Metode de diagnostic pentru gonartroza
1. Gonartroza este o boală degenerativă
2. Diagnostic în gonartroză
a. Examinarea fizică
b. Radiografia articulară
c. Imagistica prin rezonanța magnetică (IRM)
d. Ecografia articulară
e. Computer tomografia (CT)
f. Artroscopia
3. Diagnostic diferențial în gonartroză
4. Simptomele de gonartroză nu ar trebui ignorate
Gonartroza bilaterală este o boală cronică a genunchiului, care mai este cunoscută și sub numele de artroza genunchiului sau osteoartrita genunchiului. Când osteoartrita se instalează, apare deja distrugerea cartilajului, țesutul conjunctiv care acoperă articulația genunchiului. Ulterior, gonartroza afectează cartilajul hialin - acesta devine opac, se rupe și se prăbușește. Tocmai de aceea, este important să știi care sunt cele mai bune metode care îl ajută pe medicul specialist să pună un diagnostic de gonartroză.
Gonartroza este o boală degenerativă
Gonartroza este o boală degenerativă a articulației genunchiului, caracterizată prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular. Aceasta duce la pierderea funcției normale a articulației, durere și rigiditate. Este vorba de o afecțiune cronică în care cartilajul care acoperă suprafețele osoase din articulația genunchiului (femur, tibie și, în unele cazuri, rotulă) se subțiază treptat, până la dispariție, provocând frecare directă între oase. Aceasta duce la inflamație, creșterea formării de osteofite (ciocuri osoase) și reducerea lichidului sinovial.
În funcție de zona afectată, boala este împărțită în mai multe categorii: fie afectează articulația genunchiului drept, fie pe cea a genunchiului stâng, fie este gonatroză bilaterală, afectând ambii genunchi în aceeași măsură.
Gonartroza bilaterală este mult mai frecventă decât cea unilaterală și necesită o abordare complexă de testare și diagnosticare. În acest caz, medicul poate decide că pacientul are nevoie de un tratament extensiv, pe termen lung, deoarece boala afectează ambii genunchi și simptomele sunt mult mai dureroase.
Diagnostic în gonartroză
Identificarea acestei boli în stadii incipiente, caracterizate de schimbări negative la nivelul articulațiilor genunchilor (de exemplu, un mic disconfort, care uneori poate fi și o zonă umflată), este o sarcină importantă atât pentru pacient, cât și pentru medicul specialist.
Examinarea fizică
Pentru a un diagnostic corect în artroza genunchiului în stadii incipiente, medicul specialist discută cu pacientul și apoi are loc examinarea medicală. Pacientul va fi întrebat sau e bine să spună el despre durata, intensitatea și localizarea durerii, prezența rigidității, instabilității sau scăderii mobilității și factorii agravanți (efort, mișcare) sau amelioranți (odihna). Medicul va evalua și mișcarea prin testarea amplitudinii de mișcare și a funcționalității genunchiului, cu atenție la posibila apariție a zgomotelor articulare (crepitații) la mișcare.
Obiectivul medicului este să descopere cauza care se află la baza acestei boli. Uneori, pacientul ar putea avea nevoie de opinia și de sfatul mai multor medici specialiști, cum ar fi un reumatolog, un ortoped și un chirurg.
Radiografia articulară
Este principala metodă imagistică utilizată pentru diagnostic, deoarece poate arăta reducerea spațiului articular (indicativă pentru uzura cartilajului), prezența osteofitelor (ciocuri osoase), modificări ale formei oaselor (scleroză subcondrală). Radiografiile sunt realizate de obicei în poziție de sprijin pe picioare, pentru a evalua articulația în condiții de încărcare.
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)
Această metodă de diagnostic în gonartroză este utilizată în cazuri mai complexe sau pentru detalii suplimentare. Imagistica prin rezonanță magnetică poate evalua starea țesuturilor moi (ligamente, meniscuri, tendoane), prezența inflamației sinoviale sau a acumulării de lichid intraarticular și leziunile precoce ale cartilajului, care nu sunt vizibile pe radiografii.
