce organismul elimină infecția și procesul inflamator se reduce.
2. Importanța măsurării enzimelor hepatice la copii
Analizele care includ TGP și TGO sunt recomandate atunci când medicul suspectează o afectare a ficatului sau dorește să monitorizeze evoluția unei boli. În pediatrie, aceste teste sunt utilizate și pentru evaluarea copiilor care prezintă febră prelungită, icter, dureri abdominale sau modificări ale stării generale.
Uneori, enzimele hepatice sunt descoperite crescute întâmplător, în timpul unor analize efectuate din alte motive. Copilul poate fi complet lipsit de simptome, iar modificarea să fie observată doar pe buletinul de analize.
Interpretarea rezultatelor nu se bazează exclusiv pe valoarea TGP sau TGO. Medicul analizează și alte investigații, precum bilirubina, fosfataza alcalină, GGT, albumina și testele de coagulare, pentru a evalua dacă funcția hepatică este afectată.
Specialiștii subliniază că o creștere ușoară sau moderată a enzimelor hepatice după o infecție respiratorie este relativ frecventă la copii și, în majoritatea cazurilor, nu evoluează spre insuficiență hepatică sau alte complicații severe.
3. Cauze ale creșterii enzimelor hepatice la copii
Există numeroase situații care pot determina creșterea valorilor TGP și TGO. Unele sunt complet benigne și tranzitorii, în timp ce altele necesită investigații suplimentare. Printre cele mai frecvente cauze se numără infecțiile virale, inclusiv cele respiratorii și digestive. Virusurile pot determina inflamație sistemică și pot afecta temporar celulele ficatului, fără ca virusul să infecteze direct organul.
Alte cauze includ hepatitele virale clasice, bolile autoimune, afecțiunile metabolice, obezitatea și steatoza hepatică, bolile musculare, intoxicațiile și reacțiile adverse la unele medicamente.
De asemenea, valori crescute ale TGO pot proveni din afectarea musculaturii și nu neapărat dintr-o problemă hepatică. Din acest motiv, medicul poate recomanda și alte analize, precum creatinkinaza (CK), pentru diferențiere.
Persistența unor valori crescute timp de mai multe luni necesită investigații suplimentare pentru identificarea cauzei exacte și excluderea bolilor hepatice cronice.
a. Infecții virale respiratorii
Infecțiile respiratorii reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la medic în copilărie. Majoritatea sunt produse de virusuri și evoluează favorabil, fără tratament specific. În ultimii ani, cercetările au demonstrat că numeroase virusuri respiratorii pot determina modificări temporare ale enzimelor hepatice. Acest fenomen apare deoarece răspunsul inflamator al organismului nu se limitează doar la căile respiratorii.
Studiile efectuate la copii spitalizați cu infecții respiratorii au arătat că o parte dintre aceștia prezintă creșteri ușoare sau moderate ale TGP și TGO, chiar dacă nu dezvoltă simptome hepatice evidente.
Cele mai multe cazuri se remit spontan după vindecarea infecției.
Virusurile implicate includ virusul sincitial respirator, adenovirusul, virusurile gripale, metapneumovirusul uman, rinovirusurile și alte virusuri respiratorii. Nu toate infecțiile respiratorii produc afectare hepatică. Severitatea răspunsului depinde de tipul virusului, intensitatea inflamației, vârsta copilului și existența unor boli asociate.
a.1. Virusul sincitial respirator
Virusul sincitial respirator (VSR) este una dintre cele mai frecvente cauze de bronșiolită și pneumonie la sugari și copiii mici. Deși afectează în principal căile respiratorii, cercetările publicate în ultimii ani arată că infecția poate avea efecte și asupra altor organe, inclusiv asupra ficatului. În cele mai multe situații, modificările sunt ușoare și dispar după vindecarea infecției.
Creșterea valorilor TGP și TGO în timpul unei infecții cu virusul sincitial respirator este explicată prin răspunsul inflamator al organismului. Atunci când sistemul imunitar luptă împotriva virusului, sunt eliberate numeroase substanțe inflamatorii care pot afecta temporar celulele hepatice.
În cazurile severe, în special la copiii internați cu bronșiolită sau insuficiență respiratorie, modificările enzimelor hepatice pot fi mai evidente. Totuși, chiar și în aceste situații, afectarea hepatică este de obicei reversibilă și nu produce leziuni permanente ale ficatului.
