Alunitele: ce sunt, de ce apar si ce riscuri prezinta

1. Informații generale despre alunițe
   a. Ce sunt alunițele?
   b. Aspectul alunițelor
   c. Tipuri de alunițe
      i. Tipuri de alunițe în funcție de dobândirea lor
      ii. Tipuri de alunițe în funcție de localizarea lor
      iii. Tipuri de alunițe în funcție de forma și de aspectul lor
   d. Cauzele apariției alunițelor
   e. Diagnosticarea alunițelor
2. Monitorizarea, îngrijirea și tratarea alunițelor
   a. Monitorizarea alunițelor benigne
   b. Semnele care indică necesitatea vizitei la un dermatolog pentru verificarea alunițelor
   c. Ce riscuri implică ruperea alunițelor?
   d. Testul ABCDE pentru alunițele cu risc malign
   e. Extirparea alunițelor în scop estetic
   f. Tratarea alunițelor maligne
   g. Monitorizarea pacienților după extirparea alunițelor maligne
3. Îngrijirea și prevenirea malignizării alunițelor
   a. Îngrijirea alunițelor
   b. Protejarea pielii împotriva radiațiilor UV
   c. Întărirea sistemului imunitar

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Informații generale despre alunițe

Alunițele sunt foarte comune, aproape orice adult având câteva. Persoanele cu pielea mai albă au, de regulă, mai multe alunițe. Majoritatea alunițelor apar la nivelul pielii în timpul copilăriei și adolescenței și cresc pe măsură ce și persoana crește.

Ce sunt alunițele?

Alunițele, cunoscute și sub denumirea de nevi pigmentari, sunt formațiuni de natură benignă, care apar în urma multiplicării necontrolate a melanocitelor. Există atât alunițe congenitale, cât și alunițe dobândite după naștere.

Aspectul alunițelor

O aluniță normală are, de obicei, până în 5 mm lățime, formă ovală și suprafață fină și poate fi maro, roz sau chiar albă. Persoanele cu pielea mai închisă la culoare au tendința de a avea alunițe de culoare mai închisă, comparativ cu persoanele care au pielea albă și părul blond, ale căror alunițe sunt mai deschise la culoare. Orice schimbare a aspectului unei alunițe ar trebui să trimită pacientul în cabinetul dermatologului, pentru a verifica dacă există sau nu semne ale melanomului.

Tipuri de alunițe

Alunițele pot fi împărțite în mai multe categorii, în funcție de mai multe criterii.

Tipuri de alunițe în funcție de dobândirea lor

În funcție de momentul dobândirii lor, alunițele pot fi împărțite în două categorii: alunițele congenitale și alunițele dobândite.

Alunițe congenitale

Alunițele congenitale, adică nevii congenitali, sunt cele prezente pe piele încă de la naștere. Acestea sunt cauzate de melanocitele de la nivelul dermului, epidermului sau a amândurora. Alunițele congenitale pot avea diverse dimensiuni și sunt adesea denumite „semne din naștere”. Nevii congenitali se pot transforma în melanom la maturitate și ar trebui să fie monitorizați în perioada adolescenței și a maturității.

Alunițe dobândite

Alunițele dobândite sunt cele care apar fie în copilărie, fie la maturitate. Cele mai multe dintre ele nu prezintă niciun risc, însă uneori se pot transforma în alunițe canceroase. Alunițele dobândite sunt cele mai comune și apar, în general, din cauza expunerii prelungite și repetate la soare.

Alunițe cu forme regulate

Alunițele cu formă regulată sunt alunițe obișnuite, care nu ridică semne de întrebare decât dacă își schimbă, brusc, forma.

Alunițe dobândite displastice

Alunițele dobândite displastice, cunoscute și sub denumirea de alunițe atipice, sunt cele care au o formă neregulată. În general, acestea au conturul ondulat, au culori diferite și sunt mai mari decât alunițele cu forme regulate.