Ecografia articulară
Examinarea cu ultrasunete oferă o evaluare a calității suprafețelor articulare de la nivelul genunchiului și a cantității de lichid sinovial, un lichid vâscos și transparent care are rolul de a umezi ușor articulațiile mobile. Este o metodă mai accesibilă, dar mai puțin detaliată decât IRM.
Computer tomografia (CT)
Este mai puțin utilizată ca metodă de diagnostic în gonartroză, dar poate fi indicată uneori pentru că le oferă medicilor posibilitatea de a evalua articulațiile și țesutul osos.
Artroscopia
Artroscopia este examinarea vizuală directă a cartilajului și a leziunilor unei articulații cu ajutorul artroscopului; medicul introduce, când pacientul se află sub anestezie, o cameră video în zona articulației, pentru a observa starea în care se află structurile genunchiului.
Diagnostic diferențial în gonartroză
Diagnosticul diferențial în artroza genunchiului este esențial pentru a exclude alte afecțiuni care pot provoca dureri, rigiditate sau disfuncții la nivelul genunchiului. Unele boli pot avea simptome similare, dar necesită tratamente diferite. Iată o detaliere a condițiilor care trebuie luate în considerare.
Poliartrita reumatoidă
Este o boală inflamatorie autoimună care afectează articulațiile, inclusiv genunchii, cu simptome precum durerea, rigiditatea matinală prelungită (peste 30 de minute) și inflamația (genunchi roșii, calzi). Diagnosticul diferențial include teste de sânge: factor reumatoid (FR), anticorpi anti-CCP, proteina C reactivă (CRP), VSH. Eroziunile osoase, sinovita și pierderea spațiului articular sunt vizibile la IRM sau ecografie.
Guta și pseudoguta
Acestea apar ca urmare a depunerii de cristale în articulații: în caz de gută, cristale de urat de sodiu - boala apare frecvent la degetul mare, dar poate afecta genunchiul; în caz de pseudogută, cristale de pirofosfat de calciu - boala afectează adesea genunchiul. Aceste afecțiuni sunt asociate cu crize acute de durere, tumefiere și inflamație intensă. Diagnosticul diferențial presupune puncția și analiza lichidului sinovial (identificarea cristalelor), analiza acidului uric în gută și radiografie pentru a se observa dacă există calcificări ale cartilajului (chondrocalcinoză) în pseudogută.
Artrita infecțioasă (septică)
Este caracterizată de o infecție bacteriană sau fungică a articulației și provoacă durere severă, umflare rapidă, roșeață și febră. Diagnosticul diferențial se face prin puncția lichidului sinovial - analize microbiologice (cultură bacteriană, leucocite), prin hemoculturi și alte analize de sânge (CRP, VSH).
Leziunile mecanice (menisc, ligamente, tendoane)
Acestea apar frecvent după traumatisme sau suprasolicitare și provoacă durere localizată, adesea acută, blocaj articular sau instabilitate. Diagnosticul diferențial înseamnă IRM, care vizualizează rupturile de menisc sau ligamente (ligamentul încrucișat anterior) și teste clinice: semnul McMurray sau testul Lachman pentru instabilitate.
Bursita prepatelară
Este caracterizată de inflamația bursei din fața rotulei și cauzează durere, sensibilitate și umflătură localizată, mai ales în poziție îngenuncheată. Diagnosticul diferențial include examinare clinică (tumefiere specifică peste patelă) și ecografie, care poate confirma prezența lichidului acumulat în bursa prepatelară.
Necroza avasculară a femurului distal
Aceasta reprezintă moartea țesutului osos din cauza lipsei de aport sangvin, caracterizată de durere intensă, agravată de încărcarea articulației. Ca diagnostic diferențial pentru gonartroză se indică IRM, prin care să se observe zone de necroză la nivelul osului subcondral sau radiografie, care arată modificări tardive, inclusiv colapsul osului.
