Poliartrita reumatoida - Analize de sange folosite in diagnostic
Poliartrita reumatoida - Analize de sange folosite in diagnostic
Poliartrita reumatoida - Analize de sange folosite in diagnostic
Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie cronică de etiologie neprecizată și patogenie autoimună, caracterizată printr-o artropatie simetrică cu evoluție deformantă și distructivă asociată cu manifestări sistemice multiple. Ce favorizează apariția bolii și cum se pune diagnosticul?
Poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă suferință articulară. Femeile sunt de 2-3 ori mai afectate decât bărbații de această afecțiune; debutul bolii apare la orice vârstă, dar mai frecvent în decadele 4-5 de viață (deci după 40-50 de ani). Similar altor afecțiuni autoimune, etiologia (cauza) poliartritei reumatoide este necunoscută.
Vârsta la debut în poliartrita reumatoidă
Poliartrita reumatoidă începe de obicei să se dezvolte între 30 și 60 de ani. La tineri și la adulții tineri - cu vârste cuprinse între 16 și 40 de ani - se numește artrită reumatoidă cu debut timpuriu. La persoanele care dezvoltă simptome după ce împlinesc 60 de ani, se numește artrită reumatoidă cu debut târziu.
Factori favorizanți în poliartrita reumatoidă
Oamenii de știință au studiat multe gene ca potențiali factori de risc pentru poliartrita reumatoidă. Anumite variații genetice și factori non-genetici contribuie la riscul de a dezvolta boala. Factorii favorizanți, posibil implicați în etiologia poliartritei reumatoide sunt:
Factorii hormonali
Cum spuneam, boala afectează mai frecvent femeile. Bărbații cu poliartrită reumatoidă au de multe ori nivelurile de testosteron mai joase decât media.
Agenții infecțioși
Există o posibilă implicare a Proteus mirabilis, Mycoplasma, Porphyromonas gingivalis în apariția poliartriei reumatoide, însă nu a putut fi dovedită o legătură directă de cauzalitate.
Factorii de mediu
Fumatul este, de asemenea, un important factor de risc pentru poliartrita reumatoidă. Asocierea este direct proporțională cu numărul de pachete de țigări fumate și anii în care persoana a fumat. Fumătorii par a avea o formă de boală mai agresivă cu titruri crescute de anticorpi antiCCP (anticorpii anti peptid ciclic citrulinat) și răspuns mai slab la tratament.
Terenul genetic
Și genetica poate contribui la apariția bolii. Antigenul HLA DR4 la populația albă și concordanța mai mare la gemenii monozigoți față de gemenii dizigoți reprezintă factori favorizanți pentru poliartrita reumatoidă.
Afecțiunea se poate dezvolta atunci când mai mulți factori genetici, infecțioși și de mediu sunt prezenți la același individ. Nu trebuie uitat că poliartrita reumatoidă este o boală sistemică cronică, progresivă, care se caracterizează prin inflamația mai multor articulații și care se asociază cu simptome generale, cum ar fi oboseală.
Examinarea fizică pentru poliartrită reumatoidă
Umflarea simetrică a articulațiilor este caracteristică poliartritei reumatoide existentă pentru o perioadă mai mare de timp. Cu toate acestea, atunci când doar câteva articulații sunt afectate la începutul bolii, simetria poate să nu fie văzută și nu ar trebui să excludă diagnosticul de boală.
Palparea atentă a articulațiilor poate ajuta medicul să facă distincția între umflarea inflamației articulațiilor și mărirea osoasă observată în osteoartrită, umflarea adesea descrisă ca fiind spongioasă în poliartrita reumatoidă, spre deosebire de o umflare mai „noduroasă” în caz de osteoartrită. Umflarea articulațiilor interfalangiene proximale și metacarpofalangiene ale mâinilor se remarcă frecvent în artrita reumatoidă.
