Fumatul, principala cauza a cancerului pulmonar

Rezumat: Fumatul este principala cauză prevenibilă de cancer pulmonar și este responsabil de aproximativ 85% dintre cazurile de cancer pulmonar la nivel mondial. Fumul de țigară conține mii de substanțe chimice, inclusiv numeroși carcinogeni care pot deteriora ADN-ul celulelor pulmonare.

Riscul crește odată cu numărul de țigări și, mai ales, cu anii de fumat, dar nici consumul redus nu este lipsit de pericol. Fumatul pasiv poate provoca cancer de plămâni. Boala apare însă și la persoane care nu au fumat niciodată.

Renunțarea la fumat reduce progresiv riscul, iar screeningul prin CT cu doză redusă poate depista precoce boala la persoanele eligibile.

1. De ce este fumatul principala cauză a cancerului pulmonar?
   a. Ce substanțe cancerigene conține fumul de țigară?
   b. Cum afectează fumatul celulele plămânilor?
   c. Contează numărul de țigări fumate zilnic?
   d. Cum influențează durata fumatului riscul de cancer?
2. Ce tipuri de cancer pulmonar sunt asociate cu fumatul?
   a. Cancer pulmonar cu celule mici
   b. Cancer pulmonar fără celule mici
3. Fumatul pasiv poate provoca cancer de plămâni?
4. Pot face cancer pulmonar și persoanele care nu au fumat niciodată?
5. Renunțarea la fumat reduce riscul de cancer?
6. Concluzie

Recomandările Experților DOC

1. De ce este fumatul principala cauză a cancerului pulmonar?

Legătura dintre fumat și cancer pulmonar este una dintre cele mai bine documentate relații cauzale din medicină. Tutunul rămâne principalul factor de risc pentru această boală, fiind responsabil de aproximativ 85% dintre cazurile de cancer pulmonar la nivel mondial.

Persoanele care fumează au un risc mult mai mare de cancer de plămâni decât cele care nu fumează. Estimările diferă între populații, dar unele date indică un risc de aproximativ 15-30 de ori mai mare pentru fumătorii de țigări.

Nu toate persoanele care fumează dezvoltă cancer, deoarece riscul individual este influențat și de genetică, vârstă, expuneri profesionale, radon și alți factori. Fumatul rămâne însă, de departe, cel mai important factor modificabil.

a. Ce substanțe cancerigene conține fumul de țigară?

Fumul de tutun este un amestec de peste 7.000 de substanțe chimice. Cel puțin 250 sunt cunoscute ca fiind nocive, iar cel puțin 69 pot provoca cancer.

Printre carcinogenii identificați se află benzenul, formaldehida, arsenicul, cadmiul, nichelul, cromul, hidrocarburile aromatice policiclice și nitrozaminele specifice tutunului.

Fumul poate conține și poloniu-210, un element radioactiv. Unele dintre aceste substanțe pătrund direct în căile respiratorii și ajung în contact repetat cu țesuturile pulmonare.

Expunerea nu se produce o singură dată. La o persoană care fumează zilnic, celulele plămânilor sunt expuse în mod repetat, uneori timp de zeci de ani, la amestecuri de compuși toxici și cancerigeni.

b. Cum afectează fumatul celulele plămânilor?

Carcinogenii din fumul de țigară pot produce leziuni ale ADN-ului. ADN-ul conține instrucțiunile care controlează funcționarea, creșterea și diviziunea celulelor.

Dacă deteriorările se acumulează și nu sunt reparate corespunzător, pot apărea modificări genetice care permit unei celule să crească și să se multiplice necontrolat. În timp, aceasta poate contribui la formarea unei tumori.

Carcinogeneza pulmonară produsă de fumat este un proces în mai multe etape. Țesuturile expuse pot trece prin modificări succesive înainte ca o tumoră invazivă să se dezvolte.

Fumatul favorizează și inflamația cronică și stresul oxidativ. În același timp, poate afecta mecanismele prin care sistemul imunitar identifică și elimină celulele anormale.

c. Contează numărul de țigări fumate zilnic?

Da. În general, cu cât o persoană fumează mai multe țigări zilnic, cu atât expunerea cumulativă la substanțele cancerigene este mai mare și crește riscul de cancer pulmonar.