Osteocondrita disecantă
Este o boală care afectează mai frecvent tinerii., în care o porțiune din cartilaj și os subcondral se detașează parțial. Pacientul resimte durere și rigiditate, uneori blocaj articular. Diagnosticul diferențial presupune radiografii și IRM, care detectează fragmentele osoase detașate.
Sindromul dureros patelofemural (genunchiul alergătorului)
Cauzat de obicei de suprasolicitare fizică, acest sindrom provoacă durere difuză în fața genunchiului, agravată de activități precum urcatul scărilor. Diagnosticul diferențial presupune examinare clinică pentru a se detecta sensibilitate la nivelul rotulei sau durere la compresia patelară și imagistică: de obicei, nu sunt observate modificări structurale.
Tumorile osoase sau metastazele
Acestea provoacă durere persistentă, mai severă noaptea, cu sau fără tumefiere localizată. Radiografia sau RMN-ul identifică leziunile osoase, iar biopsia osoasă se face pentru confirmare.
Diagnosticul diferențial se bazează pe corelarea simptomelor clinice cu investigațiile imagistice și de laborator. Alegerea metodelor adecvate ajută la excluderea altor patologii și la confirmarea gonartrozei pentru a iniția tratamentul adecvat.
Ce metodă de diagnostic să alegi? La această întrebare va putea să răspundă medicul tău specialist. El va identifica cea mai bună metodă, după ce a studiat cazul tău. În orice caz, e bine de reținut că majoritatea metodelor de investigație sunt nedureroase și nu provoacă disconfort pacientului.
Simptomele de gonartroză nu ar trebui ignorate
La fel ca orice altă boală, și gonartroza are mai multe stadii de dezvoltare. Fiecare dintre aceste stadii este caracterizat de o serie de schimbări negative care apar la nivelul articulației genunchiului. Foarte important este ca pacienții să nu ignore simptomele aparent neimportante, mai ales în stadiul incipient al bolii.
Artroza genunchiului în stadiul 1 este caracterizată de un mic disconfort în articulația genunchilor, care în unele cazuri poate fi și o umflătură. Din păcate, pacientul foarte rar acordă atenție acestor simptome și pune oboseala și durerile pe seama altor motive, cum ar fi o zi de lucru solicitantă - sau un job solicitant în general.
În cazuri rare, gonartroza bilaterală de stadiul 1 se manifestă printr-o durere ascuțită intermitentă în ambele articulații ale genunchilor, durere care poate să apară în timpul mersului sau când persoana conduce mașina. Desigur, nu toți pacienții vor acorda atenție acestei dureri și nu se vor gândi că acesta este stadiul incipient al distrugerii articulației genunchiului.
De aceea, e important ca, pe măsură ce înaintezi în vârstă, să fii atent la semnele trimise de corp care îndică faptul că ar putea fi vorba de artroza genunchiului. La început, durerea este intermitentă, apărând în timpul efortului fizic (mersul, urcatul scărilor), factorii agravanți fiind activitățile care implică flexia sau extensia genunchiului. Rigiditatea articulară, alt simptom important, este mai pronunțată dimineața sau după perioade de inactivitate (stat pe scaun timp îndelungat). De obicei, rigiditatea dispare după câteva minute de mișcare. Și scăderea mobilității - dificultăți la îndoirea sau întinderea completă a genunchiului, limitarea progresivă a mișcărilor normale (aplecarea, îngenuncherea) trebuie să pună pe gânduri pacientul și să-l trimită la medic.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIAMS - Osteoarthritis: Diagnosis, Treatment, and Steps to Take
https://www.niams.nih.gov/health-topics/osteoarthritis/diagnosis-treatment-and-steps-to-take
Johns Hopkins Arthritis Center - Osteoarthritis: Differential Diagnosis
https://www.hopkinsarthritis.org/arthritis-info/osteoarthritis/oa-differential-diagnosis/
Te-ar mai putea interesa și...