Tipuri de alunițe în funcție de localizarea lor

Alunițele pot fi împărțite pe categorii și în funcție de localizarea lor.

Alunițe epidermice

Alunițele epidermice sunt cele de la suprafața pielii.

Alunițe joncționale

Alunițele junctionale sunt alunițe care apar din cauza unei acumulări a melanocitelor în punctul de întâlnire dintre derm și epiderm. Aceste alunițe sunt foarte puțin umflate, având mai degrabă o formă aplatizată, au marginile regulate, iar culoarea acestora este maro.

Alunițe dermice sau intradermice

Alunițele intradermice sunt cele care au culoarea asemănătoare pielii. Aceastea sunt localizate la nivelul dermului, de aceea nici nu sunt închise la culoare. Alunițele intradermice apar, de obicei, în ultima parte a copilăriei sau la maturitate și sunt adesea de natură benignă.

Tipuri de alunițe în funcție de forma și de aspectul lor

Alunițele pot fi clasificate pe mai multe categorii și în funcție de forma și aspectul lor astfel: aluniță comună și aluniță atipică.

Cauzele apariției alunițelor

Alunițele apar atunci când celulele de la nivelul pielii, denumite melanocite, cresc în formațiuni anormale. Melanocitele sunt distribuite la nivelul pielii cu scopul de a produce pigmentul natural care colorează pielea.

Diagnosticarea alunițelor

Cea mai gravă complicație a alunițelor este melanomul. De aceea, este extrem de important ca alunițele să fie diagnosticate în mod corect, în timp util. Pentru diagnosticarea alunițelor este necesar un control dermatologic. Recomandat este să se facă un control dermatologic anual, de preferat la finalul sezonului cald, după ce pielea este expusă excesiv la radiațiile UV.

Anamneza pacientului

În timpul anamnezei, pacientul va fi întrebat despre istoricul familial cu privire la cancerul de piele. De asemenea, medicul va pune întrebări cu privire la momentul apariției alunițelor.

Dermatoscopia

Dermatoscopia este analiza prin care se examinează pielea cu ajutorul unui dermatoscop, adică a unui instrument special pe bază de microscop, care mărește imaginea leziunilor de la nivel cutanat. Dermatoscopia ajută la diagnosticarea leziunilor precanceroase, dar și a celor canceroase.

Biopsia

Biopsia, în cazul alunițelor, este procedura prin care se recoltează țesut care este apoi trimis la laborator pentru analize. Biopsia se realizează sub efectul anesteziei locale, așa că pacientul nu simte nicio durere. În cazul alunițelor, se folosește biopsia excizițională, care are și rol terapeutic, pe lângă cel de diagnosticare. Prin biopsia excizițională se îndepărtează leziunea în totalitate, adică alunița, iar apoi se trimite la laborator.

Monitorizarea, îngrijirea și tratarea alunițelor

Alunițele, fie ele congenitale, fie dobândite, trebuie să fie monitorizate în permanență pentru că, atunci când se produc schimbări la nivelul acestora, pacientul trebuie neapărat să apeleze la ajutor de specialitate.

Monitorizarea alunițelor benigne

Alunițele benigne se pot transforma în melanom în decursul vieții, de aceea este extrem de important să le monitorizăm. Autoexaminarea lunară, precum și un screening anual la cabinetul dermatologului sunt recomandate.

Semnele care indică necesitatea vizitei la un dermatolog pentru verificarea alunițelor

Există câteva situații în care e obligatoriu să mergi la dermatolog pentru verificarea alunițelor:

  • Schimbarea aspectului unei alunițe ori apariția unei alunițe noi, la maturitate;
  • Sângerarea unei alunițe sau mâncărimi ale pielii în zona respectivă.

Melanomul, un tip agresiv de cancer de piele, poate apărea la nivelul alunițelor, dar, cu cât este depistat mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. 

Ce riscuri implică ruperea alunițelor?

