

Modificari paraclinice in poliartrita reumatoida
Modificari paraclinice in poliartrita reumatoida
Modificari paraclinice in poliartrita reumatoida
Poliartrita reumatoida este o boala cronica inflamatorie de cauza necunoscuta. Un factor din exterior poate declansa o reactie autoimuna, ducand la hipertrofia sinoviala si la inflamatia cronica a articulatiei, pe langa alte manifestari extra-articulare ale acestei boli la persoanele care sunt deja predispuse genetic.
Aceasta boala poate avea numeroase modificari paraclinice, spun medicii reumatologi.
1.Modificari hematologice
Poliartrita reumatoida poate sa cauzeze:
- anemie cronica simpla,
- numarul de leucocite este normal in unele cazuri; leucopenia (scaderea numarului globulelor albe din sange) poate aparea in sindromul Felty,
- trombocitopenia (scaderea anormala a numărului de trombocite din sange) poate fi intalnita in formele active de boala.
2. Sindromul inflamator nespecific
Asta inseamna ca in poliartrita reumatoida se observa cresterea VSH, fibrinogenului, proteinei C reactive in perioadele de activitate ale bolii.
3. Modificari imunologice:
- Factorul reumatoid pozitiv. Titrul factorului reumatoid se coreleaza cu activitatea bolii si are valoare prognostica. In functie de prezenta sau absenta factorului reumatoid, poliartrita reumatoida este clasificata in 2 categorii: seropozitiva sau seronegativa.
Pacientii seropozitivi au un risc mai mare decat cei seronegativi de a dezvolta artrita eroziva cu impotenta functionala articulara si cu manifestari extraarticulare, cum ar fi:
• nodulii reumatoizi,
• determinare pulmonara de boala,
• vasculita, sindrom Felty (neutropenie si splenomegalie asociate cu artrita reumatoida),
• polineuropatie,
• serozite
• si sindrom Sjögren secundar.
- Complementul seric este, in general, normal; este scazut doar in cazul asocierii vasculitei reumatoide.
- Prezenta anticorpilor antinucleari (ANA).
- Identificarea in serul pacientilor cu poliartrita reumatoida a unor autoanticorpi care recunosc epitopii citrulinati, cunoscuti sub numele de anticorpi antiproteine citrulinate (ACPA). ACPA pot fi masurate folosind ca antigen proteine citrulinate ca filagrina, vimentina si fibrinogenul sau peptide ciclic citrulinate (CCP).
ACPA constituie markerii serologici cu specificitatea cea mai ridicata in poliartrita reumatoida, prezenti in stadiile precoce de boala, putand chiar precede debutul clinic al acesteia. Cateva studii au aratat o corelatie semnificativa intre prezenta ACPA si progresia radiologica a bolii (a leziunilor osoase).
Diagnosticul poliartritei
Niciun test nu este definitoriu, pe baza rezultatelor caruia sa se poata pune diagnosticul de poliartrita reumatoida. In schimb, diagnosticul se stabileste folosindu-se o combinatie de teste de laborator, trasaturi clinice observate in urma consultului si metode de imagistica medicala.
Teste de laborator potential utile in cazul poliartritei reumatoide suspectate de medic includ:
• viteza de sedimentare a hematiilor (globulele rosii ale sangelui), care se mai numesc si eritrocite;
• nivelul pe care il are proteina C-reactiva (PCR);
• hemograma completa;
• analiza factorului reumatoid;
• analiza anticorpilor antinucleari (ANA);
• analiza anticorpilor anti-CCP, adica anticorpii indreptati impotriva peptidelor citrulinate ciclic.
Metodele de imagistica medicala potential utile in diagnosticul poliartritei reumatoide includ:
• radiografia (prima optiune): medicul poate recomanda radiografia mainilor, incheieturilor, genunchilor, picioarelor, coatelor, umerilor, soldurilor, coloanei cervicale si a altor articulatii;
• imagistica prin rezonanta magnetica: in principal la nivelul coloanei cervicale;
• ecografia sau ultrasonografia articulatiilor: se poate face atat la articulatii, cat si la tendoane; metoda arata modificarile si gradul de vascularizare a membranei sinoviale si chiar eroziunile osoase.
Aspiratia articulatiilor si analiza lichidului sinovial pot fi luate in considerare ca metode care ajuta in diagnosticul bolii.
Atunci cand diagnosticarea bolii si tratamentul sunt intarziate, prognosticul in cazul poliartritei reumatoide este compromis. Cursul clinic al bolii este, in general, unul cu perioade de agravare si cu perioade de remisie.
Aproximativ 40% dintre pacientii cu aceasta boala devin invalizi dupa 10 ani, insa rezultatele sunt variabile, potrivit medscape.com. Unii pacienti se confrunta cu forme ale poliartritei reumatoide care ii limiteaza doar intr-o anumita masura, pe cand alti pacienti au o boala progresiva cronica.
Sursa foto: Shutterstock