Lupusul eritematos sistemic este o afectiune de natura autoimuna, care determina sistemul imunitar al organismului sa atace tesuturile sanatoase. Astfel, apar o serie de simptome declansate de inflamatia din organism.

Diagnosticarea acestei boli este destul de dificil de facut intrucat nu exista o analiza specifice ce poate depista lupusul eritematos sistemic. Stabilirea timpurie a diagnosticului este insa extrem de importanta pentru pacient, tratamentul pentru lupus avand potentialul de a reduce rata mortalitatii in randul celor care sufera de aceasta afectiune.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Unul din criteriile de diagnostic la pacientii cu lupus este cel reprezentat de anomaliile imunologice. Trei autoanticorpi intra in aceasta categorie:

- anticorpii anti-ADN dublu catenar

- anticorpii anti-Sm

- anticorpii antifosfolipidici

Anticorpii anti-ADN dublu catenar au o mare specificitate pentru lupusul eritematos sistemic. Acestia sunt identificati in sangele pacientilor, tehnica folosita este cea de imunofluorescenta indirecta. Sunt prezenti la aproximativ 2/3 din pacienti, mai ales cand boala este activa si din aceasta perspectiva reprezinta un indicator al activitatii bolii. Pacientii care au anticorpi anti ADN dublu catenar pozitivi au risc de afectare renala semnificativa (nefrita lupica).

Dezavantajul folosirii anticorpilor anti-ADN dublu catenar in stabilirea diagnosticului de lupus eritematos sistemic consta in faptul ca pana la 25% dintre pacientii cu lupus nu au acesti anticorpi in sange, ceea ce inseamna ca acest test nu este eficient in proportie de 100% in diagnosticarea acestei boli autoimune. 

Anticorpii anti-Sm sunt prezenti la aproximativ 1/3 din pacientii cu lupus. Anticorpii anti-Sm apar ca o reactie la proteina Sm, o proteina specifica care se regaseste in nucleul celulei. Sunt intalniti exclusiv in acesta boala si sunt considerati alaturi de anticorpii anti-ADN dublu catenar un marker serologic al bolii. Pacientii care au analizele pozitive pentru anticorpii anti-Sm au risc de a dezvolta afectare renala si de sistem nervos in cadrul bolii. Spre deosebire de anticorpii anti ADN dublu catenar, nu se coreleaza cu perioadele de activitate ale bolii.

Anticorpii antifosfolipidici sunt prezenti la aproximativ 1/3 din pacientii cu lupus. Acestia se regasesc in sangele a peste 60% dintre pacientii cu lupus eritematos sistemic. Prezenta lor contribuie la confirmarea diagnosticului. Prezenta anticorpilor antifosfolipidici este, de asemenea, responsabila pentru aparitia fenomenelor trombotice. Pacientele cu lupus si cu anticorpi antifosfolipidici pozitivi au risc de avorturi spontane recurente, a caror cauza este tromboza intravasculara si insuficienta placentara. 

Pe langa anomaliile imunologice, medicul poate cauta si alte semne ale bolii astfel incat sa reuseasca sa stabileasca diagnosticul corect in cel mai scurt timp.

Rata de sedimentare a eritrocitelor in sange, analiza urinei dar si testele imagistice precum radiografia toracica sau ecocardiograma pot fi de ajutor medicului in stabilirea diagnosticului de lupus.

Biopsia renala poate fi, de asemenea, necesara. Lupusul poate ataca rinichii, iar tratamentul este stabilit in functie de tipul de daune aduse acestora.

Si biopsia la nivel cutanat poate fi folosita in stabilirea diagnosticului de lupus cutanat.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock