Lipidele sangvine: ce sunt, de cate tipuri sunt, ce roluri au in dislipidemie

Tulburările lipidice sunt importante, în primul rând datorită relației acestora cu boala vasculară aterosclerotică și, în special, cu boala coronariană. Discutăm în continuare despre lipidele sangvine, ce valori e bine să aibă și ce înseamnă dacă ai fost diagnosticat cu dislipidemie.

Principalele tipuri de lipide sangvine sunt colesterolul și trigliceridele Colesterolul și trigliceridele sunt transportate prin intermediul lipoproteinelor. Colesterolul este o componentă esențială a membranelor celulare, intră în componența hormonilor steroizi și a acizilor biliari, iar trigliceridele au rol în transferul energetic dinspre alimente spre celule.

Recomandările Experților DOC

Lipoproteinele sunt clasificate pe baza densității pe care o prezintă

Particulele cu densitatea cea mai mică (chilomicronii) sunt prezente în sânge doar după consumul unor alimente cu conținut gras. Densitatea cea mai mare o au lipoproteinele cu densitate mare (colesterolul HDL). Mai puțin dense sunt lipoproteinele cu densitate mică (colesterolul LDL). Densitatea cea mai mică o au lipoproteinele cu densitate foarte mică (VLDL), care conțin, în special, trigliceride.

Colesterolul LDL este acea fracțiune cunoscută sub numele de „colesterol rău”, deoarece transportă grăsimile din ficat și le depune pe pereții arterelor, contribuind la formarea plăcilor de aterom. HDL este denumit „colesterolul bun”, deoarece recuperează colesterolul din țesuturile în care se găsește în cantități ridicate (țesut adipos, mușchi) și îl transportă spre ficat, de unde este eliminat.

Studiile epidemiologice au stabilit că riscul de apariție a bolii cardiace aterosclerotice crește proporțional cu creșterea nivelului de colesterol LDL; invers, cu cât nivelul de colesterol HDL este mai mare, cu atât scade riscul producerii cardiopatiei ischemice.

Deoarece cea mai mare parte a colesterolului seric este reprezentată de LDL, nivelurile crescute ale colesterolului total se asociază cu un risc crescut de boală coronariană. Creșterea colesterolului total și a lipoproteinelor cu greutate moleculară mică sunt considerate principalele ținte de urmărit, având în vedere că aceste valori pot fi modificate prin schimbarea stilului de viață și prin terapii medicamentoase. Multiple studii clinice randomizate au arătat că reducerea colesterolului total și a colesterolului LDL poate să prevină boala cardiovasculară.

Lipidele sangvine au funcții specifice

Lipoproteinele din sânge îndeplinesc anumite roluri, iar în funcție de relevanța lor, acestea sunt:

Chilomicronii

Acestea sunt particule mari care transportă grăsimile alimentare din intestin, prin sistemul circulator. În mușchi și în țesutul adipos, există o enzimă care va îndepărta o parte mare dintre trigliceridele din chilomicroni, prin ardere, pentru a obține energie în mușchi, sau prin depozitare ca energie în țesutul adipos (grăsime). Rămășițele chilomicronilor sunt luate de ficat.

Chilomicronii au o structură specifică, care le permite să transporte lipidele insolubile în apă prin sânge. Aceștia sunt compuși din nucleu lipidic, care conține trigliceride și esteri ai colesterolului și un strat exterior, format din fosfolipide, colesterol liber și proteine (apolipoproteine). Apolipoproteinele majore din chilomicroni sunt Apo B-48 și Apo A-I.

Chilomicronii se formează în enterocitele (celulele epiteliale) din intestinul subțire după absorbția grăsimilor alimentare. Lipidele absorbite sunt asamblate în chilomicroni și apoi eliberate în sistemul limfatic prin canalul toracic, de unde intră în circulația sistemică.

Chilomicronii circulă prin sânge și sunt livrați către țesuturi periferice, cum ar fi mușchii și țesutul adipos. În timpul circulației, lipoproteina lipază de pe suprafața celulelor endoteliale descompune trigliceridele din chilomicroni în acizi grași liberi și glicerol, care sunt apoi absorbiți de celulele adipoase și musculare pentru energie sau stocare.

După ce majoritatea trigliceridelor sunt îndepărtate, ceea ce rămâne din chilomicroni sunt numite resturi de chilomicroni. Aceste resturi sunt transportate la ficat, unde sunt procesate și dezasamblate.

Așadar, chilomicronii sunt esențiali pentru transportul și utilizarea eficientă a lipidelor din dietă. Cu toate acestea, tulburările în metabolismul chilomicronilor pot duce la probleme de sănătate: hiperchilomicronemie, o afecțiune rară în care nivelurile de chilomicroni din sânge sunt anormal de ridicate, ceea ce poate duce la pancreatită și xantoame eruptive (depuneri de grăsime sub piele) sau dislipidemie - problemele cu metabolizarea chilomicronilor pot contribui la dislipidemii și la riscul crescut de boli cardiovasculare.

Lipoproteine cu densitate foarte mică sau VLDL (very-low-density lipoprotein)

Acestea sunt similare cu chilomicronii, în sensul că sunt bogate în conținutul de trigliceride. Între mese, „alimentarea” cu trigliceride a organelor este realizată de aceste lipoproteine, iar rămășițele sale (proteinele cu densitate intermediară sau IDL) sunt, de asemenea, reciclate către ficat. Aici, o fracțiune a colesterolului VLDL își pierde mult mai multe trigliceride și devine colesterol LDL.

Practic, lipidele VLDL sunt sintetizate în ficat din lipide endogene (trigliceride și colesterol produse de organism) și apolipoproteine. Trigliceridele sunt asamblate cu colesterolul și apolipoproteinele pentru a forma particule de VLDL. Acestea sunt eliberate în sânge, unde transportă trigliceridele către țesuturi periferice, cum ar fi mușchii și țesutul adipos. În timpul circulației, lipoproteina lipază hidrolizează trigliceridele din VLDL, eliberând acizi grași liberi și glicerol. Acizii grași liberi sunt absorbiți de celule pentru a fi utilizați ca sursă de energie sau pentru stocare.

După ce majoritatea trigliceridelor sunt îndepărtate, VLDL se transformă în lipoproteine cu densitate intermediară (IDL) și apoi în lipoproteine cu densitate mică (LDL), care transportă colesterolul către celulele din organism.

Lipoproteinele VLDL sunt esențiale pentru transportul trigliceridelor și colesterolului în organism. Cu toate acestea, nivelurile ridicate de VLDL sunt asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare, deoarece pot contribui la formarea plăcilor de aterom în artere (ateroscleroză).

LDL

Aceasta este o lipoproteină bogată în colesterol, care transportă colesterolul către țesuturi, acolo unde este folosit de celulele care se dezvoltă și care au nevoie de colesterol. Alternativ, el poate fi depozitat în artere când se găsește în exces și este depășită capacitatea de eliminare a sa din organism. Acest LDL despre care am discutat în multe articole și-a câștigat renumele de colesterol rău, deoarece dacă se depune prea mult în artere duce la ateroscleroză, care mai departe poate duce la evenimente precum accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

HDL

Aceasta este o lipoproteină bogată în colesterol, care este cunoscută și drept colesterolul bun, deoarece principala sa funcție este să elimine colesterolul din celule și țesuturi și să îl transporte înapoi la ficat, pentru excreție. Astfel, HDL joacă un rol crucial în transportul invers al colesterolului. HDL ajută la prevenirea formării plăcilor de aterom în artere, reducând astfel riscul de boli cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. HDL are proprietăți antiinflamatorii și antioxidante care contribuie la protejarea celulelor endoteliale și la prevenirea oxidării LDL, un proces important în dezvoltarea aterosclerozei.

Valorile recomandate în ce privește lipidele

Colesterolul HDL (bun) - valoarea optimă: mai mare de 40 mg/dl (la bărbați) și mai mare de 50 mg/dL (la femei);
Colesterolul LDL (rău): ideal ar fi să fie o valoare mai mică de 100 mg/dL;
Trigliceride: valoarea optimă ar fi că acestea să aibă sub 100 mg/dl.

Colesterolul total prea mare și LDL-ul mărit duc la depunerile de plăci de aterom pe pereții vaselor de sânge, ceea ce poate bloca arterele și poate cauza hipertensiune arterială, un accident vascular cerebral, o boală cardiacă sau un infarct miocardic. Trigliceridele mărite cresc riscul de a dezvolta sindrom metabolic, care, la rândul său, crește riscul de boli de inimă și de alte afecțiuni, precum diabetul.

Ce înseamnă dacă ai fost diagnosticat cu dislipidemie?

Dislipidemia este o afecțiune medicală caracterizată prin niveluri anormale ale lipidelor din sânge. Termenul de dislipidemie se referă de obicei la una sau mai multe dintre următoarele anomalii:

Hipercolesterolemie: Niveluri crescute de colesterol total sau LDL-colesterol (colesterol "rău").
Hipetrigliceridemie: Niveluri crescute de trigliceride.
Hiperlipidemie mixtă: Niveluri crescute atât de colesterol, cât și de trigliceride.
Hipocolesterolemie: Niveluri scăzute de HDL-colesterol

Poți dezvolta dislipidemie din mai multe motive:

Genetica: Anumite forme de dislipidemie sunt ereditare.
Alimentația: O dietă bogată în grăsimi saturate, grăsimi trans și colesterol poate contribui la dislipidemie.
Obezitatea: Excesul de greutate corporală, în special grăsimea abdominală, este asociat cu niveluri anormale de lipide.
Lipsa de activitate fizică: Sedentarismul poate contribui la creșterea nivelului de LDL-colesterol și trigliceride și la scăderea nivelului de HDL-colesterol.
Fumatul: Poate reduce nivelul de HDL-colesterol.
Alte afecțiuni: Diabetul, hipotiroidismul, sindromul nefrotic și alte afecțiuni medicale pot contribui la dislipidemie.

Dislipidemia în sine nu provoacă de obicei simptome evidente, dar poate duce la complicații grave, cum ar fi:

Ateroscleroză, adică depunerea de plăci de grăsime în artere, care poate duce la îngustarea și rigidizarea acestora;
Boală coronariană, inclusiv infarctul miocardic;
Accident vascular cerebral;
Boală vasculară periferică.

Diagnosticul de dislipidemie se face printr-un test de sânge numit profil lipidic, care măsoară practic toate lipidele: nivelurile de colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol și trigliceride.

Tratamentul dislipidemiei include modificări ale stilului de viață, cum ar fi dietă cu mai multe fructe și legume și mai puțin zahăr și grăsimi saturate, exerciții fizice regulate, scăderea în greutate și renunțarea la fumat, dar poate fi nevoie și de medicație: statine, fibrați, niacină, inhibitori ai absorției colesterolului și alte medicamente pot fi prescrise pentru a controla nivelul de lipide.

Gestionarea dislipidemiei este crucială pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare și menținerea unei stări de sănătate optime. Dacă ai fost diagnosticat cu dislipidemie, este important să urmezi recomandările medicului și să faci controale regulate pentru a monitoriza lipidele din sânge.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Lipids
https://my.clevelandclinic.org/health/body/24425-lipids
MSD Manual - Dyslipidemia
https://www.msdmanuals.com/professional/endocrine-and-metabolic-disorders/lipid-disorders/dyslipidemia
Science Direct - Blood Lipids
https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/blood-lipids

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...