Specialiștii consideră că mai mulți factori contribuie la creșterea valorilor TGP și TGO în infecția cu VSR. Printre aceștia se numără inflamația generalizată, scăderea temporară a aportului de oxigen către țesuturi în formele severe și activarea intensă a sistemului imunitar.
Majoritatea copiilor nu dezvoltă simptome specifice de afectare hepatică. Analizele sunt efectuate fie deoarece evoluția este mai severă, fie ca parte a evaluării complete în timpul spitalizării.
Datele publicate în literatura medicală arată că valorile crescute ale enzimelor hepatice nu sunt un indicator al unei boli cronice de ficat la copiii care se recuperează după infecția cu virusul sincitial respirator. În cele mai multe cazuri, acestea revin la normal în câteva săptămâni.
Dacă valorile rămân crescute sau continuă să se agraveze după vindecarea infecției respiratorii, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru identificarea unei alte cauze.
a.2. Adenovirusul
Adenovirusul este un virus care poate provoca infecții respiratorii, conjunctivită, gastroenterită și alte afecțiuni întâlnite frecvent în copilărie. În comparație cu multe alte virusuri respiratorii, adenovirusul este asociat mai des cu modificări ale enzimelor hepatice.
Studiile recente arată că un procent semnificativ dintre copiii diagnosticați cu infecție adenovirală prezintă creșteri ale valorilor TGP și TGO, chiar și atunci când nu există semne clinice evidente de afectare a ficatului. Aceste modificări sunt, de regulă, tranzitorii.
În ultimii ani, interesul pentru relația dintre adenovirus și afectarea hepatică a crescut după apariția cazurilor de hepatită acută severă la copii investigate la nivel internațional. Deși în unele cazuri a fost identificat adenovirusul, cercetările nu au demonstrat că acesta este singura cauză a acestor îmbolnăviri. Sunt investigate și alți factori, inclusiv răspunsul imun și eventuale coinfecții.
La majoritatea copiilor cu infecții respiratorii produse de adenovirus, valorile crescute ale TGP și TGO nu indică dezvoltarea unei hepatite severe. Evoluția este favorabilă, iar analizele se normalizează după dispariția infecției.
Există însă situații în care medicul recomandă monitorizarea repetată a enzimelor hepatice, în special dacă valorile sunt de câteva ori peste limita normală sau dacă apar simptome precum icterul, durerile abdominale persistente ori modificările testelor de coagulare.
Adenovirusul poate produce un răspuns inflamator mai intens decât alte virusuri respiratorii, motiv pentru care modificările analizelor sunt observate relativ frecvent în practica pediatrică.
La copiii cu boli cronice, imunodeficiențe sau tratamente care reduc imunitatea, infecția cu adenovirus poate avea o evoluție mai severă și necesită supraveghere atentă.
b. Alte posibile cauze de creștere a enzimelor hepatice
Nu toate valorile crescute ale TGP și TGO după o infecție respiratorie sunt provocate direct de virus. Uneori, infecția doar scoate la iveală o afecțiune preexistentă care nu fusese diagnosticată anterior.
Printre cauzele frecvente se află steatoza hepatică asociată obezității. Tot mai mulți copii dezvoltă acumulare de grăsime în ficat, iar acest lucru poate determina creșterea persistentă a enzimelor hepatice.
Bolile metabolice ereditare reprezintă o altă categorie importantă. Deși sunt rare, acestea trebuie luate în considerare atunci când valorile TGP și TGO rămân crescute timp îndelungat sau sunt însoțite de alte simptome.
Afecțiunile autoimune ale ficatului pot determina, de asemenea, modificări importante ale analizelor. În aceste cazuri, sistemul imunitar atacă în mod eronat celulele hepatice și produce inflamație cronică.
Uneori, cauza nu este hepatică. Leziunile musculare, efortul fizic intens sau unele boli musculare cresc în special valoarea TGO, deoarece această enzimă se găsește și în mușchi. Hepatitele virale A, B, C sau E trebuie excluse atunci când medicul consideră că tabloul clinic nu poate fi explicat doar printr-o infecție respiratorie.
Mai rar, pot exista boli genetice precum boala Wilson sau deficitul de alfa-1 antitripsină, care necesită investigații specifice și urmărire pe termen lung.
c. Inflamația sistemică și efectele acesteia
Atunci când organismul luptă împotriva unei infecții respiratorii, sistemul imunitar produce un număr mare de molecule inflamatorii. Acestea au rolul de a elimina virusul, dar pot influența temporar funcționarea mai multor organe, inclusiv a ficatului.
