Sindromul cancerului ereditar mamar si ovarian (HBOC)

Sindromul cancerului ereditar mamar și ovarian (HBOC) este o afecțiune genetică. Aceasta crește riscul unei persoane de a face cancer la sân, ovarian și alte tipuri de cancer. La cine apare și cum se poate reduce riscul?

Când există suspiciunea unui cancer mamar și/ sau ovarian?

Probabilitatea unui cancer ereditar crește ori de câte ori întâlnim una sau mai multe femei din cadrul aceleiași familii diagnosticate la vârstă tânără (interval de vârstă sub 45 ani) sau cu istoric intrafamilial de cancer de genul cancerului de prostată, pancreas sau melanom malign, ori la femeile diagnosticate cu un al doilea cancer mamar la nivelul sânului anterior bolnav sau în sânul contralateral, sau cele cu dublă localizare a cancerului - sân și ovar.

Rudele directe ale unui bărbat diagnosticat cu cancer mamar (fiica) sau istoric intrafamilial de cancer mamar, ovarian și/sau pancreas reprezintă, de asemenea, premise ale riscului crescut de a prezenta un cancer ereditar.

Cancerele ereditare reprezintă doar un procent mic

Cu toate că neoplaziile ereditare reprezintă doar 1% din totalul cancerelor mamare și, respectiv, ovariene, marea lor majoritate având un caracter sporadic, este important ca această entitate să poată fi determinată prin teste preliminare pentru ca, odată diagnosticat un asemenea sindrom, să se poată lua măsuri profilactice: fie în sensul unui control mult mai strict al pacientei, fie prin măsuri radicale în scop profilactic.

Genele implicate în apariția cancerului mamar

În majoritatea cancerelor ereditare întâlnim preponderent mutații ale genelor BRCA1 și, respectiv, BRCA 2. De asemenea, mai rar, se regăsesc mutații ale unor gene supresoare gen TP53, PTEN, CDH1, ATM, PALB, CHEK 2 ș.a.m.d. La ora actuală, sunt disponibile inclusiv în România baterii de analize de laborator de la cele mai simple, care determină mutațiile cele mai frecvente (BRCA1 și BRCA2), până la unele mai complexe, care determină mutații ale unui număr de 25 de gene.

Bărbații cu aceste mutații prezintă un risc suplimentar de cancer mamar și de prostată. De asemenea, există o creștere moderată a riscului de apariție a unui cancer de pancreas sau melanom la purtătorii unor asemenea mutații.

Ce este diagnosticul genetic preimplantare?

Campanie DOC-Time ecografie mamara

O aplicație actuală a determinării mutațiilor genetice se adresează cuplurilor care doresc să aibă copii, în situația în care unul dintre parteneri este purtător al unor asemenea mutații și, ca urmare, riscul unui cancer ereditar la produsul de concepție este mare.

Diagnosticul genetic preimplantare (PGD) este o procedură medicală care se efectuează concomitent cu fertilizarea în vitro. Un ovul este recoltat și, ulterior, fertilizat în vitro. În momentul în care mărimea produsului de concepție este echivalentul aproximativ a 8 celule (deci foarte devreme în evoluție) se recoltează una dintre celulele embrionare și se testează pentru aceste mutații. Viitorii părinți pot, ulterior, să decidă implantarea embrionului fără mutații, la nivelul uterului.

Cât de frecvent este HBOC?

Majoritatea cancerelor mamare și ovariene sunt sporadice, adică sunt urmarea neșansei și fără o cauză cunoscută. La ora actuală, se estimează că mai puțin de 1% din populație prezintă o mutație BRCA1 sau BRCA2 și doar aproximativ 10-15% dintre cancerele mamare diagnosticate prezintă mutații ale acestor gene. Procentul este aproape dublu la femeile diagnosticate cu cancer mamar triplu negativ sub vârsta de 60 ani.

