Imagistica in diagnosticul afectiunilor articulare
Imagistica in diagnosticul afectiunilor articulare
Imagistica in diagnosticul afectiunilor articulare
Când vine vorba despre diagnosticul afecțiunilor articulare, medicul - pe lângă examenul fizic complet - va apela și la alte metode și proceduri pentru a detecta inflamația sau alte modificări la nivelul articulațiilor, cum ar fi teste de sânge și analiza lichidului sinovial. În plus, medicul poate recomanda pacientului una sau mai multe investigații imagistice precum RMN sau CT.
Durerile articulare se referă la senzații neplăcute de disconfort, durere sau sensibilitate resimțite în zona articulațiilor, acele zone unde oasele se întâlnesc și permit mișcarea corpului. Aceste dureri pot varia de la ușoare la severe și pot avea diverse cauze, unele fiind afecțiunile articulare.
Cauzele durerilor articulare
Iată câteva dintre principalele cauze ale durerilor articulare:
Artrita
Există mai multe tipuri de artrită, precum artrita reumatoidă, artrita psoriazică și altele. Aceste afecțiuni implică inflamația articulațiilor, ceea ce poate cauza dureri, umflături și rigiditate.
Boala artrozică
Cunoscută sub numele de osteoartrită sau artroză, aceasta este cea mai comună cauză a durerilor articulare. Se caracterizează prin deteriorarea cartilajului care protejează suprafețele oaselor în articulații. Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, oasele pot intra în contact direct, cauzând durere, inflamație și restricționarea mișcării.
Unele boli autoimune
Afecțiuni precum lupusul și sclerodermia pot afecta articulațiile, cauzând dureri și inflamații.
Guta
Aceasta este o formă de artrită cauzată de acumularea excesivă de acid uric în sânge, ceea ce poate duce la depunerea de cristale în articulații, provocând durere intensă și inflamație.
Infecții
Infecțiile bacteriene sau virale pot afecta articulațiile, provocând inflamație și dureri.
Traume sau leziuni
Accidentele, căderile sau leziunile sportive pot duce la leziuni ale articulațiilor, cum ar fi entorse, vânătăi sau rupturi de ligamente.
Suprasolicitarea sau uzura
Mișcările repetate sau uzura excesivă a articulațiilor pot cauza dureri și inflamații.
Factori genetici
Unele afecțiuni articulare pot avea o componentă genetică, crescând riscul de dezvoltare a durerilor articulare.
Factori de mediu
Expunerea prelungită la factori de mediu precum umiditatea sau frigul poate agrava durerile articulare la persoanele cu afecțiuni preexistente.
Stil de viață
Un stil de viață sedentar, excesul de greutate și alimentația necorespunzătoare pot contribui la durerile articulare.
Cum se diagnostichează afecțiunile articulare?
Diagnosticarea afecțiunilor articulare implică o serie de etape și teste pentru a identifica cauza specifică a simptomelor și pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat. Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le are și îi va evalua și antecedentele medicale și familiale pentru a identifica factorii de risc. De asemenea, analizele de sânge pot ajuta la detectarea markerilor inflamatori, a nivelurilor de acid uric, a markerilor autoimuni și a altor indicatori relevanți pentru afecțiunile articulare. Pe lângă acestea, se vor recomanda investigații imagistice.
Ecografia
Ultrasonografia sau ecografia permite recunoașterea efuziunilor articulare care nu sunt ușor accesibile (la nivelul șoldului, la pacienții obezi, la nivelul umărului).
Ecografia de înaltă rezoluție permite vizualizarea tecilor tendinoase, inflamația membranei sinoviale, prezența chisturilor sinoviale și eventuale eroziuni articulare. La nivelul regiunii poplitee, ecografia poate permite diferențierea între ruptura de chist Baker și tromboflebita profundă de gambă.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN)
Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) permite cu mai mare acuratețe evaluarea și detectarea precoce a leziunilor decât radiografia. Costurile ridicate reduc, însă, accesibilitatea acestei metode. Un RMN efectuat în primele 3 luni după debutul simptomatologiei bolii articulare permite stabilirea precoce a diagnosticului de poliartrită reumatoidă și crește beneficiul terapeutic. RMN-ul decelează eroziuni osoase minime, chisturi osoase subcondrale, geode, alterarea cartilajului articular, structurile periarticulare (tendoane, ligamente).
