Evolutia si tratamentul cancerului pulmonar
Evolutia si tratamentul cancerului pulmonar
Evolutia si tratamentul cancerului pulmonar
Când vorbim de tratamentul cancerului pulmonar, trebuie precizat că acesta nu are rezultate favorabile în general, din cauza faptului că, de cele mai multe ori, diagnosticul se pune târziu, atunci când s-a produs deja metastazarea. Cum evoluează această boală și ce presupune tratamentul?
Evoluția unui cancer pulmonar este relativ scurtă: 97% dintre pacienți mor în primii doi ani. Cel mai nefavorabil evoluează cancerul cu celule mici nediferențiat. În cursul evoluției pot apărea o serie de complicații - pneumonii, obstrucția venei cave superioare, pleurezie, pericardită hemoragică - care agravează prognosticul acestor bolnavi. În articolul de astăzi, vorbim despre tratamentul cancerului pulmonar, stadializare și rata de supraviețuire.
Tratamentul cancerului pulmonar
Mijloacele terapeutice de care medicii dispun în prezent sunt: tratamentul chirurgical, chimioterapia, radioterapia, terapia țintită și imunoterapia. Majoritatea cancerelor pulmonare nu pot fi vindecate prin tratamentul actual, însă acest fapt este cauzat în principal descoperirii tardive a neoplaziei, adesea într-un stadiu depășit. Tratamentul simptomatic și îngrijirea paliativă sunt adesea singurele modalități terapeutice aplicabile pacienților cu cancer pulmonar.
În alegerea tratamentului trebuie să se țină cont de foarte multe aspecte, în principal de tipul cancerului (cancer cu celule mici sau cancer fără celule mici ori non-microcelular), de stadiul evoluției și de rezervele funcționale ale organismului. Stadializarea este foarte importantă, în special în cazul cancerului non-microcelular. Tratamentul poate fi chirurgical, chimiostatic sau prin iradiere și respectă principiile clasice ale tratamentului antitumoral.
Intervenție chirurgicală
Dacă este vorba de cancer pulmonar fără celule mici, este posibil ca acesta să fie eliminat prin intervenție chirurgicală. Tipul operației depinde de stadiul cancerului și de amplasarea tumorii. Pentru unii pacienți, intervenția chirurgicală poate să nu fie potrivită (de exemplu, din cauza altor probleme de sănătate care fac operația nesigură).
Intervenția chirurgicală este rar utilizată pentru a trata cancerul pulmonar cu celule mici, cu excepția cazului în care tumora este mică și nu s-a răspândit în afara plămânului. Alte tratamente sunt de obicei mai potrivite, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia ca atare sau împreună.
Chimioterapia
Chimioterapia folosește medicamente citotoxice pentru a distruge celulele canceroase în ambele tipuri de cancer pulmonar. Pentru cancerul pulmonar cu celule mici, chimioterapia este adesea tratamentul principal, iar pentru cancerul pulmonar fără celule mici, poate fi utilizată înainte sau după intervenția chirurgicală. Pentru ambele tipuri de cancer pulmonar, chimioterapia poate fi administrată împreună cu radioterapie. Chimioterapia poate fi, de asemenea, administrată împreună cu medicamente țintite sau imunoterapice sau pe cont propriu pentru a ușura simptomele bolii.
Radioterapia
Radioterapia tratează cancerul utilizând raze X de mare energie (este vorba de ambele forme de cancer pulmonar). Radioterapia se poate face ca atare în loc de intervenție chirurgicală, pentru a se încerca vindecarea cancerului pulmonar fără celule mici în stadiu incipient și cu sau după chimioterapie, în ambele forme de cancer. Radioterapia se poate face și la cap, pentru a opri celulele canceroase pulmonare care s-au răspândit să devină un cancer secundar la creier (pentru pacienții cu cancer pulmonar cu celule mici). De asemenea, se poate indica pentru a controla simptomele, în cazul în care cancerul este mai avansat sau s-a răspândit în alte părți ale corpului - radioterapie paliativă.
Terapii țintite și imunoterapii
Terapia țintită sau medicamentele pentru imunoterapie sunt adesea folosite pentru a trata cancerul pulmonar fără celule mici în stadiu avansat. Imunoterapia poate fi administrată pentru a ajuta la reducerea riscului de reapariție a cancerului pulmonar după chimioradiație. În acest caz, se fac teste specializate pe celulele canceroase pentru a afla care medicamente pot fi mai potrivite pentru fiecare pacient în parte.
Inhibitorii punctelor de control imunitare pentru tratarea cancerului pulmonar includ: atezolizumab, cemiplimab, durvalumab, nivolumab, pembrolizumab. În ultimii ani, multe terapii țintite au devenit disponibile pentru cancerul pulmonar avansat și altele sunt în curs de dezvoltare. Câteva tratamente țintite aprobate de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) pentru cancerul pulmonar sunt:
- inhibitorii kinazei limfomului anaplazic (ALK), care vizează alterarea care duce la cancer în gena ALK; aceste medicamente continuă să fie rafinate pentru cei cinci la sută dintre pacienții cu cancer pulmonar care au o alterare a genei ALK și, pe lângă tratamentele aprobate, cum ar fi ceritinib și crizotinib, au existat aprobări recente pentru alectinib, brigatinib și lorlatinib.
- inhibitorii EGFR, care blochează activitatea unei proteine numite receptor al factorului de creștere epidermic (EGFR); EGFR poate fi găsit la niveluri mai mari decât în mod normal pe celulele canceroase, determinându-le să crească și să se dividă; unele medicamente care vizează EGFR și care sunt aprobate pentru tratarea cancerului pulmonar sunt afatinib, dacomitinib, erlotinib, gefitinib, osimertinib.