Entitatea de cancer triplu negativ este o formă aparte de cancer mamar, cu prognostic mai prost și cu evoluție mai agresivă comparativ cu restul cancerelor mamare. Aceastea nu prezintă receptori hormonali și nici nu au exprimată gena HER2 la nivelul celulelor tumorale. Având în vedere procentul mare de prezență a mutațiilor BRCA la acest tip de cancer, ghidurile internaționale recomandă îndrumarea femeilor triplu negative către consiliere și testare genetică.

Ce crește probabilitatea de sindromul cancerului ereditar mamar și ovarian?

Cu cât sunt mai multe cazuri de cancer mamar și ovarian într-o familie pe aceeași linie, cu atât probabilitatea de diagnostic al unui sindrom ereditar este mai mare. Se estimează că la familiile cu mai mult de 4 cazuri de cancer mamar diagnosticate până în 60 ani, riscul de HBOC este de aproximativ 80%. Prin comparație, probabilitatea unui HBOC este sub 10% în situația unui singur caz de cancer mamar diagnosticat până la 50 ani.

Cine ar trebui să ia în calcul testarea genetică?

Pentru femeile cu un diagnostic anterior de cancer mamar sau ovarian și /sau istoric familial de cancer mamar sau ovarian s-au stabilit criterii internaționale unanim acceptate de recomandare a testărilor genetice. În acest sens, testarea genetică trebuie recomandată dacă o persoană sau o familie întrunește unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

Newsletter DOC dedicat
  • un membru al familiei prezintă o mutație cunoscută BRCA1 sau BRCA2 sau mutație a altor gene de risc;
  • istoric personal de cancer mamar sub 45 ani;
  • cancer mamar diagnosticat la 50 ani sau sub această vârstă, dar cu un al doilea cancer în același sân sau în sânul contralateral;
  • istoric familial de cancer și una sau mai multe rude de grad 1, 2 sau 3 de aceeași parte, indiferent de vârstă, la diagnostic;
  • cancer mamar triplu negativ diagnosticat până în vârsta de 60 de ani, cancerul mamar de orice tip, dar cu istoric familial de aceeași parte de cancer mamar, ovarian, prostată, pancreas și istoric personal de cancer ovarian;
  • istoricul personal de cancer de prostată sau pancreas, dar cu istoric familial de cancer mamar, îndeosebi sub 50 de ani la diagnostic, sau cancer ovarian.

Cum se poate identifica cancerul ereditar mamar și ovarian (HBOC)?

Mutațiile BRCA 1 și BRCA 2 pot fi identificate printr-un simplu test sangvin sau salivar. Deoarece majoritatea cancerelor mamare și ovariene sunt sporadice, adică apărute prin hazard, fără o cauză cunoscută, testarea genetică se recomandă doar persoanelor cu istoric personal și/sau familial care sugerează HBOC. Nu există argumente pentru testarea BRCA de screening la întreaga populație feminină.

În timp ce secvențierea genetică standard identifică majoritatea mutațiilor, există o serie de mutații numite rearanjări, și aici intră delețiile și duplicările BRCA1 și BRCA2 care, de asemenea, cresc riscul acestor cancere.

În acest moment, sunt disponibile teste complexe care includ și rearanjările BRCA1 și BRCA2. Chiar dacă rezultatul testării genetice inițiale BRCA 1 și BRCA2 este negativ, aceasta însemnând că nu au fost depistate mutații sau variante cu semnificație incertă, se poate recurge la teste suplimentare de diagnostic.

În acest moment, se pot determina mutații pe un panel de gene cuprins între 6 și 40, indicația derivând din istoricul personal și familial de boală. Orice modificare genetică identificată va trebui discutată cu medicul curant și cu medicul genetician și va trebui să conducă la o supraveghere intensivă, pe un plan bine stabilit, sau la măsuri de profilaxie medicamentoasă sau chirurgicală.

Care este riscul de cancer asociat HBOC?

  • Riscul de cancer mamar de-a lungul vieții este cuprins între 50 și 85%, cu un nivel de risc de 30-50% până în vârsta de 50 ani.
  • Riscul de cancer ovarian estimat este de 25-50%, în cazul mutațiilor BRCA 1, și de 15-30%, în cazul mutațiilor BRCA2.
  • Riscul de cancer mamar contralateral este de 40-60%.
  • Bărbații diagnosticați cu mutații BRCA2 prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta un cancer de prostată agresiv înaintea vârstei de 65 ani, motiv pentru care screeningul trebuie demarat în jurul vârstei de 40 de ani.
  • Atât femeile, cât și bărbații cu mutații ale genei BRCA2 prezintă un risc mai mare de a dezvolta alte tipuri de cancer printre care melanonul, cancerul de pancreas, stomac, esofag sau de căi biliare. Mutațiile altor gene în afară de BRCA sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta cancer mamar, dar și alte cancere, cum sunt de pildă sindroamele Li-Fraumeni (mutații gena TP53), Cowden (mutații ale genei PTEN), etc.

Cum se reduc riscurile de cancer mamar și ovarian la persoanele cu mutații BRCA?

Reducerea riscului de a dezvolta un cancer mamar și/sau ovarian în condițiile unei mutații BRCA cunoscute poate fi realizată în mai multe feluri. Atitudinea cea mai agresivă este mastectomia profilactică, adică îndepărtarea chirurgicală a ambilor sâni. Deoarece doar 3% dintre cancerele mamare asociate mutațiilor BRCA sunt diagnosticate sub 30 ani, procedura chirurgicală se recomandă după această vârstă.

Riscul de cancer ovarian este redus aproape de 0 în condițiile unei salpingo-ovarectomii, adică îndepărtarea chirurgicală a ovarelor și a trompelor. Dacă o asemenea procedură este efectuată în premenopauză, riscul de cancer mamar este, de asemenea, scăzut cu peste 50%.

Decizia pentru intervenția chirurgicală profilactică mamară și /sau ovariană este personală și se ia în deplină cunoștință de cauză după consultul medical și consultul genetic prin cunoașterea beneficiilor și a riscurilor, ținând cont de starea sănătății, de mutațiile BRCA și de istoricul familial de cancer.

Chemoprevenția, adică folosirea unor medicamente în vederea scăderii riscului de cancer, este o altă procedură recomandată. Un exemplu este folosirea unui medicament numit tamoxifen în administrare zilnică pentru 5 ani, la femeile cu risc crescut de a dezvolta un cancer mamar. Reducerea riscului estimată este de peste 50%. Folosirea contraceptivelor orale timp de 5 ani în situații punctuale de mutații BRCA 1 sau BRCA2 scade riscul de cancer ovarian aproximativ cu 50%, dar poate crește riscul de cancer mamar.

Alternativa la chemoprevenție și chirurgie rămâne screeningul. Acesta înseamnă autopalparea sânilor lunar, începând cu vârsta de 18 ani, examinarea clinică anuală a sânilor începând cu vârsta de 25-30 ani, examen RMN mamar bilateral începând cu 25 ani și, alternativ, cu mamografia odată la 6 luni, după 30 de ani.

De asemenea, examinarea clinică genitală, ecografia transvaginală și dozarea serică a CA 125 semestrial, începând cu 30 ani. Cu toate aceste proceduri, din păcate, cancerul ovarian nu poate fi depistat întotdeauna în stadii precoce. Din acest motiv, ovarectomia profilactică rămâne cea mai bună opțiune după vârsta de 40 ani sau după sarcină.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Hereditary Breast and Ovarian Cancer Syndrome: A Guide for Patients and Their Families
https://www.cdc.gov/genomics/implementation/toolkit/hboc_patient_info.htm
NORD - Hereditary Breast and Ovarian Cancer Syndrome
https://rarediseases.org/rare-diseases/hereditary-breast-ovarian-cancer-syndrome/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0