Tomografia computerizată (CT)
Tomografia computerizată nu este prima opțiune de imagistică medicală utilizată pentru diagnosticarea afecțiunilor articulare. În mod obișnuit, alte tehnici de imagistică, cum ar fi radiografiile și imagistica prin rezonanță magnetică sunt preferate pentru evaluarea articulațiilor. Aceasta se datorează faptului că CT-ul se concentrează mai mult pe vizualizarea structurilor osoase și a țesuturilor dense, precum cele din jurul articulațiilor. CT-ul poate fi util în cazurile în care este necesară o evaluare detaliată a structurilor osoase, dacă este nevoie de vizualizarea țesuturilor moi în apropierea articulației sau dacă există suspiciunea unei leziuni complexe.
Imagistica structurilor specifice: mâna
Imagistica mâinii poate include: radiografie, RMN, ecografie și tomografie computerizată (CT).
Radiografia
Radiografia este principală metoda imagistică pentru mână, fiind ieftină, ușor de interpretat și permite evaluarea progresiei afecțiunii. Dezavantajul este lipsa specificității modificărilor radiologice în stadiile precoce, eroziunile fiind vizualizate mai târziu.
Un aparat radiograf folosește o doză foarte mică de radiații pentru a crea imaginile structurilor interne. Radiografia arată oasele și modul în care acestea interacționează unele cu altele în zona articulațiilor. Este o măsură utilă pentru a evalua cât de mult cartilaj există la capetele oaselor, deformările și afecțiunile prezente (dar care nu sunt ușor de observat) de la nivelul oaselor care ar putea duce la artrită, cât și modificările de la nivelul oaselor care ar putea fi o degenerare de pe urma artritei.
RMN-ul
RMN-ul este printre acele investigații imagistice mai sensibile decât radiografia în cadrul modificărilor precoce din poliartrita reumatoidă. Specialiștii spun că RMN-ul musculoscheletal este o investigație extrem de utilă. RMN-ul folosește un câmp magnetic foarte puternic, radiofrecvență și un calculator pentru a produce imagini detaliate ale corpului pacientului. Avantajul RMN-ului la nivelul sistemului musculoscheletal este că arată atât oasele, cât și țesuturile din preajma lor, inclusiv cartilajul, ligamentele și căptușeala internă a articulațiilor.
RMN-ul este folosit frecvent pentru a detecta anomaliile din țesuturile moi care intră în componența articulațiilor (țesuturi care sunt invizibile pe o radiografie), pentru a determina dacă tratamentul este eficient sau nu și pentru ca medicul să poată observa posibile complicații ale afecțiunilor articulare.
Ultrasonografia (ecografia)
Ecografia ajută la stabilirea precoce a diagnosticului. Rezultatele unor cercetări sugerează că folosirea medicamentelor antiinflamatoare poate masca rezultatul ecografiei în ciuda agravării bolii.
Ecografia musculoscheletală este o procedură care utilizează un mic transductor și un gel special, pentru a crea imagini ale corpului pe baza undelor sonore de înaltă frecvență. Această metodă imagistică poate oferi medicului imagini detaliate ale articulațiilor și ale țesuturilor moi din jurul acestora, în special țesuturile care sunt localizate foarte aproape de suprafața pielii.
Imagistica structurilor specifice: coloana
Pentru coloană, avem ca investigații imagistice radiografie, RMN și CT (tomografia computerizată).
Rolul radiografiei simple este de a stabili dacă pacientul are factori de risc pentru compresia cordului. Rolul major al CT-ului și RMN-ului este în evaluarea preoperatorie în două indicații principale de intervenție chirurgicală: deficit neurologic și durere severă.
