Ce este melanomul cutanat

Rezumat: Melanomul cutanat este o formă agresivă de cancer de piele, care apare atunci când melanocitele, celulele responsabile de pigmentarea pielii, încep să se înmulțească necontrolat. Deși este mai puțin frecvent decât alte cancere cutanate, poate deveni periculos dacă nu este descoperit la timp. Boala poate apărea sub forma unei alunițe noi sau prin modificarea uneia existente.

Principalii factori de risc includ expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete, predispoziția genetică și antecedentele de arsuri solare. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat îmbunătățesc considerabil prognosticul. Cunoașterea simptomelor, examinarea regulată a pielii și protecția solară sunt esențiale pentru reducerea riscurilor și identificarea leziunilor suspecte.

1. Ce este melanomul?
2. Tipuri de melanom
a. Melanom cu diseminare superficială
b. Melanom nodular
c. Melanom lentiginos acral
d. Melanom malign lentiginos
e. Melanom desmoplastic
3. Factori de risc pentru melanom
a. Predispoziții genetice
b. Expunerea la radiațiile ultraviolete
c. Alte influențe de mediu
4. Simptomele melanomului
a. Semnele timpurii ale melanomului
b. Evoluția melanomului în stadii avansate
5. Diagnosticarea melanomului
6. Tratamentul melanomului
a. Chirurgie și excizie
b. Terapie adjuvantă și monitorizare
7. Prevenirea melanomului
a. Folosirea unei creme de protecție solară
b. Auto-examinarea pielii
c. Importanța controalelor regulate
8. Concluzie

1. Ce este melanomul?

Melanomul este o tumoră malignă care se dezvoltă din melanocite, celulele producătoare de melanină, pigmentul care oferă culoare pielii. Spre deosebire de alunițele obișnuite, celulele canceroase se pot înmulți necontrolat și pot pătrunde în țesuturile din apropiere.

Melanomul cutanat poate apărea oriunde pe corp, inclusiv în regiuni mai puțin expuse la soare. Este întâlnit frecvent pe trunchi și membre, dar poate afecta și scalpul, palmele, tălpile sau zona unghiilor.
O întrebare frecventă este dacă există melanom benign. Din punct de vedere medical, această expresie este incorectă: melanomul este întotdeauna malign. În schimb, există alunițe benigne, inclusiv unele cu aspect atipic, care pot semăna cu leziunile canceroase.

Pericolul principal îl reprezintă capacitatea celulelor maligne de a se răspândi prin sistemul limfatic sau circulația sanguină. Totuși, atunci când tumora este identificată într-un stadiu timpuriu, tratamentul chirurgical poate avea rezultate foarte bune.

Recomandările Experților DOC

2. Tipuri de melanom

Există mai multe forme de melanom cutanat, diferențiate prin aspect, localizare și modul de creștere. Identificarea subtipului ajută medicul să înțeleagă particularitățile leziunii, însă prognosticul depinde în special de grosimea tumorii, ulcerație și stadiul bolii.

a. Melanom cu diseminare superficială

Este cel mai frecvent tip de melanom cutanat. Inițial, se extinde predominant la suprafața pielii, înainte de a pătrunde în straturile profunde. Poate apărea ca o pată brună sau neagră, cu margini neregulate și nuanțe diferite. Uneori se dezvoltă dintr-o aluniță existentă, iar alteori apare pe pielea anterior normală.

Evoluția poate dura luni sau ani, însă ritmul diferă de la o persoană la alta. Orice modificare progresivă a unei pete pigmentare necesită evaluare dermatologică.

b. Melanom nodular

Melanomul nodular reprezintă o formă deosebit de importantă clinic, deoarece poate crește rapid în profunzimea pielii, fără o perioadă îndelungată de extindere superficială. De obicei, apare sub forma unui nodul ferm, proeminent, de culoare neagră, brună, roșiatică sau roz. Unele leziuni nu au pigmentul închis asociat în mod obișnuit cancerului de piele.

Un melanom nodular poate prezenta creștere rapidă, consistență fermă și dimensiuni tot mai mari. Aceste caracteristici justifică un consult prompt, chiar dacă leziunea nu respectă toate criteriile clasice de identificare a alunițelor suspecte.

c. Melanom lentiginos acral

Această formă apare în special pe palme, tălpi și în regiunea unghiilor. Nu are aceeași asociere puternică cu expunerea la soare precum formele cutanate întâlnite frecvent pe trunchi. Un melanom subunghial poate debuta ca o dungă pigmentată, longitudinală, care se lărgește sau își modifică aspectul. Uneori, pigmentul se extinde către pielea din jurul unghiei.