Inflamația sistemică reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme prin care cresc valorile enzimelor hepatice în timpul infecțiilor virale. Nu este necesar ca virusul să infecteze direct celulele hepatice pentru ca TGP și TGO să crească.
La majoritatea copiilor, acest răspuns inflamator este limitat și se reduce odată cu vindecarea infecției. Din acest motiv, medicii recomandă adesea repetarea analizelor după câteva săptămâni, înainte de a iniția investigații complexe.
În formele severe de boală, inflamația poate fi însoțită de febră prelungită, deshidratare, alimentație redusă și modificări circulatorii care contribuie suplimentar la afectarea temporară a celulelor hepatice.
Numeroase studii recente arată că severitatea infecției respiratorii este adesea corelată cu gradul de creștere al TGP și TGO, însă această asociere nu înseamnă că fiecare copil va dezvolta complicații hepatice.
4. Medicamentele utilizate în tratamentul infecțiilor respiratorii
Uneori, valorile crescute ale enzimelor hepatice nu sunt determinate exclusiv de infecție, ci și de anumite medicamente administrate în perioada bolii. Paracetamolul, unul dintre cele mai utilizate medicamente pentru febră și durere, este sigur atunci când este administrat în dozele recomandate. Totuși, supradozajul poate provoca afectarea severă a ficatului, motiv pentru care respectarea indicațiilor medicului și a prospectului este esențială.
Unele antibiotice pot produce, rar, modificări ale analizelor hepatice. Deși majoritatea copiilor tolerează bine tratamentul, există situații în care TGP și TGO cresc temporar și revin la normal după întreruperea medicamentului.
Antiinflamatoarele nesteroidiene utilizate pentru controlul febrei pot determina, în cazuri rare, modificări ale enzimelor hepatice, mai ales dacă sunt administrate perioade lungi sau în doze nepotrivite.
Este important ca părinții să nu administreze mai multe medicamente care conțin aceeași substanță activă, deoarece crește riscul supradozajului accidental.
În cazul în care valorile TGP și TGO cresc în timpul tratamentului, medicul va analiza dacă modificările sunt legate de infecție, de medicamente sau de existența unei alte afecțiuni. În general, administrarea tratamentului doar la recomandarea medicului și respectarea dozelor adaptate vârstei copilului reduc semnificativ riscul apariției reacțiilor adverse hepatice.
5. Simptome asociate cu enzime hepatice crescute
În multe situații, copiii care au enzime hepatice crescute după o infecție respiratorie nu prezintă niciun simptom specific. Valorile crescute ale TGP și TGO sunt descoperite întâmplător, în urma analizelor recomandate de medic. Acest lucru este frecvent în cazul infecțiilor virale ușoare sau moderate.
Atunci când apar simptome, acestea sunt de obicei legate de boala care a determinat creșterea analizelor și nu de afectarea ficatului în sine. Copilul poate avea febră, oboseală, lipsa poftei de mâncare, greață sau stare generală alterată.
Unii copii pot acuza dureri abdominale, în special în partea dreaptă superioară a abdomenului, unde este localizat ficatul. Totuși, acest simptom nu apare în toate cazurile și poate avea numeroase alte cauze.
Dacă valorile TGP și TGO sunt doar ușor crescute, copilul poate avea o evoluție complet normală și poate reveni rapid la activitățile obișnuite după vindecarea infecției respiratorii. În cazul infecțiilor produse de virusul sincitial respirator sau adenovirus, simptomele respiratorii sunt cele care domină tabloul clinic. Modificările enzimelor hepatice sunt, de cele mai multe ori, doar o constatare de laborator.
a. Semne de alarmă la care părinții trebuie să fie atenți
Deși majoritatea copiilor se recuperează fără probleme, există situații în care este necesară reevaluarea medicală de urgență. Unul dintre cele mai importante semne este apariția icterului, adică îngălbenirea pielii și a albului ochilor. Acest simptom poate indica o afectare mai importantă a ficatului și necesită investigații rapide.
