Deficitul de vitamina D creste riscul de complicatii renale la pacientii cu lupus

Pacienții cu lupus sunt sfătuiți să nu se expună la soare, deoarece razele ultraviolete le agravează simptomele, însă acest lucru îi face pe mulți să aibă lipsă de vitamina D. Un studiu realizat de o echipă de cercetători americani a scos la iveală faptul că deficitul de vitamina D crește riscul de insuficiență renală, dar și de alte afecțiuni renale, în cazul pacienților diagnosticați cu lupus.

Lupusul este o afecțiune cronică, de natură autoimună, caracterizată de inflamația cronică din organism. În principiu, sistemul imunitar nu recunoaște țesuturile sănătoase ale organismului și începe să le atace, provocând astfel o serie de simptome nedorite. Boala lupus poate afecta mai multe organe, începând de la piele și inimă și până la plămâni, ficat sau rinichi. 

Întrucât simptomele lupusului sunt declanșate sau agravate de razele soarelui, pacienții care primesc diagnosticul de lupus eritematos sistemic sunt sfătuiți să evite expunerea la soare în măsura în care acest lucru este posibil. Așadar, nu e de mirare că nivelul de vitamina D din organismul pacienților bolnavi de lupus este redus, comparativ cu cel al persoanelor care nu suferă de această afecțiune autoimună. Mai mult decât atât, anumite medicamente folosite pentru tratarea lupusului contribuie la apariția deficitului de vitamina D.

Recomandările Experților DOC

Deficitul de vitamina D în lupus, o problemă gravă

Dr. Michelle Petri, directorul Centrului Hopkins pentru Lupus, alături de echipa sa de cercetare, a analizat datele medicale de la 1.392 de bolnavi de lupus, dintre care 92% erau femei. Vârsta medie a pacienților bolnavi de lupus a fost de 47,3 ani.

Oamenii de știință au analizat nivelul de vitamina D din organismul bolnavilor de lupus încă de la prima vizită la medicul specialist care le trata această afecțiune autoimună. La final, autorii studiului au concluzionat ca 27,3% dintre pacienți sufereau de lipsă de vitamina D încă de la prima vizită la medic. Restul, au început să aibă probleme cu deficitul de vitamina D pe măsură ce boala a început să evolueze.

Lipsa de vitamina D și problemele renale în lupus

Același studiu a scos la iveală și faptul că deficitul de vitamina D în cazul pacienților bolnavi de lupus le crește considerabil riscul de complicații renale. Suplimentarea vitaminei D prin administrarea unor suplimente alimentare este, în general, recomandată pacienților care primesc diagnosticul de lupus și suferă de deficit. Astfel, se reduce riscul de apariție a unor complicații precum insuficiența renală, precum și formarea unor cheaguri de sânge sau instalarea de boli cardiovasculare.

Un aport suficient de vitamina D ușurează simptomele de lupus

Un studiu experimental mai vechi, realizat de altă echipă de cercetare, a confirmat efectele benefice ale suplimentelor de vitamina D în cazul bolnavilor suferinzi de lupus eritematos sistemic. În urma administrării a 2.000 de UI de vitamina D pe zi, timp de un an, s-a constatat că pacienții au beneficiat de o reducere a simptomelor, precum și de o reducere a frecvenței episoadelor de acutizare a lupusului. Mai mult decât atât, nivelul de inflamație a scăzut considerabil în cazul pacienților cărora li s-a administrat câte o doză zilnică de vitamina D, timp de 12 luni consecutiv.

Un alt studiu, la care a luat parte un grup mare de participanți din 7 țări din Europa, America de Nord și Asia, a analizat legătura dintre boala lupus și deficitul de vitamina D. După o cercetare care a durat mai bine de 6 ani, specialiștii au concluzionat că pacienții cu lupus cu nivelul cel mai ridicat de vitamina D au înregistrat cea mai redusă activitate a bolii, simptomele cu care se confruntau aceștia fiind foarte blânde și episoadele de activitate a bolii, mai rare.

De unde se poate lua vitamina D, în afară de soare?

Vitamina D este adesea cunoscută ca „vitamina soarelui” deoarece organismul uman produce vitamina D în piele când aceasta este expusă la razele solare ultraviolete B (UVB). Cu toate acestea, există și alte surse de vitamina D, pe lângă expunerea la soare. 

  • Peștele gras (somon, macrou, hering, sardine) este o sursă excelentă de vitamina D.
  • Uleiul de pește, precum cel de somon, este o sursă concentrată de vitamina D.
  • Laptele, iaurtul și brânza pot furniza cantități mici de vitamina D.
  • Ouăle, în special gălbenușurile, conțin vitamina D, dar în cantități mai mici.
  • Multe alimente sunt fortificate cu vitamina D pentru a ajuta la asigurarea unui aport adecvat și a scădea riscul de lipsă de vitamina D. Acestea includ cereale fortificate, suc de portocale și lapte fortificat cu vitamina D.
  • Suplimentele de vitamina D sunt disponibile în mai multe forme, inclusiv D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol). D3 este considerată mai eficientă în creșterea nivelurilor de vitamina D în sânge.

Cum afectează lupusul rinichii?

Cam jumătate dintre persoanele cu lupus dezvoltă probleme renale. Partea rinichiului cea mai frecvent afectată de lupus este o zonă a nefronului numită glomerul, care filtrează substanțele din sânge. Din acest motiv, un tip de inflamație frecventă a rinichilor se numește glomerulonefrită. Din fericire, prognosticul pentru pacienții care se confruntă cu lupus renal nu mai este așa de slab ca în trecut, datorită numărului tot mai mare de medicamente disponibile.