Nu orice dungă închisă sub unghie reprezintă cancer. Totuși, o modificare nouă, progresivă sau inexplicabilă trebuie examinată de dermatolog, mai ales dacă afectează o singură unghie.

d. Melanom malign lentiginos

Melanomul malign lentiginos apare, de regulă, pe pielea afectată de expunerea solară îndelungată, în special la persoanele în vârstă. Este întâlnit frecvent pe față, gât și alte regiuni expuse constant la soare. Inițial, poate semăna cu o pată pigmentară obișnuită, având o evoluție lentă.

Forma invazivă se dezvoltă atunci când celulele maligne pătrund din stratul superficial în profunzimea pielii. De aceea, petele care își schimbă treptat conturul, dimensiunea sau culoarea nu trebuie ignorate.

e. Melanom desmoplastic

Melanomul desmoplastic este o formă rară, întâlnită mai ales la persoanele în vârstă, pe zonele cu leziuni solare cronice. Poate avea aspectul unui nodul ferm sau al unei cicatrici, uneori fără pigmentare evidentă. Tocmai această prezentare neobișnuită poate întârzia recunoașterea bolii.

Particularitățile sale includ posibilitatea extinderii locale și, în anumite cazuri, afectarea structurilor nervoase. Diagnosticul se stabilește prin examinarea microscopică a țesutului.

3. Factori de risc pentru melanom

Apariția melanomului este influențată de factori genetici, caracteristicile pielii și expunerea la radiații ultraviolete. Prezența unui factor de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta obligatoriu boala. Riscul poate fi mai mare la persoanele cu piele deschisă, păr blond sau roșcat, numeroase alunițe ori antecedente personale de cancer cutanat. Cu toate acestea, melanomul poate afecta persoane cu orice culoare a pielii.

a. Predispoziții genetice

Antecedentele familiale sunt importante, în special atunci când mai multe rude apropiate au fost diagnosticate cu melanom. Anumite modificări genetice moștenite, inclusiv cele ale genei CDKN2A, pot crește susceptibilitatea. Alte gene implicate în predispoziția ereditară includ CDK4, BAP1 și POT1.

Persoanele cu istoric familial semnificativ sau multiple tumori primare pot beneficia de consiliere genetică. Testarea nu este necesară tuturor pacienților, ci se recomandă individual, în funcție de istoricul personal și familial.

b. Expunerea la radiațiile ultraviolete

Radiațiile ultraviolete provenite de la soare sau aparatele de bronzat pot deteriora ADN-ul celulelor pielii, favorizând apariția modificărilor canceroase. Arsurile solare severe, mai ales cele repetate în copilărie și adolescență, sunt asociate cu un risc crescut de melanom. Expunerea intensă și intermitentă poate fi deosebit de relevantă pentru anumite forme ale bolii.

Solarul artificial nu reprezintă o alternativă sigură la bronzarea naturală. Radiațiile emise pot contribui la deteriorarea pielii, chiar dacă expunerea nu produce o arsură vizibilă.

c. Alte influențe de mediu

Intensitatea radiațiilor ultraviolete variază în funcție de altitudine, latitudine, anotimp și condițiile atmosferice. Zăpada, apa și nisipul pot reflecta radiațiile, crescând expunerea. Persoanele care lucrează sau desfășoară activități în aer liber trebuie să acorde o atenție specială protecției solare.

Un sistem imunitar slăbit, inclusiv în urma unor tratamente imunosupresoare, poate crește riscul de cancer cutanat. În schimb, pentru multe substanțe chimice întâlnite în mediul obișnuit nu există dovezi suficiente care să stabilească o legătură cauzală directă cu melanomul.

4. Simptomele melanomului

Manifestările diferă în funcție de tipul tumorii și stadiul evoluției. Cel mai adesea, primul indiciu este o modificare vizibilă la nivelul pielii. Boala nu provoacă obligatoriu durere sau disconfort. Unele leziuni pot părea inofensive, motiv pentru care observarea schimbărilor este mai importantă decât prezența simptomelor neplăcute.

a. Semnele timpurii ale melanomului

Pentru identificarea leziunilor suspecte, dermatologii folosesc regula ABCDE:

A - Asimetrie: cele două jumătăți ale leziunii arată diferit.
B - Borduri: marginile sunt neregulate sau slab delimitate.
C - Culoare: apar nuanțe diferite de maro, negru, roșu, alb sau albastru.
D - Diametru: leziunea poate depăși 6 mm, dar poate fi malignă și la dimensiuni mai mici.
E - Evoluție: aspectul, forma, culoarea sau dimensiunea se modifică.

Un alt semnal important este apariția unei leziuni care arată diferit față de celelalte alunițe ale persoanei. Mâncărimea persistentă, sângerarea spontană sau formarea unei cruste pot reprezenta semnale de alarmă. Niciunul dintre aceste simptome nu confirmă singur diagnosticul.

b. Evoluția melanomului în stadii avansate

Pe măsură ce boala progresează, celulele maligne pot ajunge în ganglionii limfatici din apropiere sau la organe îndepărtate. În funcție de localizarea afectării, pot apărea ganglioni măriți, oboseală persistentă, scădere inexplicabilă în greutate sau simptome respiratorii și neurologice.

Aceste manifestări au numeroase alte cauze posibile. Confirmarea extinderii bolii necesită investigații medicale, nu poate fi stabilită doar pe baza simptomelor.

5. Diagnosticarea melanomului

Diagnosticul începe cu examinarea clinică a pielii și evaluarea istoricului pacientului. Dermatologul verifică leziunea suspectă, celelalte alunițe și, atunci când este necesar, ganglionii limfatici. Dermatoscopia permite vizualizarea unor structuri și modele pigmentare care nu pot fi observate cu ochiul liber. La persoanele cu risc crescut, fotografierea întregului corp și monitorizarea dermatoscopică digitală pot ajuta la depistarea modificărilor.

Confirmarea diagnosticului se face prin biopsie și examen histopatologic. De regulă, leziunea suspectă este îndepărtată complet, cu o margine îngustă de piele sănătoasă, atunci când localizarea permite acest lucru.

Analiza țesutului stabilește caracteristicile tumorii, inclusiv grosimea Breslow, măsurată în milimetri, și prezența ulcerației. Aceste informații sunt esențiale pentru stadializare. În anumite situații, medicul poate recomanda biopsia ganglionului santinelă, ecografie ganglionară sau investigații imagistice. Testarea mutațiilor BRAF poate fi necesară pentru alegerea tratamentului în stadiile cu risc crescut.

6. Tratamentul melanomului

Tratamentul este stabilit individual, în funcție de stadiu, localizare, caracteristicile tumorii și starea generală a pacientului. Opțiunile includ chirurgia, imunoterapia și terapia țintită. În anumite situații sunt utilizate radioterapia sau tratamentele administrate înainte de intervenția chirurgicală.

Decizia terapeutică trebuie luată de o echipă medicală specializată, deoarece beneficiile și riscurile diferă între pacienți.

a. Chirurgie și excizie

Excizia chirurgicală reprezintă tratamentul principal pentru melanomul localizat. După confirmarea diagnosticului, se îndepărtează, de obicei, o margine suplimentară de țesut sănătos din jurul cicatricii inițiale.

Dimensiunea marginilor de excizie depinde în principal de grosimea tumorii și de recomandările clinice aplicabile. În cazurile atent selecționate, se efectuează și biopsia ganglionului santinelă, pentru a verifica dacă există celule canceroase în primul ganglion către care se poate drena limfa din regiunea tumorii.

Depistarea precoce poate permite vindecarea prin intervenție chirurgicală, fără necesitatea unor tratamente sistemice suplimentare.

b. Terapie adjuvantă și monitorizare

Pentru pacienții cu risc crescut de recidivă, medicul poate recomanda imunoterapie după operație. Medicamente precum pembrolizumab și nivolumab stimulează capacitatea sistemului imunitar de a recunoaște și combate celulele canceroase.

În anumite tumori cu mutație BRAF V600, tratamentul țintit poate reprezenta o alternativă. Pentru unele cazuri de boală avansată operabilă, imunoterapia poate începe înainte de intervenție.
Studiile publicate în ultimii ani susțin beneficiile acestor abordări la pacienții eligibili. Totuși, tratamentele pot provoca reacții adverse importante și necesită supraveghere medicală.

După finalizarea terapiei, controalele periodice urmăresc identificarea recidivelor și a eventualelor noi leziuni cutanate. Frecvența consultațiilor depinde de stadiul inițial și de riscul individual.

7. Prevenirea melanomului

Nu toate cazurile pot fi prevenite, deoarece predispoziția genetică și alți factori biologici nu pot fi modificați. Totuși, reducerea expunerii la radiații ultraviolete și identificarea timpurie a leziunilor suspecte sunt măsuri importante pentru protejarea sănătății pielii.

a. Folosirea unei creme de protecție solară

Protecția trebuie adaptată nivelului radiațiilor ultraviolete și duratei petrecute în aer liber. Se recomandă folosirea unei creme cu spectru larg, rezistentă la apă, cu SPF de minimum 30. Aceasta trebuie aplicată în cantitate suficientă și reaplicată aproximativ la două ore când persoana se află afară, precum și după înot sau transpirație.

