Ce trebuie sa stii despre diagnosticul poliartritei reumatoide
Diagnosticul poliartritei reumatoide se face conform criteriilor clinice, biologice și radiologice elaborate de Colegiul American de Reumatologie (ACR).
O boală greu de diagnosticat
Poliartrita reumatoidă poate fi dificil de diagnosticat în stadiile incipiente, deoarece primele semne și simptome pot fi similare cu cele ale multor alte boli. Nu există un singur test de sânge sau o singură trăsătură fizică ce poate confirma diagnosticul, așa că această etapă este extrem de complexă.
În timpul consultului (pentru a stabili diagnosticul de poliartrita reumatoida), medicul va verifica articulațiile și va caută semne precum umflăturile, roșeața și zone calde la atingere. De asemenea, medicul va verifica reflexele pacientului și rezistența mușchilor.
Teste de sânge recomandate
Bolile autoimune precum poliartrita reumatoidă sunt adesea caracterizate de prezența autoanticorpilor. Factorul reumatoid nu este specific pentru această afecțiune și poate fi prezent la pacienții cu alte boli, cum ar fi hepatita C, cât și la persoanele în vârstă sănătoase.
Pacienții diagnosticați cu poliartrită reumatoidă au adeseori niveluri ridicate ale vitezei de sedimentare a hematiilor (numite și eritrocite sau globule roșii), sinonimă cu VSH-ul sau niveluri mari ale proteinei C-reactive (CRP), lucru care poate indica prezența unui proces inflamator în corp.
Alte teste de sânge frecvent utilizate în diagnosticarea acestei afecțiune vizează prezența factorului reumatoid și anticorpii anti-CCP (adică anticorpii setați împotriva peptidelor citrulinate ciclic).
Anticorpul anti-proteină citrulinată este mai specific pentru poliartrita reumatoidă și poate juca un rol important în patogenia bolii. Aproximativ 80% dintre persoanele cu poliartrită reumatoidă au factor reumatoid, anticorpi anti-proteină citrulinată sau ambele.
Nivelurile proteinei C-reactive și rata de sedimentare a eritrocitelor este adesea crescută în poliartrita reumatoidă activă, iar acești reactanți de fază acută fac parte din noile criterii de clasificare ale poliartritei reumatoide.
Nivelurile de proteină C-reactivă și viteza de sedimentare a eritrocitelor pot fi, de asemenea, utilizate pentru a urmări activitatea bolii și răspunsul la medicație.
Hemoleucograma completă inițială cu diferențiere și evaluarea funcției renale și hepatice sunt utile deoarece rezultatele pot influența opțiunile de tratament (de exemplu, unui pacient cu insuficiență renală sau trombocitopenie semnificativă probabil că nu i-ar fi prescris un medicament antiinflamator nesteroidian).
Alte teste de imagistică medicală
Medicul tău îți poate recomanda să faci radiografii, pentru că această metodă de imagistică îl ajută să urmărească progresia poliartritei reumatoide în articulațiile tale, de-a lungul timpului. Testele cu ultrasunete și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) îl pot ajuta pe medicul să analizeze severitatea bolii.
Istoricul tău medical
În timpul consultației, medicul tău te va întreaba despre istoricul medical personal, cât și despre antecedentele medicale ale familiei tale; totodată, îți va pune întrebări despre simptomele recente, cât și despre simptomele actuale (durere, sensibilitate, redoare, dificultatea de a-ți mișca articulațiile).
Inflamația, un aspect care nu trebuie ignorat
VSH-ul sau viteza/rata de sedimentare a hematiilor (eritrocitelor) și nivelul pe care îl are proteina C-reactivă (CRP) sunt markerii inflamației. Un VSH mare sau o valoare mare a proteinei C-reactive nu sunt specifice poliartritei reumatoide, dar când sunt combinate cu alte indicii, cum ar fi anticorpii, acestea ajută la diagnosticarea bolii.
De ce sunt importanți anticorpii
Factorul reumatoid este un anticorp care se găsește la aproape 80% dintre persoanele cu poliartrită reumatoidă, în decursul prezenței bolii. Pentru că factorul reumatoid poate să apară și în alte boli inflamatorii, el nu este un semn sigur care arată că ai poliartrită reumatoidă, însă un anticorp diferit (anti-CCP) apare în principal la pacienții cu poliartrita reumatoidă. Asta înseamnă că un rezultat pozitiv la testul pentru anticorpii anti-CCP este un indiciu mai puternic decât factorul reumatoid.
Diagnostic diferențial
Leziunile cutanate sugerează lupus eritematos sistemic, scleroză sistemică sau artrită psoriazică. Polimialgia reumatică ar trebui luată în considerare la un pacient mai în vârstă, dacă acuză simptome la umăr și șold, iar pacientului ar trebui să i se pună întrebări legate de arterita temporală asociată. Radiografia toracică este utilă pentru a evalua sarcoidoza ca etiologie a artritei.
Pacienții cu simptome inflamatorii ale spatelui, antecedente de boală inflamatorie intestinală sau boală inflamatorie a ochilor se pot confrunta cu spondiloartropatie. Persoanele cu mai puțin de șase săptămâni de simptome pot avea o infecție virală cum ar fi parvovirusul. Episoadele recurente autolimitate de umflare acută a articulațiilor pot să sugereze artropatia cristalină.
Prezența a numeroase puncte de declanșare miofasciale și simptome somatice poate sugera fibromialgie, care poate coexista cu poliartrita reumatoidă. Pentru a ajuta la ghidarea diagnosticului și a determina strategia de tratament, pacienții cu artrită inflamatorie trebuie să fie îndrumați prompt către un subspecialist în reumatologie.
Ce teste sunt utilizate pentru monitorizarea bolii
Câteva dintre testele de laborator și imagistice utilizate în diagnosticarea poliartritei reumatoide sunt, de asemenea, utilizate pentru a monitoriza progresia bolii și răspunsul la tratament. Medicul poate recomanda și alte teste pentru a identifica eventualele efecte secundare ale medicamentelor utilizate pentru a trata poliartrita reumatoidă sau efectele bolii în sine.
Printre testele recomandate pentru monitorizarea progresului bolii se recomandă:
Viteza de sedimentare a eritrocitelor
O rată redusă reprezintă un indiciu că inflamația este controlată.
Proteina C-reactivă (CRP)
Nivelurile scăzute ale CRP indică faptul că inflamația este controlată.
Testul MBDA
Tipul acesta de test analizează 12 proteine, hormoni și factori de creștere. Rezultatul acestui test poate indica cât de agresivă este boala, cât de probabil este ca pacientul să aibă o intensificare a simptomelor atunci când se oprește tratamentul și ce combinații de medicamente pot funcționa cel mai bine pentru fiecare pacient în parte.
Hemograma completă
Chiar dacă acest test nu oferă neapărat indicii medicului despre cât de activă este boala, analiza este utilă dacă pacientul are complicații din cauza bolii sau de la tratamentul acesteia. De exemplu, nivelurile scăzute de celule roșii din sânge indică anemie, care este frecventă la persoanele cu poliartrită reumatoidă.
Scăderea celulelor albe din sânge, care sunt vitale pentru a lupta împotriva infecțiilor, și trombocitele scăzute, care sunt importante pentru nu se forma cheaguri de sânge, pot apărea uneori la persoanele care iau medicamente biologice, cum este și cazul pacienților diagnosticați cu poliartrită reumatoidă.
Enzima hepatică (SGOT, SGPT, bilirubină, fosfatază alcalină)
Măsurarea nivelurilor de enzime din sânge îl poate ajuta pe medic să determine dacă ai leziuni hepatice, care pot să aibă legătură cu tratamentul pentru poliartrita reumatoidă.
Hematocrit (HCT) și hemoglobină (Hgb)
Aceste teste măsoară numărul și calitatea celulelor roșii din sânge. Scăderea numărului de celule roșii din sânge poate însemna că medicamentele, cum ar fi antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau corticosteroizii cauzează sângerare gastrointestinală.
Panoul lipidic
Întrucât anumite medicamente pentru poliartrita reumatoidă, cum ar fi inhibitorii de interleukine și inhibitorii JAK pot duce la creșteri ale nivelurilor de trigliceride și colesterol, medicul ar trebui să monitorizeze aceste niveluri în timpul tratamentului pentru poliartrita reumatoidă și poate prescrie medicamente pentru scăderea nivelului lipidelor, dacă este necesar.
Testele funcției renale
Testele de laborator efectuate pe sânge și urină pot spune medicului cât de bine elimină rinichii deșeurile din organism. Leziunile renale pot apărea din cauza bolii în sine sau a medicamentelor utilizate pentru tratarea acesteia, inclusiv medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), medicamentele antireumatice modificatoare de boală (DMARD), corticosteroizii și medicamentele biologice.
Pentru a determina dacă tratamentul poliartritei reumatoide funcționează pentru a reduce inflamația și remisia bolii, medicul poate recomanda teste de eficacitate a tratamentului. Remisiunea poliartritei reumatoide apare la aproape 10% dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă.
De regulă, pacienților cu poliartrită reumatoidă care iau tratament li se va preleva sânge în fiecare lună pentru a determina eficacitatea tratamentului, mai ales că anumite medicamente pot provoca probleme hepatice sau renale. Pe lângă testele de sânge, pot fi efectuate teste de urină, ecografii și alte teste imagistice.
Scopul managementului poliartritei reumatoide este de a ține sub control simptomele și de a preveni afectarea articulațiilor. În ultimii câțiva ani, studiile au arătat că cu cât diagnosticul de poliartrită reumatoidă este pus mai devreme și cu cât tratamentul se începe mai repede, cu atât prognosticul bolii este mai bun. Din acest motiv, este important să se diagnosticheze artrita reumatoidă cât mai devreme posibil.
Criteriile după care se pune diagnosticul de poliartrită reumatoidă
Criteriile generale ale ACR (Colegiului American de Reumatologie) în ceea ce privește diagnosticul poliartritei reumatoide sunt:
• Redoare (rigiditate) matinală cu durată de minimum o oră, înainte de îmbunătățirea maximală (cel puțin 6 săptămâni);
• Artrita prezentă la 3 sau mai multe articulații;
• Artrita la articulațiile metacarpofalangiene proximale sau interfalangiene proximale, cu durata de 6 săptămâni;
• Artrita simetrică;
• Noduli subcutanați;
• Test pozitiv pentru factorul reumatoid;
• Eroziuni radiologice și/sau osteopenie articulară la mâini și/sau articulațiile pumnilor.
Diagnosticul de poliartrita reumatoidă certă necesită existența a 4 criterii din cele enumerate mai sus; poliartrita reumatoidă posibilă înseamnă 3 criterii bifate; poliartrita reumatoidă probabilă înseamnă 2 criterii din cele stabilite de Colegiul American de Reumatologie.
Aceste criterii se aplică, în principiu, pacienților diagnosticați cu poliartrită reumatoidă începând cu anii 1990, la fiecare vizită medicală. Aceste criterii și-au pierdut parțial din sensibilitate și specificitate din cauza faptului că nu cuprindeau probele biologice de inflamație (PCR, VSH) și probele serologice (anticorpii anti-CCP), esențiale pentru un diagnostic precoce și corect al poliartritei reumatoide.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Arthritis Foundation - Testing for Rheumatoid Arthritis
https://www.arthritis.org/diseases/more-about/testing-for-rheumatoid-arthritis
National Rheumatoid Arthritis Society - Making a diagnosis of rheumatoid arthritis
https://nras.org.uk/resource/making-a-diagnosis-of-rheumatoid-arthritis/
National Institute of Arthritits and Muscoloskeletal and Skin Diseases - Rheumatoid Arthritis: Diagnosis, Treatment, and Steps to Take
https://www.niams.nih.gov/health-topics/rheumatoid-arthritis/diagnosis-treatment-and-steps-to-take
Te-ar mai putea interesa și...