Nu există motive de îngrijorare în cazul ruperii unei alunițe, decât dacă aceasta era deja o formațiune precanceroasă sau chiar canceroasă. Altfel, ruperea acesteia nu reprezintă niciun risc. În cazul ruperii unei alunițe e bine să se aplice local o cremă pe bază de antibiotic, care să prevină infectarea acesteia. De asemenea, pacientul trebuie să meargă la dermatolog pentru a se asigura că totul este în regulă.

Testul ABCDE pentru alunițele cu risc malign

Testul ABCDE ajută la depistarea cancerului de piele, fiind eficient mai ales pentru autoexaminare. Acest test indică semnalmentele care ar trebui să te pună pe gânduri atunci când se produc schimbări la nivelul alunițelor.

A – asimetria (dacă o jumătate a aluniței nu se aseamănă cu cealaltă jumătate).
B – de la cuvântul „border” din engleză, face referire la marginile aluniței. Dacă acestea sunt neregulate reprezintă un semnal de alarmă.
C – face referire la culoarea aluniței (dacă alunița are mai multe culori).
D – diametrul unei alunițe nu ar trebui să depășească dimensiunile gumei de șters din capătul unui creion.
E – evoluția aluniței (dacă își schimbă forma, culoarea, aspectul în general)

Extirparea alunițelor în scop estetic

Alunițele pot fi extirpate în scop estetic. Este recomandată însă, chiar și în cazul extirpării în scop estetic, să se realizeze o biopsie.

Tratarea alunițelor maligne

În primă fază, tratamentul alunițelor care sunt depistate ca fiind maligne începe cu îndepărtarea chirurgicală a aluniței, dar și a țesutului care o înconjoară. Dacă această procedură de extirpare este făcută în fază incipientă, există șanse mari ca melanomul să fie complet vindecat.

În cazuri avansate de melanom, se verifică și nodulii limfatici din apropierea aluniței, iar dacă celulele canceroase au migrat către aceștia, medicul îi va îndepărta pe cale chirurgicală.

În cazul melanomului cu metastaze, se pot folosi în tratarea pacientului și radioterapia, chimioterapia sau imunoterapia.

Monitorizarea pacienților după extirparea alunițelor maligne

După extirparea alunițelor maligne, este absolut necesară monitorizarea permanentă a celorlalte alunițe, dar și a pielii, în general. Riscul de recidivă a melanomului este mai mare la pacienții care au suferit deja de această afecțiune, decât la cei care nu au avut de-a face cu melanomul niciodată.

Îngrijirea și prevenirea malignizării alunițelor

Îngrijirea alunițelor poate reduce riscul malignizării acestora. Monitorizarea și protejarea alunițelor de radiații reprezintă cele mai importante metode de îngrijire a alunițelor.

Îngrijirea alunițelor

Alunițele sunt, în general, formațiuni benigne și nu necesită tratament. Totuși, o îngrijire adecvată va reduce riscul de malignizare a alunițelor.

Protejarea pielii împotriva radiațiilor UV

Protejarea pielii împotriva radiațiilor UV este singura metodă prin care se poate proteja pielea de cancerul de piele. Aplicarea unei loțiuni cu factor de protecție pe piele, implicit pe alunițe, reduce riscul de apariție a formațiunilor maligne. Și protejarea pielii de radiații prin purtarea unor haine sau accesorii (pălărie, ochelari de soare) reduce riscul de cancer de piele.

Întărirea sistemului imunitar

Sistemul imunitar este cel care poate proteja organismul, împiedicând dezvoltarea și multiplicarea celulelor canceroase. De aceea, este important ca sistemul imunitar să fie puternic. Pentru întărirea sistemului imunitar se recomandă o alimentație sănătoasă, bogată în nutrienți, odihnă suficientă, activitate fizică și limitarea expunerii la virusuri și bacterii.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Academy of Dermatology - Moles: who gets and types
https://www.aad.org/public/diseases/a-z/moles-types
NHS - Moles 
https://www.nhs.uk/conditions/moles/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0