Hainele cu protecție UV, pălăriile cu boruri largi și ochelarii de soare oferă protecție suplimentară.

Este indicată evitarea expunerii prelungite în orele cu radiații intense și renunțarea la aparatele de bronzat. Crema solară nu trebuie folosită pentru a prelungi intenționat timpul petrecut la soare.

b. Auto-examinarea pielii

Verificarea regulată a pielii ajută la observarea alunițelor noi și a schimbărilor celor existente. Examinarea trebuie să includă scalpul, spatele, zonele dintre degete, tălpile și unghiile. O oglindă sau ajutorul unei persoane apropiate pot facilita observarea regiunilor greu accesibile.

Fotografiile realizate în condiții similare pot fi utile pentru urmărirea modificărilor. O leziune nouă care crește rapid sau o pată ce își schimbă aspectul trebuie evaluată fără amânare. Auto-examinarea nu înlocuiește consultul dermatologic și nu poate confirma dacă o leziune este benignă sau malignă.

c. Importanța controalelor regulate

Persoanele cu numeroase alunițe, antecedente familiale sau personale de melanom și alte caracteristici de risc pot necesita controale dermatologice mai frecvente. Medicul stabilește intervalul potrivit pentru fiecare pacient. Pentru persoanele fără factori de risc, frecvența controalelor se individualizează, neexistând un program universal obligatoriu.

Orice modificare suspectă justifică evaluarea medicală, indiferent de data următoarei consultații programate. Monitorizarea este deosebit de importantă pentru persoanele tratate anterior, deoarece acestea pot dezvolta o recidivă sau un nou melanom primar.

8. Concluzie

Melanomul cutanat este o afecțiune gravă, dar șansele de tratament eficient sunt considerabil mai bune atunci când diagnosticul este stabilit timpuriu. Recunoașterea modificărilor pielii, protecția împotriva radiațiilor ultraviolete și consultațiile dermatologice adecvate riscului individual pot contribui la reducerea consecințelor bolii.

O aluniță care se modifică nu înseamnă automat cancer, însă ignorarea semnelor suspecte poate întârzia tratamentul. Evaluarea de specialitate rămâne cea mai sigură modalitate de clarificare a diagnosticului.

Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: În cât timp evoluează melanomul?
Răspuns: Evoluția variază considerabil. Unele forme se dezvoltă lent, în luni sau ani, în timp ce melanomul nodular poate progresa rapid, uneori în câteva săptămâni sau luni. Nu există un interval universal.

Întrebare: Care sunt primele semne ale melanomului incipient?
Răspuns: Primele semne includ apariția unei alunițe noi, asimetria, marginile neregulate, culorile neuniforme și schimbarea dimensiunii sau aspectului unei leziuni existente.

Întrebare: Ce alimente sunt recomandate pentru melanomul malign?
Răspuns: Se recomandă o alimentație echilibrată, cu legume, fructe, cereale integrale și surse adecvate de proteine. În timpul tratamentului, necesarul nutrițional poate fi diferit. Niciun aliment sau regim alimentar nu s-a dovedit capabil să vindece melanomul.

Întrebare: Care sunt simptomele melanomului malign?
Răspuns: Pot apărea pete pigmentare care se modifică, noduli cutanați, sângerări sau mâncărimi. În stadiile avansate sunt posibile ganglioni măriți și simptome generale, în funcție de extinderea bolii.

Întrebare: Cât trăiești cu melanom?
Răspuns: Prognosticul depinde de stadiul diagnosticului și de răspunsul la tratament. Datele americane recente indică o supraviețuire relativă la cinci ani de aproximativ 99% pentru boala localizată și de circa 35% pentru boala cu metastaze la distanță. Aceste statistici nu prezic supraviețuirea unei persoane.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institite - Melanoma Treatment
https://www.cancer.gov/types/skin/hp/melanoma-treatment-pdq
Science Direct - Unveiling the genetic landscape of hereditary melanoma: From susceptibility to surveillance
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2468294224000492
Studiul „Clinical Characteristics and Special Considerations in the Management of Rare Melanoma Subtypes”, Cancers (Basel). 2024 Jun 28; autori: Adrienne B Shannon, Jonathan S Zager, Matthew C Perez
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11240680/
Studiul „Histopathological Subtypes of Cutaneous Melanoma: Prognostic and Molecular Implications”, Cureus. 2025 Aug 21, autori: Hussein Qasim, Mohammad Abu Shugaer, Karis Khattab, Matteo Luigi Giuseppe Leoni, Giustino Varrassi
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40984902/
European Journal of Cancer - European consensus-based interdisciplinary guideline for melanoma. Part 1: Diagnostics - Update 2024
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0959804924017593