Deformarea permanentă este un rezultat nedorit al procesului inflamator. Tenosinovita și sinovita persistentă duc la formarea de chisturi sinoviale și la deplasarea sau ruperea tendoanelor. Ruptura tendonului extensor la nivelul dorsului mâinii este o problemă comună și invalidantă.
Ce analize sunt folosite pentru un diagnostic corect?
Există mai multe tipuri de teste de sânge care îl ajută pe medicul specialist sau pe reumatolog să determine dacă o persoană are sau nu artrită reumatoidă. Aceste teste includ:
Testarea pentru factorul reumatoid
Acest test de sânge verifică existența unei proteine numite „factorul reumatoid”. Nivelurile mari ale acestui factor reumatoid sunt asociate cu bolile autoimune, în special cu poliartrita reumatoidă.
Testul pentru anticorpi anti-CCP (anticorpi îndreptați împotriva peptidelor citrulinate ciclic)
Acest test de sânge caută un anticorp care este asociat cu poliartrita reumatoidă. Persoanele care au acest anticorp în organism, de regulă, au boala. Cu toate acestea, nu toți oamenii care suferă de poliartrită reumatoidă au rezultate pozitive la testele pentru anticorpii anti-CCP.
Analiza pentru anticorpi antinucleari
Această analiză testează sistemul imunitar al pacientului, pentru a vedea dacă produce anticorpi; corpul poate să producă anticorpi ca răspuns la diferite tipuri de boli, inclusiv poliartrita reumatoidă.
Viteza de sedimentare a eritrocitelor/hematiilor (VSH)
Acest test ajută la determinarea gradului de inflamație existentă în corpul pacientului; rezultatul testului îi arată medicului dacă inflamația este prezentă sau nu. Chiar și așa, VSH-ul nu indică și cauza inflamației.
Proteina C reactivă
O infecție severă sau o inflamație semnificativă prezentă oriunde în corp poate determina ficatul să producă proteina C reactivă. Nivelurile mari ale acestui marker inflamator sunt asociate cu poliartrita reumatoidă.
De ce sunt importante analizele de sânge?
Analizele de sânge nu oferă un simplu răspuns de tipul „da sau nu”, ca să știi dacă suferi de artrită reumatoidă, dar îl pot ajuta pe medic să se îndrepte spre un diagnostic. Testele de sânge reduc opțiunile și sugerează modul în care boala ar putea să progreseze.
După ce pacientul a primit diagnosticul de artrită reumatoidă, continuarea testelor de sânge va monitoriza efectele secundare ale medicamentelor folosite în tratamentul bolii. De asemenea, testele de sânge ajută la urmărirea progresiei bolii.
De reținut că testele specifice de sânge pot ajuta la diagnosticarea poliartritei reumatoide, așa cum sunt cele pentru factorul reumatoid și anticorpii anti-CCP, dar acestea nu oferă rezultate precise la toți pacienții. Aproape jumătate dintre toți oamenii cu poliartrită reumatoidă au un factor reumatoid pozitiv prezent în sânge, când boala debutează, însă aproximativ una din 20 de persoane fără artrită reumatoidă va avea un rezultat pozitiv la acest test.
Pentru a verifica inflamația și deteriorarea de la nivelul inflamațiilor, medicul reumatolog poate să apeleze la anumite investigații imagistice. Acestea îl pot ajuta să facă diferența între diferitele tipuri de artrită și pot fi folosite pentru a monitoriza progresia bolii, în timp. Investigațiile imagistice care pot fi efectuate pentru a diagnostica și monitoriza poliartrita reumatoidă sunt:
- radiografiile (cu ajutorul razelor X, care trec prin corp, medicul poate examina oasele și articulațiile);
- RMN-ul - numit și imagistică prin rezonanță magnetică nucleară (în acest caz, sunt folosite un câmp magnetic puternic și undele radio pentru a produce imagini detaliate ale articulațiilor pacientului).
Diagnostic diferențial în poliartrita reumatoidă
Durerea articulară care implică mâinile este o prezentare clinică obișnuită în mai multe boli, astfel încât o serie de alte diagnostice trebuie luate în considerare în diagnosticul diferențial al artritei reumatoide.
