Modificari paraclinice in poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoidă este o boală cronică inflamatorie de cauză necunoscută. Un factor din exterior poate declanșa o reacție autoimună, ducând la hipertrofia sinovială și la inflamația cronică a articulației, pe lângă alte manifestări extra-articulare ale acestei boli la persoanele care sunt deja predispuse genetic. Află din acest articol cine are un risc mai mare să dezvolte poliartrită reumatoidă, care sunt modificările paraclinice și cum se gestionează boala cât mai eficient.

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună care afectează în principal articulațiile. Cauza exactă a apariției poliartritei reumatoide nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că interacțiunea între factorii genetici și factorii de mediu poate juca un rol important. O meta-analiză din 2021 a arătat că prevalența globală a poliartritei reumatoide între anii 1980 și 2019 a fost de 460 la 100.000 de locuitori, iar 70% dintre pacienți sunt femei, multe dintre ele cu vârste peste 55 de ani.

Poliartrita reumatoidă poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor bolnave, deoarece simptomele precum durerea, rigiditatea și slăbiciunea articulațiilor le pot limita abilitățile fizice și funcționale, afectând, uneori grav, activitățile zilnice, inclusiv munca.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Cine este la risc de poliartrită reumatoidă?

În primul rând, există o predispoziție genetică pentru această boală: persoanele cu un istoric familial de poliartrită reumatoidă prezintă un risc crescut de a o dezvolta. Apoi, având în vedere că este o boală autoimună, aceste lucru înseamnă că sistemul imunitar al corpului atacă greșit propriile țesuturi, inclusiv membranele sinoviale (țesutul care căptușește articulațiile), ceea ce duce la inflamație și distrugerea articulațiilor.

Mai mult, anumiți factori de mediu pot declanșa sau agrava poliartrita reumatoidă la persoanele cu predispoziție genetică. Acești factori pot include fumatul, expunerea la anumite substanțe chimice și infecțiile virale sau bacteriene. Femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala decât bărbații, și, deși cauza exactă a acestui aspect nu este pe deplin clară, se presupune că hormonii pot juca un rol în acest sens. Poliartrita reumatoidă poate afecta oamenii de la orice vârstă, dar apare cel mai frecvent între 40 și 60 de ani.

Ce modificări paraclinice sunt corelate cu poliartrita reumatoidă?

Această boală poate avea numeroase modificări paraclinice.

1.Modificări hematologice

Poliartrita reumatoidă poate să cauzeze:

- anemie cronică simplă,
- numărul de leucocite este normal în unele cazuri; leucopenia (scăderea numărului globulelor albe din sânge) poate apărea în sindromul Felty,
- trombocitopenia (scăderea anormală a numărului de trombocite din sânge) poate fi întâlnită în formele active de boală.

2. Sindromul inflamator nespecific

Acest lucru înseamnă că în poliartrita reumatoidă se observă creșterea VSH-ului, a fibrinogenului, proteinei C reactive în perioadele de activitate ale bolii.

3. Modificări imunologice

- Factorul reumatoid pozitiv. Titrul factorului reumatoid se corelează cu activitatea bolii și are valoare prognostică. În funcție de prezența sau absența factorului reumatoid, poliartrita reumatoidă este clasificată în două categorii: seropozitivă sau seronegativă.

Pacienții seropozitivi au un risc mai mare decât cei seronegativi de a dezvolta artrită erozivă cu impotență funcțională articulară și cu manifestări extraarticulare, cum ar fi:

nodulii reumatoizi,
determinare pulmonară de boală,
vasculită, sindrom Felty (neutropenie și splenomegalie asociate cu artrită reumatoidă),
polineuropatie,
serozite
sindrom Sjögren secundar.

- Complementul seric este, în general, normal; este scăzut doar în cazul asocierii vasculitei reumatoide.

- Prezența anticorpilor antinucleari (ANA).

- Identificarea în serul pacienților cu poliartrită reumatoidă a unor autoanticorpi care recunosc epitopii citrulinați, cunoscuți sub numele de anticorpi anti proteine citrulinate (ACPA). ACPA pot fi măsurate folosind ca antigen proteine citrulinate ca filagrina, vimentina și fibrinogenul sau peptide ciclic citrulinate (CCP).

ACPA constituie markerii serologici cu specificitatea cea mai ridicată în poliartrită reumatoidă, prezenți în stadiile precoce de boală, putând chiar precede debutul clinic al acesteia. Câteva studii au arătat o corelație semnificativă între prezența ACPA și progresia radiologică a bolii (a leziunilor osoase).

Diagnosticul poliartritei

Niciun test nu este definitoriu, pe baza rezultatelor căruia să se poată pune diagnosticul de poliartrită reumatoidă. În schimb, diagnosticul se stabilește folosindu-se o combinație de teste de laborator, trăsături clinice observate în urma consultului și metode de imagistică medicală.

Teste de laborator

Teste de laborator potențial utile în cazul poliartritei reumatoide suspectate de medic includ:

viteza de sedimentare a hematiilor (globulele roșii ale sângelui), care se mai numesc și eritrocite;
nivelul pe care îl are proteina C-reactivă (PCR);
hemograma completă;
analiza factorului reumatoid;
analiza anticorpilor antinucleari (ANA);
analiza anticorpilor anti-CCP, adică anticorpii îndreptați împotriva peptidelor citrulinate ciclic.

