Testarea genetică pentru riscul de cancer de sân

Rezumat: Testarea genetică poate identifica variante moștenite care cresc probabilitatea de apariție a unui cancer de sân, cele mai cunoscute fiind modificările genelor BRCA1 și BRCA2. Rezultatul nu arată dacă o persoană va dezvolta cu certitudine boala, ci poate estima riscul de îmbolnăvire și poate influența programele de screening, prevenția sau tratamentul. Testarea genetică este diferită de analiza HER2, care examinează caracteristicile unei tumori deja existente.

Recomandările moderne extind accesul la testare pentru numeroase persoane diagnosticate cu cancer de sân. Interpretarea rezultatelor trebuie făcută însă în contextul istoricului personal, familial și al consilierii genetice de specialitate.

1. Ce este testarea genetică?
2. Genele BRCA1 și BRCA2
3. Cum funcționează testarea genetică?
a. Tipuri de teste genetice disponibile
b. Procesul de testare genetica
4. Riscurile asociate cu cancerul de sân
a. Cancerul de sân HER2-pozitiv
b. Diferențele între tipurile de cancer de san
c. Cine ar trebui să se testeze?
5. Factori de risc pentru cancerul de sân
a. Istoricul familial și importanța sa
6. Interpretarea rezultatelor testului genetic
a. Ce înseamnă un rezultat pozitiv?
b. Opțiuni de prevenire și tratament
c. Practici curente pentru testarea genetică
d. Limitări și considerații etice
7. Concluzii

1. Ce este testarea genetică?

Testarea genetică pentru riscul ereditar de cancer urmărește modificări ale ADN-ului care pot fi transmise de la părinți la copii. În cazul unui cancer de sân, cele mai cunoscute gene investigate sunt BRCA1 și BRCA2, însă panourile moderne pot analiza simultan numeroase alte gene asociate cu predispoziția la cancer.

Este importantă diferența dintre testarea genetică germinală și testarea tumorii. Prima caută modificări moștenite, prezente în principiu în toate celulele organismului. Analiza genetică a tumorii caută în principal modificări apărute în celulele canceroase și poate ajuta la alegerea tratamentului.

Doar o parte dintre cazurile de cancer sunt explicate prin variante genetice ereditare. Prin urmare, un diagnostic de cancer de sân nu înseamnă automat că boala a fost moștenită.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

2. Genele BRCA1 și BRCA2

BRCA1 și BRCA2 sunt gene implicate în repararea ADN-ului deteriorat. Atunci când funcționează normal, ele contribuie la menținerea stabilității genetice a celulelor și au un rol important în prevenirea transformării acestora în celule canceroase.

O variantă patogenă moștenită în BRCA1 sau BRCA2 poate reduce capacitatea celulelor de a repara anumite leziuni ale ADN-ului. În timp, acumularea unor modificări suplimentare poate favoriza dezvoltarea unui cancer de sân sau a altor cancere.

Conform datelor actuale, peste 60% dintre femeile care moștenesc anumite variante patogene BRCA1 sau BRCA2 vor dezvolta cancer de sân de-a lungul vieții. Riscul nu este însă de 100%, iar valorile individuale diferă.

3. Cum funcționează testarea genetică?

Pentru testare genetică germinală se recoltează cel mai frecvent sânge sau salivă. Laboratorul extrage ADN-ul și caută modificări cunoscute sau suspectate că influențează riscul de cancer.
Analiza poate viza numai BRCA1 și BRCA2 sau poate include un număr mai mare de gene. În anumite situații, testarea genetică identifică variante în PALB2, CHEK2, ATM, TP53 și alte gene legate de predispoziția pentru cancer de sân.

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul medical și familial. Detectarea unei variante genetice nu este echivalentă cu diagnosticul de cancer.

a. Tipuri de teste genetice disponibile

Dacă într-o familie este deja cunoscută o variantă BRCA1 sau BRCA2, laboratorul poate căuta în mod specific acea modificare.

În lipsa unei variante familiale cunoscute, se poate realiza analiza completă a genelor BRCA1 și BRCA2. Tot mai frecvent sunt utilizate panouri multigenice, care analizează simultan mai multe gene asociate cu cancerul ereditar.

Testele direct-to-consumer disponibile în unele țări trebuie privite cu precauție. Unele analizează doar câteva variante BRCA1 sau BRCA2 și pot rata numeroase modificări patogene. Un rezultat negativ obținut printr-un astfel de test nu exclude automat predispoziția ereditară.

b. Procesul de testare genetică

Procesul începe, în mod ideal, cu evaluarea istoricului medical. Sunt analizate tipurile de cancer întâlnite în familie, vârsta la diagnostic și relația dintre persoanele afectate. Urmează consilierea privind beneficiile, limitele și consecințele posibile ale testării. Dacă persoana decide să continue, se recoltează proba biologică, iar aceasta este trimisă unui laborator specializat.

După obținerea rezultatului, consilierea genetică ajută la interpretarea lui și la stabilirea etapelor următoare. În multe situații, rezultatul poate avea implicații și pentru rudele biologice.

4. Riscurile asociate cu cancerul de sân

Prezența unei variante patogene BRCA1 sau BRCA2 crește semnificativ riscul de cancer de sân comparativ cu populația generală. Aceste variante pot crește și probabilitatea apariției cancerului ovarian și a anumitor forme de cancer pancreatic, prostatic sau mamar masculin.

După un prim cancer de sân, unele persoane cu BRCA1 sau BRCA2 prezintă și un risc mai mare de cancer în sânul opus. Un studiu publicat în 2023 a confirmat creșterea riscului contralateral pentru purtătoarele unor variante patogene BRCA1 și BRCA2.

Riscul individual depinde însă de mai mulți factori, nu doar de rezultatul genetic.

a. Cancerul de sân HER2-pozitiv

HER2 este o proteină implicată în creșterea celulară. Unele tumori mamare produc cantități crescute de HER2 și sunt clasificate drept cancer de sân HER2-pozitiv. Aproximativ 15-20% dintre cancerele mamare sunt HER2-pozitive. Aceste tumori pot crește mai rapid decât cele HER2-negative, dar există tratamente foarte eficiente care țintesc specific proteina HER2.

Statusul HER2 este determinat prin analiza țesutului tumoral, utilizând teste precum imunohistochimia și, în anumite cazuri, tehnici de hibridizare. Testarea HER2 nu trebuie confundată cu testarea genetică germinală pentru BRCA1 și BRCA2.

b. Diferențele între tipurile de cancer de sân

Cancerul de sân nu reprezintă o singură boală. Tumorile sunt clasificate inclusiv după prezența receptorilor pentru estrogen, progesteron și HER2. Cancerele hormonodependente pot răspunde la terapii endocrine. Cancerul de sân HER2-pozitiv poate beneficia de medicamente care blochează HER2.

Cancerul triplu negativ nu prezintă receptori pentru estrogen sau progesteron și nu exprimă HER2 la nivelul necesar pentru terapiile anti-HER2. Cancerele asociate cu variante BRCA1 sunt mai frecvent triple negative, deși această asociere nu este obligatorie.

Identificarea subtipului tumorii și testarea genetică oferă informații diferite și complementare.

c. Cine ar trebui să se testeze?

Indicația pentru testare genetică s-a extins în ultimii ani. Ghidul ASCO-Society of Surgical Oncology publicat în 2024 recomandă ca testarea BRCA1 și BRCA2 să fie oferită tuturor persoanelor nou diagnosticate cu cancer de sân până la vârsta de 65 de ani.

După 65 de ani, testarea poate fi indicată în funcție de istoricul personal, istoricul familial, origine sau posibilitatea folosirii unor tratamente precum inhibitorii PARP. Testarea este relevantă și pentru anumite persoane cu cancer recurent, cancer mamar masculin, cancer triplu negativ sau un al doilea cancer primar al sânului.

5. Factori de risc pentru cancerul de sân

Riscul de cancer de sân este influențat de vârstă, sex, istoricul familial, anumite variante genetice, expunerea hormonală, densitatea mamară și factori legați de stilul de viață. BRCA1 și BRCA2 reprezintă factori genetici importanți, dar majoritatea cazurilor de cancer de sân nu sunt determinate exclusiv de aceste gene.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă că boala va apărea, iar lipsa factorilor cunoscuți nu oferă protecție completă. Evaluarea trebuie făcută individual.

a. Istoricul familial și importanța sa

Istoricul familial poate oferi indicii valoroase privind o posibilă predispoziție ereditară. Contează atât rudele din partea mamei, cât și cele din partea tatălui. Pot ridica suspiciunea mai multe cazuri de cancer de sân în familie, diagnosticul la vârste tinere, cancerul ovarian, cancerul mamar masculin sau asocierea cu cancer pancreatic ori anumite forme de cancer de prostată.

Dacă este posibil, testarea genetică începe adesea cu o rudă care a avut cancer. Astfel, identificarea unei variante relevante și interpretarea rezultatelor celorlalte rude pot deveni mai clare.

6. Interpretarea rezultatelor testului genetic

Un rezultat poate fi pozitiv, negativ sau poate evidenția o variantă cu semnificație incertă, numită VUS. Un rezultat negativ este simplu de interpretat atunci când în familie există deja o variantă BRCA1 sau BRCA2 cunoscută, iar persoana testată nu a moștenit-o.

Dacă în familie nu este cunoscută nicio variantă, un rezultat negativ nu poate elimina toate cauzele ereditare posibile. Unele gene sau modificări genetice pot să nu fi fost incluse în analiza efectuată.
O variantă VUS nu trebuie tratată automat ca fiind patogenă.

a. Ce înseamnă un rezultat pozitiv?

Un rezultat pozitiv arată că laboratorul a identificat o variantă patogenă sau probabil patogenă asociată cu un risc crescut de cancer. În cazul BRCA1 sau BRCA2, rezultatul poate modifica planul de screening și, pentru o persoană deja diagnosticată cu cancer de sân, poate avea implicații asupra tratamentului.

Rezultatul pozitiv nu poate spune dacă sau când va apărea cancerul. Unele persoane cu variante BRCA1 sau BRCA2 nu dezvoltă niciodată cancer de sân. Rudele biologice pot beneficia, la rândul lor, de evaluare și consiliere genetică.

b. Opțiuni de prevenire și tratament

Pentru persoanele cu risc genetic crescut pot fi recomandate programe de supraveghere mai intensive. Acestea pot include începerea investigațiilor mamare la vârste mai mici și utilizarea RMN-ului mamar împreună cu mamografia.

În anumite situații pot fi luate în calcul medicamente pentru reducerea riscului sau intervenții chirurgicale preventive. Aceste decizii sunt individuale și necesită o discuție atentă cu medicii. Pentru persoanele care au deja cancer de sân cu anumite variante BRCA1 sau BRCA2, inhibitorii PARP pot reprezenta o opțiune terapeutică în situații clinice specifice.

Cancerul HER2-pozitiv necesită o abordare diferită, bazată în principal pe terapii care țintesc HER2.

c. Practici curente pentru testarea genetică

Tendința actuală este de extindere a accesului la testare genetică și de utilizare mai frecventă a panourilor multigenice. Un studiu publicat în JAMA Network Open în 2024 a evaluat testarea genetică oferită tuturor femeilor recent diagnosticate cu un prim cancer mamar invaziv din cohorta analizată. Dintre cele 729 de participante testate, 5,3% prezentau variante germinale patogene în BRCA1, BRCA2 sau PALB2.

Rezultatele susțin ideea că unele variante relevante pot fi ratate atunci când testarea este limitată exclusiv la criterii familiale foarte stricte. Recomandările actuale pun accent pe identificarea persoanelor pentru care rezultatul genetic poate modifica prevenția, monitorizarea sau tratamentul.

Ghidurile oncologice moderne recomandă testare BRCA1 și BRCA2 pentru numeroase persoane diagnosticate cu cancer de sân, iar criteriile sunt mai largi decât în trecut. În cazul persoanelor sănătoase, istoricul personal, familial și originea populațională rămân importante pentru stabilirea indicației.

Consilierea genetică este recomandată deoarece testarea genetică poate avea consecințe medicale și emoționale atât pentru persoana testată, cât și pentru familie.

d. Limitări și considerații etice

Testarea genetică nu poate prezice cu certitudine viitorul. Chiar și un rezultat pozitiv BRCA1 sau BRCA2 indică o probabilitate crescută, nu inevitabilitatea unui cancer de sân. Panourile genetice extinse pot descoperi variante cu semnificație incertă, ceea ce poate provoca anxietate sau confuzie. Aceste rezultate nu trebuie folosite singure pentru decizii medicale majore.

Există și aspecte referitoare la confidențialitatea informațiilor genetice și la comunicarea rezultatului către rude. Decizia de testare trebuie să fie informată și voluntară, după înțelegerea avantajelor, limitărilor și posibilelor consecințe.

7. Concluzii

Testarea genetică a devenit o componentă importantă a evaluării riscului ereditar și, în anumite situații, a tratamentului pentru cancer de sân. Genele BRCA1 și BRCA2 rămân printre cele mai importante, dar panourile actuale pot analiza și alte gene relevante.

Un rezultat genetic trebuie interpretat împreună cu istoricul personal și familial. Testarea genetică nu înlocuiește mamografia, RMN-ul, biopsia sau analiza HER2 și a receptorilor tumorali. Înțelegerea diferenței dintre predispoziția genetică, diagnosticul de cancer de sân și caracteristicile tumorale precum HER2 permite luarea unor decizii medicale mai bine informate.

Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cât costă un test genetic pentru cancerul de sân?
Răspuns: Costul diferă considerabil între țări, laboratoare și tipurile de teste. Un test numai pentru BRCA1 și BRCA2 poate avea alt preț decât un panou multigenic. Nu există un tarif internațional unic, iar costul trebuie verificat direct la laborator sau clinica de genetică.

Întrebare: Este cancerul de sân ereditar?
Răspuns: Majoritatea cazurilor nu sunt strict ereditare. O proporție mai mică este asociată cu variante genetice moștenite, inclusiv modificări ale BRCA1, BRCA2, PALB2 și altor gene.

Întrebare: Ce analize se fac pentru a diagnostica cancerul de sân?
Răspuns: Evaluarea poate include examinarea clinică, mamografia, ecografia, RMN-ul în anumite situații și biopsia. Biopsia confirmă diagnosticul, iar țesutul poate fi analizat pentru receptorii hormonali și HER2. Testarea genetică nu înlocuiește biopsia.

Întrebare: Cât costă analiza BRCA?
Răspuns: Prețul testării BRCA1 și BRCA2 depinde de laborator, metoda folosită, numărul de variante analizate și sistemul medical din țara respectivă. Unele persoane pot beneficia de testare finanțată sau decontată dacă îndeplinesc criteriile medicale.

Întrebare: Cancerul se poate detecta în analizele de sânge?
Răspuns: Uneori, analizele de sânge pot ridica suspiciunea de cancer sau pot ajuta la monitorizarea lui, dar în majoritatea cazurilor nu pot confirma singure diagnosticul de cancer. Hemoleucograma, probele hepatice, markerii tumorali sau alte analize pot arăta modificări care necesită investigații suplimentare. Markerii tumorali nu sunt însă suficient de specifici pentru screeningul general: pot fi normali chiar dacă există cancer sau pot fi crescuți din alte cauze.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - BRCA Gene Changes: Cancer Risk and Genetic Testing
https://www.breastcancer.org/risk/risk-factors/genetics
National Cancer Institute - Genetic Testing for Inherited Cancer Risk
https://www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/genetics/genetic-testing-fact-sheet
Centers for Disease Control and Prevention - Genetic Testing for Hereditary Breast and Ovarian Cancer, 2024
https://www.cdc.gov/breast-ovarian-cancer-hereditary/testing/index.html
Studiul „Clinical practice guidelines for BRCA1 and BRCA2 genetic testing”; Eur J Cancer. 2021, autori: Pascal Pujol, Massimo Barberis, Philp Beer et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33578357/
Studiul „Contralateral Breast Cancer Risk Among Carriers of Germline Pathogenic Variants in ATM, BRCA1, BRCA2, CHEK2, and PALB2”, J Clin Oncol. 2023 Mar 20, autori: Siddhartha Yadav, Nicholas J Boddicker, Jie Na et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36623243/