- inhibitorii ROS1; un procent mic dintre pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici au forme modificate ale genei ROS1, iar crizotinib și entrectinib sunt aprobate ca tratamente pentru pacienții cu aceste modificări.
- inhibitorii BRAF; gena BRAF produce proteina implicată în transmiterea semnalelor în celule și în creșterea celulelor; o combinație de dabrafenib, care vizează o mutație specifică a genei BRAF și trametinib, care vizează o proteină numită MEK, a fost aprobată ca tratament pentru anumiți pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici.
Tratamentul cancerului pulmonar în funcție de stadiu
Ghidurile internaționale recomandă următoarele abordări terapeutice, în funcție de stadiul cancerului:
- Stadiul I: rezecție chirurgicală, terapie adjuvantă (chimio sau/și radioterapie) și chemoprevenție;
- Stadiul II: similar stadiului I (rezecție chirurgicală și terapie adjuvantă);
- Stadiul III A: chemoradioterapie de primă intenție și intervenție chirurgicală doar în anumite cazuri, atent selecționate;
- Stadiul III B: chimioterapie și măsuri adjuvante care să reducă dimensiunile și să încetinească dezvoltarea tumorii primare;
- Stadiul IV: chimioterapie bazată pe cisplatină, rezecție chirurgicală în cazul în care leziunea malignă este unică și este accesibilă rezecției.
Terapia medicală include chimioterapia și radioterapia. Acestea se pot dovedi eficiente, însă doar un procent relativ redus dintre pacienți raportează o ameliorare semnificativă a simptomelor. Regresia tumorii sub tratamentul medical este înceată și nesigură. Totuși, ambele metode terapeutice pot prelungi supraviețuirea pacienților și pot îmbunătăți uneori calitatea vieții acestora, reducând unele simptome.
Rolul radioterapiei după rezecția tumorii primare rămâne controversat. Tratamentul cancerului pulmonar cu radioterapie pare a reduce zonele de extindere neoplazică ce nu au fost excizate prin chirurgie, însă nu influențează rata supraviețuirii în ansamblu. Chimioterapia, ca tratament unic al cancerelor pulmonare, nu pare a ameliora semnificativ rata supraviețuirii. Aceasta este, însă, foarte indicată după rezecția tumorii, ca tratament adjuvant antineoplazic.
Combinația de chimioterapie și radioterapie se recomandă în următoarele situații:
- Carcinom cu celule mici în stadiul inițial (tumoră cu evoluție lentă și restrânsă la o zonă anume din parenchimul pulmonar);
- Tratarea metastazelor extratoracice.
Cancerul pulmonar detectat de timpuriu crește speranța de viață
Întrucât eficacitatea tratamentului este determinată de stadiul cancerului, este foarte important ca acesta să fie diagnosticat în timp util.
Medicul poate identifica, în timpul unui control de rutină, semne și simptome precum: inflamarea nodulilor limfatici deasupra claviculei, prezența unei mase tumorale la nivel abdominal, respirație slabă, sunete anormale la nivelul plămânilor, inflamarea venelor de la nivelul brațelor sau modificări la nivelul degetelor de la mâini. Aceste semne pot face medicul să bănuiască prezența unei tumori pulmonare.
Așadar, medicul va face o serie de investigații pentru depistarea cancerului pulmonar. Dacă au apărut deja aceste semne și simptome, tumora va fi vizibilă la radiografie. Medicul poate folosi și o tomografie computerizată pentru a obține mai multe informații cu privire la formațiunea tumorală.
Primul pas în tratarea cancerului la plămâni constă în îndepărtarea totală a formațiunii tumorale. Pe de o parte, dacă boala nu se află încă în stadiu avansat, tumora poate fi îndepărtată complet, iar asta înseamnă că speranța de viață a pacientului crește considerabil.
Pe de altă parte, dacă nu există posibilitatea eliminării totale a formațiunii tumorale, riscul de metastaziere este mai mare, iar astfel scade speranța de viață a pacientului.
Rata de supraviețuire la 5 ani în cancerul pulmonar
În comparație cu alte forme de cancer des întâlnite, cum ar fi cel de sân și cel colorectal, cancerul pulmonar continuă să fie asociat cu o supraviețuire relativ scăzută după diagnostic. Statisticile din 2020 arată că, pentru pacienții diagnosticați cu cancer pulmonar în perioada 2010-2014, probabilitatea cumulată de a supraviețui cancerului timp de cel puțin cinci ani a fost de 15% în medie în țările UE. Aceste probabilități variază de la 10% sau mai puțin în țări precum Croația, Lituania și Bulgaria până la 20% în Austria, Suedia, Islanda și Elveția. În România, rata de supraviețuire la cinci ani în caz de cancer pulmonar este de aproximativ 10%.
Aceste diferențe între țări, spun autorii statisticilor, sugerează diferențe semnificative în ceea ce privește diagnosticarea în timp util a bolii și accesul la produse farmaceutice și alte tratamente. Unele tratamente au fost aprobate și compensate pentru tratamentul cancerului pulmonar în Europa, dar disponibilitatea de noi medicamente pentru tratamentul anumitor tipuri de cancer pulmonar (de exemplu, cel fără celule mici) variază foarte mult de la o țară la alta.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Merck Manual - Lung Carcinoma
https://www.merckmanuals.com/professional/pulmonary-disorders/tumors-of-the-lungs/lung-carcinoma#v924113
OECDiLibrary - Incidence, survival and mortality for lung cancer
https://www.oecd-ilibrary.org/sites/547f405e-en/index.html?itemId=/content/component/547f405e-en
National Cancer Institute - Advances in Lung Cancer Research
https://www.cancer.gov/types/lung/research
Te-ar mai putea interesa și...