Semnele și simptomele afectării renale în lupus variază și pot include:

  • Proteinurie, adică prezența excesivă de proteine în urină, ceea ce poate duce la spumarea urinei;
  • Hematurie, deci prezența sângelui în urină, care poate da acesteia o culoare roz sau roșie;
  • Scăderea funcției renale se poate manifesta prin niveluri crescute ale creatininei și azotului ureic în sânge;
  • Retenția de lichide poate cauza umflarea feței, mâinilor, picioarelor și a altor părți ale corpului.
  • Lupusul nefritic poate contribui și la creșterea tensiunii arteriale.

Acest tip de afectare a rinichilor în lupus poate evolua de la forme ușoare, care pot fi tratate eficient, la forme mai grave care pot duce la insuficiență renală. Este important ca pacienții cu lupus să fie supravegheați îndeaproape de către medici pentru a depista precoce semnele afectării renale și a iniția tratamentul adecvat. Tratamentul poate include administrarea de medicamente imunosupresoare pentru a controla reacțiile autoimune, precum și gestionarea altor factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială.

Statisticile arată că aproximativ 50% dintre adulții cu lupus și aproximativ 80% dintre copiii cu lupus vor ajunge să dezvolte nefrită lupică. Tratamentul nefritei lupice este foarte individualizat, dar există mai multe medicamente care îi oferă mediculului curant posibilitatea de a alege.

Tratamentul specific va depinde de gravitatea și tipul de nefrită lupică, iar planul de tratament poate varia de la un pacient la altul. Iată câteva opțiuni de terapie:

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

AINS-urile precum ibuprofenul pot ajuta la reducerea durerii și inflamației. Cu toate acestea, antiinflamatoarele nu sunt întotdeauna suficiente pentru a trata nefrita lupică în mod izolat.

Corticosteroizi

Prednisonul este un corticosteroid adesea utilizat pentru a reduce inflamația în lupus. Cu toate acestea, administrarea pe termen lung a corticosteroizilor poate avea efecte secundare, așa că medicul va încerca să ajusteze doza la niveluri mai mici, atunci când este posibil.

Imunosupresoare

Medicamente precum azatioprina, ciclofosfamida și micofenolatul mofetil sunt adesea utilizate pentru a suprima sistemul imunitar și a controla reacțiile autoimune care duc la inflamația renală.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și blocanți ai receptorilor de angiotensină (BRA)

Aceste medicamente sunt utilizate pentru a controla tensiunea arterială mărită și a reduce proteinuria.

Tratament anticoagulant

În cazurile în care există riscul crescut de formare a cheagurilor de sânge, medicul poate recomanda medicamente anticoagulante pentru a preveni complicațiile.

Monitorizare regulată și ajustare a tratamentului

Pacienții cu nefrită lupică necesită monitorizarea regulată a funcției renale, a tensiunii arteriale și a nivelului de proteine în urină. Tratamentul poate fi ajustat în funcție de evoluția clinică a pacientului.

Dieta poate juca un rol important în gestionarea nefritei lupice

  • O dietă hrănitoare și echilibrată poate contribui la menținerea stării generale de sănătate și la gestionarea simptomelor asociate lupusului și afectării renale.
  • O alimentație mai bogată în potasiu și mai scăzută în sodiu poate ajuta la controlul tensiunii arteriale, care este adesea afectată în cazurile de nefrită lupică. Limitarea consumului de sare și a alimentelor ultra procesate poate fi utilă.
  • Consumul de proteine de înaltă calitate, precum cele din carne slabă, pește, ouă, tofu și leguminoase, poate ajuta la menținerea masei musculare și a funcției renale.
  • Reducerea consumului de grăsimi saturate și colesterol poate contribui la menținerea sănătății cardiovasculare, iar aceasta este importantă în special în cazul pacienților cu lupus nefritic.
  • Dacă există retenție de lichide sau edem, medicul poate recomanda limitarea aportului de lichide. Este important să discuți cu medicul despre nivelul optim de consum de lichide în funcție de starea ta de sănătate specifică.
  • În funcție de necesități individuale și de eventualele deficiențe nutritive, medicul poate recomanda suplimente precum vitamina D, calciu sau alte vitamine și minerale.
  • Consumul cel mult moderat de alcool și evitarea fumatului sunt recomandate în general pentru persoanele cu lupus, deoarece aceste obiceiuri pot afecta negativ sistemul cardiovascular și pot interacționa cu medicamentele. 

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Johns Hopkins Lupus Center - How Lupus Affects the Kidneys
https://www.hopkinslupus.org/lupus-info/lupus-affects-body/lupus-kidneys/
NIDDK - Lupus and Kidney Disease (Lupus Nephritis)
https://www.niddk.nih.gov/health-information/kidney-disease/lupus-nephritis
BMC - Vitamin D supplementation in systemic lupus erythematosus: relationship to disease activity, fatigue and the interferon signature gene expression
https://bmcrheumatol.biomedcentral.com/articles/10.1186/s41927-021-00223-1
Studiul „Vitamin D supplementation in systemic lupus erythematosus: relationship to disease activity, fatigue and the interferon signature gene expression”, apărut în BMC Rheumatol 5, 53 (2021). https://doi.org/10.1186/s41927-021-00223-1, autori: Magro, R., Saliba, C., Camilleri, L. et al.
American College of Rheumatology - Low Vitamin D Is Associated with End Stage Renal Disease in Systemic Lupus Erythematosus
https://acrabstracts.org/abstract/low-vitamin-d-is-associated-with-end-stage-renal-disease-in-systemic-lupus-erythematosus/
Studiul „Low Vitamin D Is Associated with End Stage Renal Disease in Systemic Lupus Erythematosus”, apărut în Arthritis Rheumatol. 2017; 69 (suppl 10), Michelle Petri et al.


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0