Scanarea CT combină un echipament special cu radiații X cu un calculator sofisticat, pentru a produce imagini multiple din interiorul corpului. Pentru pacienții care au o formă de artrită, CT-ul este de regulă folosit pentru examinarea articulațiilor situate în profunzime și care sunt dificil de evaluat printr-o radiografie convențională.
Metode folosite la pacienții cu artroză (osteoartrită)
Când este vorba despre procesele sau procedurile de diagnostic în artroză, experții apelează la radiografie, la imagistică prin rezonanță magnetică nucleară, la tomografie computerizată sau la scanări ale oaselor pacientului. Acestea sunt investigații imagistice folosite pentru a diagnostica artroza, numită și osteoartrită sau boala degenerativă a articulațiilor.
În plus, lichidul extras de medic din articulațiile afectate poate fi analizat, iar cu ajutorul artroscopiei (procedură care implică introducerea unui artroscop, o cameră de filmat de mici dimensiuni, în articulație), medicul poate să vadă degenerarea de la nivelul acelei articulații.
Ce să faci dacă ai o afecțiune articulară?
Dacă ai o afecțiune articulară, este important să iei măsuri pentru a gestiona simptomele și pentru a-ți îmbunătăți calitatea vieții. Dacă medicul tău ți-a recomandat tratament medicamentos, terapie fizică sau alte măsuri, respectă cu atenție indicațiile sale și urmărește planul de tratament.
În funcție de afecțiunea ta, medicul ar putea prescrie medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), medicamente pentru controlul durerii, medicamente modulatoare ale bolii sau alte tratamente specifice. Urmează instrucțiunile medicului cu privire la dozaj și administrare.
Terapia fizică poate ajuta la menținerea sau îmbunătățirea flexibilității, forței musculare și mobilității articulațiilor. Medicul sau terapeutul fizic îți pot recomanda exerciții specifice pentru întărirea mușchilor care susțin articulațiile afectate. Pentru gestionarea durerii, aplică comprese reci sau calde, utilizează tehnici de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga, și adoptă poziții confortabile.
De asemenea, o alimentație cu multe legume și fructe proaspete și bogată în nutrienți esențiali, cum ar fi calciul și vitamina D, te ajută la menținerea sănătății oaselor și articulațiilor. Acizii grași Omega 3 au proprietăți antiinflamatorii și pot ajuta la reducerea inflamației articulare, deci include în meniul tău obișnuit pește gras (cum ar fi somonul, macroul și somonul sălbatic), semințe de in, semințe de chia și nuci. Consumă ghimbir, turmeric, usturoi și ceapă, deoarece și acestea au proprietăți antiinflamatorii.
Stresul poate agrava simptomele afecțiunilor articulare, deci e bine să încerci metode de gestionare a stresului, precum respirația profundă sau activitățile de relaxare (plimbările în natură, mersul pe bicicletă etc.). Ascultă-ți corpul și evită activitățile sau mișcările care pot agrava simptomele.
Nu mai puțin important, menține contactul cu medicul tău și mergi la consultații de urmărire conform recomandărilor sale.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
HSS - Imaging for Osteoarthritis: An Overview
https://www.hss.edu/conditions_osteoarthritis-imaging-overview.asp
Oxford Academic - What is the role of imaging in the clinical diagnosis of osteoarthritis and disease management?
https://academic.oup.com/rheumatology/article/57/suppl_4/iv51/4812624
Studiul „What is the role of imaging in the clinical diagnosis of osteoarthritis and disease management?”, apărut în Rheumatology, Volume 57, Issue suppl_4, May 2018, Pages iv51–iv60, https://doi.org/10.1093/rheumatology/kex501, autori: Xia Wang et al.
Te-ar mai putea interesa și...
![EPA (acidul eicosapentaenoic) scade nivelul trigliceridelor la pacientii cu risc cardiovascular [studiu]](https://img.gs/shcfmqtrbf/798x531/https://doc.ro/uploads/photos/uploads/2023/AUGUST/epa-acid-eicosapentaenoic-scade-trigliceridele-pacienti-risc-cardiovascular-cover.jpg "EPA (acidul eicosapentaenoic) scade nivelul trigliceridelor la pacientii cu risc cardiovascular [studiu]")
