Explorarile paraclinice in poliartrita reumatoida

Explorările paraclinice în poliartrita reumatoidă sunt utile în completarea tabloului clinic pentru precizarea diagnosticului pozitiv și realizarea celui diferențial. Să vedem ce teste sunt necesare pentru diagnostic și cum știi dacă ești la risc să dezvolți boala.

Poliartrita reumatoidă este o boală cronică, autoimună, care afectează articulațiile de obicei într-un mod simetric; se caracterizează prin inflamație persistentă a articulațiilor, care duce la deteriorarea acestora în timp. Boala afectează în principal articulațiile mici, cum ar fi cele ale degetelor de la mână și de la picior, dar poate implica și articulații mai mari.

Cauza exactă a bolii nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că factori genetici și de mediu pot juca un rol în dezvoltarea acesteia; tratamentul poliartritei reumatoide vizează reducerea inflamației, ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii. În acest articol, discutăm despre testele utilizate în diagnosticarea poliartritei reumatoide și ce e bine să faci dacă bănuiești că ai putea avea boala.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Proteina C reactivă, marker adecvat al poliartritei reumatoide

Parametrii biologici cel mai bine corelați cu evoluția sinovitei reumatoide sunt proteinele de fază acută. Răspunsul de fază acută se măsoară indirect prin analiza VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) care este aproape constant crescută la valori de peste 30mm/oră sau direct prin nivelul proteinei C reactive (PCR).

Nivelul bazal scăzut, creșterea rapidă și timpul scurt de înjumătățire al proteinei C reactive (comparativ cu fibrinogenul, care este determinantul major al VSH-ului) recomandă proteina C reactivă ca marker mai adecvat al activității poliartritei reumatoide.

În poliartrita reumatoidă precoce, nivelul proteinei C reactive este bine corelat cu:

evoluția leziunilor radiologice
tumefacțiile articulare
gradul de pierdere osoasă (determinată prin măsurători DEXA).

Proteina C reactivă este considerată de aceea parametrul biologic cel mai bine corelat cu evoluția poliartritei reumatoide, fiind utilizat atât pentru a prezice progresia acesteia, cât și pentru a urmări eficiența terapiilor administrate pacientului.

Factorii reumatoizi se întâlnesc într-o proporție de 80% în serul bolnaviilor afectați de poliartrită reumatoidă, asociindu-se cu formele severe sau agresive de boală, cu manifestările extra-articulare și antigenul de histocompatibilitate HLA DR4.

Testele de aglutinare (Waaler Rose și Latex) sunt metodele serologice cele mai răspândite pentru evidențierea factorului reumatoid (FR) de clasă IgM (imunoglobulinei IgM), singurii aglutinați.

Anticorpii antinucleari sunt, de obicei, absenți, complementul seric este normal sau crescut, iar valorile uricemiei (creșterea cantității de acid uric din sânge) se situează în limite normale.

Radiografiile osteo-articulare pot evidenția următoarele tipuri de modificări (devin aparente, de obicei, mai târziu în evoluția poliartritei reumatoide):

tumefierea părților moi
osteoporoză juxtaarticulară
îngustarea spațiului articular
eroziuni marginale
deformare articulară
anchiloză.

Teste utilizate pentru a diagnostica poliartrita reumatoidă

Testele folosite în diagnosticarea poliartritei reumatoide sunt multe, iar medicul specialist le va interpreta, încercând să excludă alte posibile cauze sau afecțiuni.

Ce arată VSH?

Testul VSH măsoară inflamația, prin faptul că la analiză se vede modul în care hematiile (globulele roșii din sânge) se sedimentează, se adună în același loc. În cadrul acestui test, mostra de sânge a pacientului este pusă într-un tub special, pentru a se observa cât de repede eritrocitele - așa cum mai sunt numite hematiile - ajung să se sedimenteze pe fundul tubului.

Proteinele care indică inflamația fac ca hematiile să se lipească unele de altele și să se aglomereze pe fundul tubului. O viteză mai mare de sedimentare a eritrocitelor înseamnă o inflamație mai mare în organismul pacientului.

Proteina C reactivă

Această proteină de forma unui inel este produsă de ficat, ca rezultat al inflamației. Proteina C reactivă nu confirmă, însă, poliartrita reumatoidă, ci scoate la iveală severitatea unei afecțiuni, deci nu arată în mod clar ce este în neregulă în organism. Testul care determină valorile proteinei C reactive poate fi mai sensibil decât analiza VSH. În cazul în care ai un rezultat fals negativ al testului de depistare a factorului reumatoid, analiza VSH sau proteina C reactivă poate oferi un indiciu al artritei reumatoide.

Factorul reumatoid

Anticorpii din cadrul factorului reumatoid se adună în membrana sinovială a articulațiilor. Anticorpii pot, de asemenea, să apară la analize și dacă ai o altă afecțiune. Cea mai întâlnită formă a anticorpului este numită imunoglobulina IgM. Când acest anticorp se atașează de țesuturile sănătoase ale corpului, el poate crea stricăciuni sau daune. Testul pentru factorul reumatoid nu este perfect pentru a determina dacă o persoană are poliartrită reumatoidă. În timp ce mulți pacienți care au boala prezintă acest factor, există și unele persoane care nu îl au.