Totuși, nu există un număr de țigări considerat sigur. Chiar și persoanele care fumează numai câteva țigări pe zi sau fumează ocazional prezintă un risc mai mare decât persoanele care nu fumează.

De aceea, reducerea numărului de țigări nu oferă aceeași protecție ca renunțarea completă la fumat.

Medicii folosesc uneori noțiunea de „pachet-an” pentru estimarea expunerii cumulative. Un pachet-an corespunde, de exemplu, fumatului unui pachet de țigări pe zi timp de un an.

Douăzeci de pachete-an pot însemna un pachet zilnic timp de 20 de ani sau două pachete zilnic timp de zece ani. Acest indicator este utilizat inclusiv pentru evaluarea eligibilității pentru anumite programe de screening.

d. Cum influențează durata fumatului riscul de cancer?

Nu contează numai câte țigări sunt fumate, ci și câți ani continuă expunerea. Riscul de cancer pulmonar crește odată cu durata fumatului și cu cantitatea cumulativă de tutun consumată.

O persoană care începe să fumeze devreme poate acumula o expunere mare de-a lungul vieții, chiar dacă numărul zilnic de țigări nu este extrem de ridicat.

Timpul permite acumularea repetată a leziunilor ADN-ului. De aceea, durata fumatului este un element important când medicul estimează riscul individual.

Cercetările recente continuă să arate o relație doză-răspuns între expunerea cumulativă la tutun și cancerul pulmonar. Riscul nu crește identic la toate persoanele, dar tendința generală este clară.

2. Ce tipuri de cancer pulmonar sunt asociate cu fumatul?

a. Cancer pulmonar cu celule mici

Cancerul pulmonar cu celule mici, abreviat SCLC, este o formă agresivă de cancer de plămâni. Reprezintă aproximativ 13% dintre cancerele pulmonare și este diagnosticat frecvent la persoane cu un istoric important de fumat.

Acest tip de cancer tinde să crească rapid și să se răspândească precoce către alte zone ale organismului. Fumatul este principalul său factor de risc.

Legătura cu tutunul este atât de puternică încât cancerul cu celule mici la o persoană care nu a fumat niciodată este mult mai puțin frecvent decât la fumători sau foști fumători.

b. Cancer pulmonar fără celule mici

Cancerul pulmonar fără celule mici, abreviat NSCLC, reprezintă majoritatea cancerelor pulmonare. Principalele forme sunt adenocarcinomul, carcinomul scuamos și carcinomul cu celule mari.

Fumatul este factorul de risc major și pentru această categorie. Dintre formele NSCLC, carcinomul scuamos are o asociere deosebit de puternică cu fumatul.

Adenocarcinomul este în prezent unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer pulmonar. Apare atât la fumători, cât și la persoane care nu au fumat niciodată.

Această diferență este importantă deoarece expresia „cancerul pulmonar este cauzat de fumat” nu trebuie interpretată în sensul că toate cazurile sunt provocate de tutun.

3. Fumatul pasiv poate provoca cancer de plămâni?

Da. Fumatul pasiv este o cauză recunoscută de cancer pulmonar. O persoană nefumătoare poate inspira atât fumul eliberat de țigara aprinsă, cât și fumul expirat de persoana care fumează.

Nu a fost stabilit un nivel sigur de expunere la fumatul pasiv. Chiar dacă doza de substanțe cancerigene este mai mică decât la fumătorul activ, expunerea repetată poate avea consecințe.

O meta-analiză care a inclus 97 de studii a constatat că expunerea la fum de tutun ambiental a fost asociată cu un risc de cancer pulmonar cu aproximativ 24% mai mare la persoanele care nu fumaseră niciodată.

Riscul a crescut odată cu durata și intensitatea expunerii. Expunerea la locul de muncă și cea din locuință au fost ambele asociate cu un risc crescut.

Această creștere procentuală reprezintă un risc relativ la nivelul populațiilor studiate și nu înseamnă că fiecare persoană expusă are 24% probabilitate de a face cancer.

Evitarea fumatului în locuință și în mașină este, prin urmare, importantă nu numai pentru fumător, ci și pentru membrii familiei.

4. Pot face cancer pulmonar și persoanele care nu au fumat niciodată?

Da. Fumatul este cauza principală, dar nu este singura cauză de cancer pulmonar.

Estimările diferă între țări și populații. În SUA, aproximativ 10-20% dintre cancerele pulmonare apar la persoane care nu au fumat niciodată sau care au fumat mai puțin de 100 de țigări în întreaga viață.