Imagistică medicală

Metodele de imagistică medicală potențial utile în diagnosticul poliartritei reumatoide includ:

radiografie (prima opțiune) - medicul poate recomanda radiografia mâinilor, a încheieturilor, a genunchilor, a picioarelor, a coatelor, a umerilor, a șoldurilor, a coloanei cervicale și a altor articulații;
imagistică prin rezonanță magnetică în principal la nivelul coloanei cervicale;
ecografie sau ultrasonografia articulațiilor - se poate face atât la articulații, cât și la tendoane; metoda arată modificările și gradul de vascularizare a membranei sinoviale și chiar eroziunile osoase.

Aspirația articulațiilor și analiza lichidului sinovial pot fi luate în considerare ca metode care ajută în diagnosticul bolii.

Atunci când diagnosticarea bolii și tratamentul sunt întârziate, prognosticul în cazul poliartritei reumatoide este compromis. Cursul clinic al bolii este, în general, unul cu perioade de agravare și cu perioade de remisie. Aproximativ 40% dintre pacienții cu această boală tind să devină invalizi după 10 ani, însă rezultatele sunt variabile. Unii pacienți se confruntă cu forme ale poliartritei reumatoide care îi limitează doar într-o anumită măsură, pe când alți pacienți au o boală progresivă cronică.

Cum trăiește o persoană cu poliartrită reumatoidă?

Traiul cu poliartrita reumatoidă poate fi o provocare semnificativă pentru persoanele afectate, deoarece boala, așa cum spuneam, le poate afecta calitatea vieții și le poate limita capacitatea fizică și funcțională. Experiența traiului cu această afecțiune poate varia de la o persoană la alta, în funcție de severitatea bolii, răspunsul la tratament și de suportul pe care îl primește din partea familiei și a profesioniștilor din domeniul sănătății. Iată câteva aspecte comune pe care le implică traiul cu poliartrita reumatoidă:

Simptomele tipice ale bolii includ dureri articulare persistente și rigiditate, care pot afecta capacitatea de a efectua activități zilnice și de mișcare confortabilă.

Boala poate limita mișcarea articulațiilor, ceea ce poate duce la dificultăți în efectuarea unor sarcini simple, cum ar fi aplecarea, ridicarea obiectelor sau urcatul scărilor. Activități precum gătitul, îmbrăcatul, îngrijirea personală și curățenia pot deveni mai dificile din cauza restricțiilor de mișcare și a durerii articulare.

Poliartrita reumatoidă poate cauza oboseală și slăbiciune generalizată.

Afecțiunea poate avea un impact emoțional semnificativ, provocând inclusiv depresie, anxietate și stres, din cauza adaptării la noile provocări și restricții din viața de zi cu zi.

Persoanele cu poliartrită reumatoidă pot avea dificultăți în menținerea relațiilor sociale și în participarea la activitățile sociale din cauza simptomelor fizice sau a problemelor de mobilitate.

Gestionarea bolii implică, de obicei, tratament pe termen lung, inclusiv medicamente, terapie fizică și alte măsuri de îngrijire medicală. Terapia poate necesita colaborarea cu un echipaj medical format din reumatologi, fizioterapeuți, terapeuți ocupaționali și alte specialități medicale.

Cum se gestionează poliartrita reumatoidă?

Medicamentele sunt de obicei o componentă importantă a gestionării PR și pot include antiinflamatoare nesteroidiene, care ajută la reducerea durerii și inflamației, dar nu opresc progresia bolii; medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARD), care pot încetini progresia bolii și pot preveni deteriorarea articulațiilor. De asemenea, se mai pot recomanda corticosteroizi pentru a ușura rapid inflamația, dar de obicei aceștia nu sunt recomandați pe termen lung din cauza efectelor secundare.

Menținerea unei diete echilibrate are un impact pozitiv asupra stării de sănătate. E bine ca pacientul să consume o varietate de fructe și legume proaspete sau congelate, deoarece acestea sunt bogate în antioxidanți și substanțe antiinflamatorii, mai ales broccoli-ul, morcovii, căpșunile și afinele. Peștele gras, cum ar fi somonul, macroul, sardinele și heringul, sunt surse bune de acizi grași Omega 3, care au proprietăți antiinflamatorii. Nucile și semințele sunt o sursă bună de grăsimi sănătoase, fibre și antioxidanți. Și ceaiul verde, ghimbirul, turmericul și usturoiul pot ajuta la reducerea inflamației. Produsele rafinate ar trebui înlocuite cu cereale integrale, cum ar fi orezul brun, quinoa, hrișca și ovăzul, pentru a obține fibre și nutrienți esențiali.

Un program de exerciții fizice adecvat poate fi benefic pentru menținerea sănătății articulare, îmbunătățirea stării generale de sănătate și reducerea rigidității. Activitățile cu impact redus, precum plimbările, înotul sau ciclismul, pot fi mai potrivite pentru articulații, deoarece nu pun presiune mare pe acestea. De asemenea, terapiile fizică și ocupațională pot ajuta la îmbunătățirea mobilității, a forței musculare și a flexibilității, precum și la învățarea tehnicilor pentru a efectua sarcini zilnice cu mai puțin disconfort.

Este important să subliniem că fiecare caz este diferit, însă o colaborare strânsă cu echipa medicală, mai ales cu reumatologul, poate asigura o gestionare mai eficientă a bolii. Monitorizarea regulată a stării de sănătate, a eficacității tratamentului și a eventualelor efecte secundare este esențială.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Rheumatoid Arthritis (RA)
https://www.cdc.gov/arthritis/basics/rheumatoid-arthritis.html
Pub Med - The global prevalence of rheumatoid arthritis: a meta-analysis based on a systematic review
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33175207/
Studiul „The global prevalence of rheumatoid arthritis: a meta-analysis based on a systematic review”, Rheumatol Int. 2021 May;41(5):863-877. doi: 10.1007/s00296-020-04731-0. Epub 2020 Nov 11, autori: Khalid Almutairi et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI