Simptomele si diagnosticul in lupusul eritematos sistemic

Simptomele acestei boli pot evolua de la oboseală extremă, rash cutanat, dureri articulare, până la manifestări mai severe precum afectarea rinichilor, inimii, plămânilor, celulelor sangvine sau a sistemului nervos.

Colegiul American de Reumatologie are 11 criterii de clasificare pentru lupus. Dacă un pacient îndeplinește cel puțin patru criterii, lupusul eritematos sistemic poate fi diagnosticat cu 95% specificitate și 85% sensibilitate.

STUDIU LUPUS POETYK SLE-1

Care sunt simptomele în lupusul eritematos sistemic

Lupusul eritematos sistemic este dificil de diagnosticat, deoarece multe dintre simptome sale (de exemplu, oboseală, erupții cutanate, dureri articulare) sunt nespecifice și se suprapun cu cele ale altor afecțiuni mai frecvente. În plus, biomarkerii sunt adesea negativi sau normali la începutul cursului bolii. 

Cele mai frecvente simptome cu care pacienții se prezintă la medic sunt oboseala, pierderea în greutate și febra fără o infecție focală, care apar la până la 90% dintre aceștia. Mai pot să apară și artralgia și mialgia, 95% dintre pacienți confruntându-se cu astfel de manifestări. Simptomele mai puțin frecvente includ erupții cutanate malare (31%), fotosensibilitate (23%), durere toracică pleuritică (16%), fenomenul Raynaud (16%) și răni bucale (12,5%). Simptomatologia lupusului depinde de organele care sunt afectate și cât de sever sunt afectate acestea. Printre manifestările bolii se numără:  

Oboseala

Aproximativ 90% dintre bolnavii cu lupus prezintă acest simptom, variind de la ușor la extrem; chiar și în cazurile ușoare de lupus, oboseala poate împiedica pacientul să-și îndeplinească activitățile zilnice obișnuite; creșterea gradului de oboseală este un semn clasic, ce precedă apariția simptomelor acute.

Durerile articulare

Aproximativ 95% dintre pacienții cu lupus au dureri articulare (artrită) la un moment dat; aproximativ 70% dintre aceștia declară că durerile musculare și articulare au reprezentat primul simptom al debutului bolii. Artrita este de obicei simetrică și poliarticulară, cu predilecție pentru articulațiile mai mici. 

Articulațiile pot fi roșii, calde și se pot umfla; redoarea matinală (articulație înțepenită dimineața) este, de asemenea, prezentă; artrita lupică afectează ambele articulații (stângă și dreapta) - în special cele ale mâinilor, coatelor, genunchilor și gleznelor.

Afectarea musculo-scheletică este prezentă la 95% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic și se manifestă prin artralgii, mialgii sau artrită inflamatorie neerozivă.  Fibromialgia este, de asemenea, mai frecventă în rândul pacienților cu lupus eritematos sistemic. Antimalaricele și glucocorticoizii în doză mică sunt agenți de primă linie utilizați pentru tratarea durerii artritei asociate cu lupusul eritematos sistemic. Hidroxiclorochina este preferată în locul clorochinei deoarece este mai puțin toxică. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot fi utilizate ca terapie adjuvantă pentru tratarea durerilor articulare.

Probleme ale pielii

Până la 50% dintre bolnavii cu lupus au rash cutanat; acest simptom este foarte util în diagnosticul lupusului; pe lângă rash-ul în fluture, care cuprinde pomeții și baza nasului, alte forme comune ale manifestărilor cutanate ale lupusului sunt ulcerațiile pielii și petesiile (pete roșii) la nivelul brațelor, mâinilor, feței, gâtului sau spatelui, ulcerații la nivelul gurii sau a buzelor, rash roșu-violaceu, cu aspect solzos localizat pe față, gât, scalp, urechi, brațe și piept.

Erupția cutanată malară apare la aproximativ 30% dintre pacienți. Erupția lupusului cutanat acut și subacut se poate prezenta oriunde pe corp, dar majoritatea apar de obicei pe zonele expuse la soare. 

Din acest motiv, pacienții cu lupus eritematos sistemic ar trebui să folosească creme de protecție solară cu factor de protecție solară mare.  

Fotosensibilitatea

Expunerea la ultraviolete agravează în mod obișnuit rash-ul și poate acutiza lupusul; fotosensibilitatea afectează până la 50% dintre bolnavii cu lupus; o parte a pacienților cu piele deschisă la culoare pot fi afectați și de către lumina solară filtrată prin geamuri.

Fenomenul Raynaud

Această afecțiune, prezentă la 20% dintre cei cu lupus, afectează vasele de sânge ale pielii; se manifestă la nivelul degetelor care devin inițial palide, apoi capătă o nuanță albăstruie (cianotică); pielea afectată are sensibilitatea redusă, apar furnicăturile și este rece la atingere.

Inflamația vaselor sangvine (vasculita)

Sângerările pot duce la apariția unor pete cu dimensiuni variabile, de culoare albăstruie sau pete de dimensiuni mici, roșietice, diseminate pe suprafața pielii sau la nivelul patului unghial.

Dureri de cap și tulburări de mișcare 

Sistemul nervos este afectat la aproximativ 12% până la 23% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic. Manifestările neuropsihiatrice ale lupusului eritematos sistemic includ dureri de cap, convulsii, boli cerebrovasculare, psihoză, neuropatie craniană și tulburări de mișcare.

Imagistica prin rezonanță magnetică a creierului trebuie luată în considerare la pacienți cu cefalee sau convulsii deoarece leziunile substanței albe sunt frecvente în lupusul eritematos sistemic neuropsihiatric.  

Keratoconjunctivita sicca

Manifestările oculare sunt și ele frecvente în lupusul eritematos sistemic. Keratoconjunctivita sicca apare la 25% dintre pacienți. Uveita anterioară, keratita și episclerita sunt mai puțin frecvente. Pacienții cu lupus eritematos sistemic care se confruntă cu dureri oculare și deficiență de vedere necesită o evaluare urgentă de către un oftalmolog. Deși până la 90% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic se confruntă cu oboseală, în prezent nu există un tratament farmacologic dovedit pentru acest simptom.

Leucopenie severă 

Anomaliile hematologice asociate cu lupusul eritematos sistemic pot include leucopenie, limfopenie, anemie hemolitică și trombocitopenie. Pacienții cu leucopenie severă prezintă un risc crescut de infecție, iar pacienții cu anemie pot avea nevoie de îngrijiri de susținere și transfuzii.

Febră

Aproximativ 80% dintre bolnavii cu lupus prezintă perioade prelungite de subfebrilitate (creșterea ușoară a temperaturii corpului); o treime dintre bolnavi relatează că febra a fost simptomul de debut al bolii.

Modificări ale greutății corporale

60% dintre bolnavii cu lupus pierd în greutate.

Pierderea părului (alopecia)

50% dintre bolnavii cu lupus relatează prezența perioadelor în care apare alopecia; aceasta poate fi în plăci sau difuză (pe toată suprafața capului); această pierdere a podoabei capilare nu este permanentă.

Adenomegalia (creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici)

Până la 50% dintre cei cu lupus prezintă adenomegalie moderată.

La ce probleme de sănătate poate duce lupusul eritematos sistemic

Ateroscleroza

Boala cardiovasculară cu debut prematur este frecventă la femeile cu lupusul eritematos sistemic. Potrivit unui studiu mai vechi, femeile cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani care au avut lupus eritematos sistemic au avut un risc mult crescut de infarct miocardic.

Riscul crescut de ateroscleroză accelerată sugerează că există alți factori legați de lupusul eritematos sistemic, cum ar fi boala renală, citokinele, mediatorii inflamatori, anticorpii antifosfolipidici, lipoproteinele oxidate de joasă densitate și efectele adverse ale tratamentului, care provoacă boli cardiovasculare.

Lupusul eritematos sistemic este un factor de risc independent pentru dezvoltarea aterosclerozei și este identificat ca atare de către Asociația Americană a Inimii. Este important ca pacienții cu lupus eritematos sistemic să reducă factorii tradiționali de risc cardiovascular, cum ar fi fumatul și obezitatea, și să efectueze teste de rutină pentru diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și dislipidemia. 

Afectare pulmonară

Implicarea plămânilor în lupusul eritematos sistemic poate varia de la dureri pleuritice minore în serozită până la complicații care pun viața în pericol, cum ar fi hemoragia alveolară. Pleurita apare la 17% până la 60% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic. Tratamentul se bazează pe tipul și severitatea afectării pulmonare și poate include glucocorticoizi, agenți imunosupresori și plasmafersis.

Boală renală

Organul visceral cel mai frecvent implicat în lupusul eritematos sistemic este rinichiul. Deși aproape toți pacienții cu lupusul eritematos sistemic au depozite de imunoglobuline în glomeruli, doar 50% dintre aceștia dezvoltă boală renală clinică. Screening-ul pentru nefrită cu analize de urină și măsurarea creatininei serice ar trebui efectuat intervale de trei-șase luni. 

Atunci când un pacient cu lupus eritematos sistemic are caracteristici clinice sau de laborator care sugerează nefrită, trebuie efectuate teste de urină la 24 de ore pentru proteine ​​sau un raport spot proteină: creatinină.

Pacienții cu proteinurie de cel puțin 1 g în 24 de ore sau de cel puțin 0,5 g în 24 de ore cu hematurie sau gips celular ar trebui să li se recomande o biopsie renală. O combinație de glucocorticoizi plus imunosupresoare este mai eficientă decât glucocorticoizii singuri în menținerea funcției renale la pacienții cu lupusul eritematos sistemic, atrag atenția specialiștii. 

Afecțiuni cardiace

Bolnavii cu lupus pot dezvolta afecțiuni ale inimii precum inflamarea sacului ce înconjoară inima (pericard, pericardită), ce se manifestă prin durere bruscă, severă, localizată în partea stângă a pieptului cu iradiere spre gât, spate, umeri sau brațe.

Probleme legate de sănătatea mintală

Bolnavii pot fi afectați de anxietate și depresie; acestea pot fi determinate fie de boala în sine, fie de medicația administrată pentru tratarea lupusului, fie de către stresul dat de suferința cronică.
Toți pacienții cu lupus eritematos sistemic ar trebui monitorizați de către medici. Pacienții cu activitate crescută a bolii, complicații sau efecte adverse ale tratamentului ar trebui să fie îndrumați către un reumatolog. 

Pacienții cu lupus eritematos sistemic au o rată a mortalității mai mare din cauza bolilor circulatorii, infecțiilor, bolilor renale, limfomului non-Hodgkin și cancerului pulmonar și afecțiunilor hematologice.
Osteoporoza este o complicație potențial prevenibilă a lupusului eritematos sistemic.  

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases - Systemic Lupus Erythematosus (Lupus)
https://www.niams.nih.gov/health-topics/lupus
Lupus Foundation of America - What is systemic lupus erythematosus (SLE)?
https://www.lupus.org/resources/what-is-systemic-lupus-erythematosus-sle

 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

CELE MAI CITITE

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0