Urina foarte închisă la culoare și scaunele decolorate pot sugera o problemă a secreției biliare și trebuie evaluate de medic. Durerea abdominală intensă și persistentă, în special în partea dreaptă superioară, poate necesita investigații suplimentare pentru excluderea altor afecțiuni hepatice sau abdominale.
Starea de somnolență accentuată, confuzia, dificultățile de trezire sau modificările comportamentului sunt simptome rare, dar pot indica o afectare hepatică severă și reprezintă o urgență medicală.
Vărsăturile repetate, deshidratarea importantă și imposibilitatea alimentării copilului justifică, de asemenea, consult medical cât mai rapid.
Persistența valorilor crescute ale TGP și TGO timp de mai multe luni impune continuarea investigațiilor chiar dacă micuțul nu prezintă simptome evidente.
6. Relația între infecțiile respiratorii și simptomele hepatice
În ultimii ani, cercetările au arătat că infecțiile respiratorii pot influența funcționarea mai multor organe, inclusiv a ficatului. Acest lucru nu înseamnă că virusurile produc întotdeauna hepatită sau leziuni permanente.
În cazul infecțiilor cu virusul sincitial respirator, răspunsul inflamator al organismului este principalul mecanism responsabil pentru creșterea valorilor TGP și TGO. La majoritatea copiilor, modificările sunt temporare.
Și adenovirusul poate determina afectare hepatică ușoară sau moderată. Totuși, formele severe sunt rare și apar mai ales la copiii cu imunitate scăzută sau alte boli asociate. În cele mai multe cazuri, copilul nu prezintă simptome hepatice evidente. Evoluția este favorabilă, iar enzimele hepatice revin la normal după dispariția infecției și reducerea inflamației.
7. Diagnosticarea creșterii enzimelor hepatice
Diagnosticul începe întotdeauna cu evaluarea clinică și istoricul medical al copilului. Medicul va întreba când au apărut simptomele respiratorii, ce tratamente au fost administrate și dacă există antecedente de boli hepatice în familie.
Creșterea valorilor TGP și TGO nu stabilește singură diagnosticul unei boli de ficat. Analizele trebuie interpretate împreună cu celelalte rezultate de laborator și cu examenul clinic. Dacă valorile sunt doar ușor crescute și copilul se simte bine, medicul poate recomanda repetarea analizelor după câteva săptămâni pentru a verifica dacă enzimele hepatice revin la normal.
În schimb, valorile foarte mari sau asocierea cu icter, tulburări de coagulare ori alterarea stării generale necesită investigații suplimentare și, uneori, internare.
a. Teste de sânge și interpretarea rezultatelor
Pe lângă TGP și TGO, medicul poate solicita bilirubina totală și fracționată, GGT, fosfataza alcalină, albumina și testele de coagulare pentru evaluarea funcției hepatice. În funcție de situație, pot fi recomandate teste pentru hepatitele virale, analize imunologice, markeri ai inflamației sau investigații pentru boli metabolice.
Ecografia abdominală este una dintre cele mai utilizate metode imagistice. Aceasta permite evaluarea dimensiunii și aspectului ficatului, fără expunere la radiații.
Interpretarea analizelor trebuie făcută ținând cont de vârsta copilului, deoarece valorile normale diferă față de cele ale adulților și pot varia între laboratoare.
b. Importanța istoricului medical
Istoricul medical oferă informații esențiale pentru identificarea cauzei creșterii enzimelor hepatice. Medicul va întreba dacă micuțul a avut recent o infecție respiratorie provocată de virusul sincitial respirator, adenovirus sau alte virusuri, dacă a primit antibiotice ori alte medicamente și dacă există persoane cu boli hepatice în familie.
De asemenea, sunt importante informațiile despre alimentație, greutatea copilului, eventualele boli metabolice, intervenții chirurgicale sau călătorii recente. Un istoric atent reduce necesitatea unor investigații inutile și ajută la stabilirea unui plan de monitorizare adecvat.
8. Tratament și management al enzimelor hepatice crescute
Tratamentul depinde întotdeauna de cauza care a determinat creșterea valorilor TGP și TGO. Atunci când modificările apar după o infecție respiratorie virală și copilul are o evoluție favorabilă, de cele mai multe ori nu este necesar un tratament specific pentru ficat. Monitorizarea și repetarea analizelor sunt suficiente.
Odihna, hidratarea corespunzătoare și alimentația echilibrată contribuie la recuperarea organismului după infecție.
Dacă medicul suspectează că un medicament este responsabil pentru creșterea enzimelor hepatice, acesta poate decide întreruperea sau înlocuirea tratamentului. În situațiile în care este identificată o boală hepatică, tratamentul va fi adaptat diagnosticului și poate necesita urmărire de către un medic gastroenterolog sau hepatolog pediatru.
Administrarea suplimentelor sau a produselor considerate „hepatoprotectoare” nu este recomandată fără indicația medicului, deoarece eficiența acestora nu este demonstrată pentru toate situațiile clinice.
9. Prevenirea creșterii enzimelor hepatice
Nu toate cazurile pot fi prevenite, însă riscul poate fi redus prin câteva măsuri simple. Respectarea măsurilor de igienă, spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului cu persoane bolnave reduc transmiterea virusurilor respiratorii, inclusiv a virusului sincitial respirator și a adenovirusului.
Vaccinarea conform Programului Național și recomandărilor medicului contribuie la prevenirea unor infecții care pot afecta indirect și ficatul. Administrarea corectă a medicamentelor, fără depășirea dozelor recomandate de paracetamol sau alte produse, reduce riscul afectării hepatice medicamentoase.
Menținerea unei greutăți normale și a unei alimentații echilibrate contribuie la sănătatea ficatului și scade riscul dezvoltării steatozei hepatice la copil.
10. Concluzii
Creșterea valorilor enzimelor hepatice, în special TGP și TGO, după o infecție respiratorie este o situație întâlnită relativ frecvent în pediatrie. În majoritatea cazurilor, modificările sunt temporare și reflectă răspunsul organismului la inflamația produsă de virus.
Atât virusul sincitial respirator, cât și adenovirusul pot determina creșteri tranzitorii ale analizelor hepatice, fără a produce leziuni permanente ale ficatului. Totuși, valorile foarte mari, persistența modificărilor sau apariția simptomelor de alarmă impun investigații suplimentare.
Evaluarea copilului trebuie realizată întotdeauna de medic, care va interpreta rezultatele în funcție de simptome, istoricul medical și celelalte analize. În cele mai multe situații, monitorizarea atentă și repetarea analizelor după vindecarea infecției sunt suficiente pentru confirmarea revenirii la normal a enzimelor hepatice.
Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Care sunt enzimele ficatului?
Răspuns: Principalele enzime hepatice evaluate prin analize sunt TGP (ALT), TGO (AST), GGT și fosfataza alcalină. Acestea oferă informații despre sănătatea ficatului și pot sugera existența unei inflamații sau a unei leziuni hepatice.
Întrebare: Ce investigații se fac pentru ficat?
Răspuns: Evaluarea poate include analize de sânge (TGP, TGO, GGT, bilirubină, albumină), ecografie abdominală și, în funcție de caz, teste pentru hepatite virale, boli autoimune sau afecțiuni metabolice.
Întrebare: Ce sunt enzimele?
Răspuns: Enzimele sunt proteine care accelerează reacțiile chimice din organism. Ele sunt implicate în digestie, metabolism și funcționarea normală a organelor, inclusiv a ficatului.
Întrebare: Care sunt valorile normale TGP și TGO?
Răspuns: Valorile normale diferă în funcție de vârsta copilului, sex și laboratorul care efectuează analiza. Din acest motiv, rezultatele trebuie interpretate întotdeauna folosind intervalele de referință indicate pe buletinul de analize și recomandările medicului.
Întrebare: De ce cresc TGP și TGO?
Răspuns: Valorile pot crește în urma infecțiilor virale, inclusiv respiratorii, în bolile hepatice, după administrarea unor medicamente, în afecțiuni musculare sau în anumite boli metabolice și autoimune.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases - Liver Disease
https://www.niddk.nih.gov/health-information/liver-disease
Studiul „Liver Involvement in Acute Respiratory Infections in Children and Adolescents – Results of a Non-interventional Study”, Front. Pediatr., 29 March 2022, Sec. Pediatric Infectious Diseases, autori:
Wolfgang Kamin, Ortwin Adams et al.
https://www.frontiersin.org/journals/pediatrics/articles/10.3389/fped.2022.840008/full
CDC - Respiratory Syncytial Virus Infection (RSV)
https://www.cdc.gov/rsv/index.html
CDC - About Adenovirus
https://www.cdc.gov/adenovirus/about/
Te-ar mai putea interesa și...