Anticorpii antinucleari

Testele pentru depistarea anticorpilor antinucleari sunt un indicator general al unei afecțiuni autoimune, categorie din care face parte și poliartrita reumatoidă. Un rezultat pozitiv la acest test înseamnă că organismul produce anticorpi. Un nivel mare al acestor anticorpi antinucleari ar putea să însemne că sistemul imunitar atacă organismul. Pentru că poliartrita reumatoidă este o boală autoimună, mulți pacienți cu această afecțiune au rezultate pozitive la testele pentru anticorpii antinucleari. Chiar și așa, un rezultat pozitiv în privința prezenței acestor anticorpi nu înseamnă neapărat că suferi de poliartrită reumatoidă.

De unde știi dacă ai risc de poliartită reumatoidă?

Riscul de a dezvolta poliartrită reumatoidă variază de la o persoană la alta și poate fi influențat de o serie de factori. În general, nu există o metodă de a prezice cu certitudine dacă vei dezvolta boala sau nu, dar există anumiți factori de risc și semne care pot indica un risc crescut.

Istoric familial

Dacă ai sau ai avut în familie rude de sânge care au suferit sau suferă de poliartită reumatoidă, ai un risc mai mare de a dezvolta și tu boala, deoarece există unele predispoziții genetice care pot crește susceptibilitatea. Spre exemplu, dacă mama ta sau o soră suferă de poliartrită reumatoidă, riscul tău de a dezvolta boala este mai mare. Există anumite gene care au fost asociate cu afecțiunea - persoanele care au markerul genetic HLA-DR4 prezintă un risc mai mare de a dezvolta poliartrită.

Genul și vârsta

Poliartrita reumatoidă afectează mai des femeile decât bărbații. Deși boala poate să apară la orice vârstă, este mai frecvent diagnosticată la persoanele între 40 și 60 de ani.

Fumatul

Fumatul, care provoacă multe daune în corp, a fost asociat și cu un risc mai mare de a dezvolta poliartrită reumatoidă, în special la persoanele cu predispoziție genetică.

Expunere la anumiți factori de mediu

Expunerea la factori de mediu cum ar fi anumite infecții pot crește riscul de poliartrită reumatoidă. O infecție, în special în zona plămânilor, a fost corelată cu dezvoltarea poliartritei la unele persoane.

Ce semne îți sugerează că ai putea avea poliartrită reumatoidă?

Poliartrita reumatoidă poate prezenta o varietate de simptome, iar prezența sau severitatea acestor simptome tinde să varieze de la o persoană la alta.

Dureri articulare și umflături

Durerea este un simptom central al bolii. Aceasta poate apărea la nivelul articulațiilor mici, cum ar fi cele de la degetele de la mână sau de la picioare, și poate fi simetrică, adică afectează aceleași articulații de ambele părți ale corpului. Articulațiile afectat devin inflamate și umflate, ceea ce poate face mișcarea dificilă.

Redoare matinală

Persoanele cu poliartrită reumatoidă resimt o rigiditate articulară, un fel de înțepeneală, în special dimineața la trezire sau după perioade lungi de inactivitate. Aceasta poate dura mai mult de 30 de minute, dar se atenuează dacă persoana își ține mâinile în apă caldă pentru câteva minute.

Slăbiciune și oboseală

Oboseala este un simptom obișnuit al poliartritei reumatoide, persoanele cu această boală se pot confrunta cu oboseală excesivă sau o lipsă de energie constantă.

Febră și stare generală de rău

În unele cazuri, poliartrita reumatoidă poate fi însoțită de febră și o stare generală de rău.

Este important să ții cont de aceste semne și simptome și să mergi la un medic reumatolog dacă ai mai multe dintre ele sau dacă există suspiciunea că ai putea avea poliartrită reumatoidă. Diagnosticul timpuriu și gestionarea adecvată a bolii pot ajuta la încetinirea progresiei afecțiunii și la ușurarea simptomelor.

Tratamentul poate include medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente modulatoare ale bolii, terapie fizică, exerciții și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru repararea sau înlocuirea articulațiilor afectate. O gestionare adecvată a bolii poate ajuta la menținerea calității vieții pacienților cu poliartrită reumatoidă.

În combinație cu tratamentul prescris de medic, pot fi utilizate și unele remedii naturale și schimbări de stil de viață pentru a trăi mai ușor cu această boală.

O alimentație echilibrată și sănătoasă ajută la gestionarea bolii. Se recomandă o dietă bogată în antioxidanți, cum ar fi fructele și legumele proaspete, grăsimile sănătoase, cum ar fi cele din ulei de măsline și pește, și reducerea consumului de alimente procesate și zahăr.
Unele suplimente alimentare pot avea beneficii în gestionarea inflamației. De exemplu, cele cu acizi grași Omega 3, curcumină, ghimbir și suplimentele cu vitamina D pot fi luate în calcul. Cu toate acestea, e important să te sfătuiești cu medicul înainte de a începe să iei orice supliment.
Exercițiile fizice regulate pot ajuta la menținerea flexibilității și a forței musculare, precum și la reducerea rigidității articulare. Exercițiile de întindere și cele cu impact redus, cum ar fi plimbările, înotul și mersul pe bicicletă pot fi mai potrivite dacă ai poliartrită reumatoidă.

STUDII CLINICE ARTRITĂ PSORIAZICĂ

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Diagnosis. Rheumatoid arthritis
https://www.nhs.uk/conditions/rheumatoid-arthritis/diagnosis/
UpToDate - Diagnosis and differential diagnosis of rheumatoid arthritis
https://www.uptodate.com/contents/diagnosis-and-differential-diagnosis-of-rheumatoid-arthritis

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și