Infecțiile virale, cum ar fi rubeola, parvovirusul B19 și virusul hepatitei B (VHB) pot provoca un sindrom de poliartrită acută care poate fi confundat cu poliartrita reumatoidă. Cu toate acestea, sindromul este de obicei de scurtă durată, durează doar de la câteva zile la câteva săptămâni și rareori peste șase săptămâni. Virusul hepatitei C (VHC) poate provoca o poliartrită sau oligoartrită la un număr mic de persoane, dar este asociat mai frecvent cu artralgiile.
Testarea serologică poate ajuta la identificarea pacienților cu VHB, HCV sau parvovirus uman B19, dar etiologia virală nu poate fi întotdeauna exclusă decât după ce simptomele sunt prezente timp de cel puțin șase până la opt săptămâni, în absența testelor serologice de diagnosticare pentru un virus specific.
Spre deosebire de factorul reumatoid, care poate apărea la pacienții cu o varietate de infecții, inclusiv infecția cu VHC, anticorpii anti-peptide citrulinate ciclic sunt de obicei negativi la pacienții cu VHC care nu au poliartrită reumatoidă.
Poliartrita reumatoidă precoce poate fi dificil de diferențiat de artrita asociată cu lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjögren, dermatomiozita și sindromul antisintetază și sindroamele de suprapunere, cum ar fi boala mixtă a țesutului conjunctiv.
Factorul reumatoid poate fi adesea crescut și în caz de alte boli reumatice sistemice, în special în sindromul Sjögren. Spre deosebire de poliartrita reumatoidă, aceste tulburări sunt, în general, caracterizate prin prezența altor caracteristici sistemice, cum ar fi erupții cutanate, uscăciunea gurii și a ochilor, miozită sau nefrită și prin diferiți autoanticorpi care nu sunt adesea observați în poliartrita reuamtoidă.
Osteoartrita poate fi confundată cu poliartrita reumatoidă la pacienții de vârstă mijlocie sau de vârsta a treia, atunci când sunt implicate articulațiile mici ale mâinilor. Cu toate acestea, diferite modele de implicare clinică permit de obicei obținerea unui diagnostic corect.
Patologia tendonului la nivelul mâinii este frecventă la pacienții cu diabet zaharat, boli tiroidiene sau factori de risc profesional și poate să semene cu durerea de mână și tenosinovita observate la unii pacienți cu poliartrită reumatoidă. Îngustarea tecilor tendonului flexor poate provoca blocarea degetelor și poate trimite durerea către degete, în special în timpul unor activități.
Durerea de mână și de încheietură a mâinii poate fi un simptom al poliartritei reumatoide, iar sinovita la încheietura mâinii asociată cu artrita poate provoca, de asemenea, blocarea nervului median și prezența simptomelor clasice ale sindromului de tunel carpian. Prezența sindromului de tunel carpian nu exclude poliartrita reumatoidă concomitentă.
Artrita reactivă se prezintă adesea ca o monoartrită sau oligoartrită în articulațiile mari, cum ar fi genunchii, iar poliartrita reumatoidă poate apărea ocazional și în acest mod. Semnele fizice ale artritei reactive și ale polioartritei reumatoide pot fi identice la nivelul genunchilor.
Și artrita psoriazică poate fi dificil de diferențiat de poliartrita reumatoidă, deoarece o poliartritaăsimetrică poate fi observată în ambele tulburări. În general, diagnosticul de artrită psoriazică se pune la pacienții care au și psoriazis și sunt seronegativi pentru factorul reuamtoid și anticorpii anti-peptide citrulinate.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS Choices – Diagnosis-Rheumatoid arthritis
https://www.nhs.uk/conditions/rheumatoid-arthritis/diagnosis/
Medscape – Rheumatoid Arthritis (RA) Differential Diagnoses
https://emedicine.medscape.com/article/331715-differential
Te-ar mai putea interesa și...