Printre factorii de risc se află radonul, fumatul pasiv, poluarea aerului, azbestul și alte substanțe cancerigene întâlnite în anumite medii profesionale.

Pot conta și antecedentele familiale și anumite particularități genetice. Unele tumori ale persoanelor care nu au fumat prezintă modificări moleculare diferite de cele întâlnite frecvent în cancerele asociate fumatului.

O meta-analiză care a analizat date de la persoane care nu fumaseră niciodată a identificat asocieri cu fumatul pasiv și poluarea cu particule fine, printre alți factori.

Radonul este un factor deosebit de important. Este un gaz radioactiv natural, fără culoare și fără miros, care se poate acumula în clădiri.

Faptul că un nefumător poate face un cancer de plămâni nu diminuează însă rolul tutunului. La nivelul populației, fumatul rămâne principalul factor prevenibil.

5. Renunțarea la fumat reduce riscul de cancer?

Da. Riscul de cancer pulmonar începe să scadă după renunțarea la fumat, iar beneficiile cresc pe măsură ce trec anii fără tutun.

Scăderea nu este imediată, deoarece leziunile acumulate în timpul anilor de fumat nu dispar brusc. Foștii fumători pot avea un risc mai mare decât persoanele care nu au fumat niciodată chiar și după mulți ani.

Un studiu populațional publicat în 2024, care a analizat aproape trei milioane de persoane, a găsit un risc de cancer pulmonar mai mic la cei care renunțaseră complet decât la cei care continuaseră să fumeze.

Un studiu publicat în 2026 pe peste 165.000 de persoane a observat o reducere semnificativă a riscului de cancer pulmonar după doi ani de abstinență, comparativ cu continuarea fumatului. Riscul a rămas însă mai mare decât la nefumători timp de mai mulți ani.

Beneficiul există indiferent de vârsta la care se renunță. Cu cât renunțarea se produce mai devreme, cu atât este evitată o cantitate mai mare de expunere cumulativă la substanțele cancerigene.

Renunțarea la fumat este importantă chiar și după diagnosticul de cancer pulmonar. Un studiu prospectiv pe persoane cu NSCLC în stadii timpurii a asociat oprirea fumatului după diagnostic cu rezultate mai favorabile privind progresia bolii și mortalitatea.

Pentru anumite persoane cu risc crescut există și posibilitatea screeningului pentru depistarea precoce a unui cancer de plămâni.

Metoda cu dovezi de reducere a mortalității este tomografia computerizată cu doză redusă de radiații, numită LDCT. Radiografia toracică obișnuită nu s-a dovedit un înlocuitor eficient pentru acest screening.

Criteriile exacte de eligibilitate diferă între ghiduri și țări. De aceea, o persoană cu un istoric important de fumat poate discuta cu medicul despre riscul individual și oportunitatea screeningului.

6. Concluzie

Fumatul este principalul factor de risc pentru cancer pulmonar și provoacă majoritatea cazurilor la nivel mondial. Pericolul este legat de numeroșii carcinogeni din fumul de tutun, care pot deteriora ADN-ul celulelor și favoriza dezvoltarea unei tumori.

Atât cantitatea de țigări, cât și durata fumatului contează. Nici consumul ocazional sau al unui număr mic de țigări nu poate fi considerat lipsit de risc.

Fumatul pasiv poate provoca, de asemenea, cancer de plămâni. Pe de altă parte, boala poate apărea și la nefumători, prin factori precum radonul, poluarea aerului, expunerile profesionale și susceptibilitatea genetică.

Renunțarea la fumat reduce treptat riscul și aduce beneficii indiferent de vârstă. Pentru persoanele cu risc crescut, screeningul prin CT cu doză redusă poate contribui la depistarea cancerului într-un stadiu mai timpuriu.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ce analize se fac pentru depistarea cancerului pulmonar?
Răspuns: Pentru screeningul persoanelor cu risc crescut se folosește CT toracic cu doză redusă. Dacă apare o zonă suspectă, se pot face CT diagnostic, PET-CT, bronhoscopie și biopsie. Diagnosticul de cancer se confirmă prin examinarea celulelor sau țesutului prelevat.

Întrebare: Există o analiză de sânge care depistează cancerul pulmonar?
Răspuns: În prezent, analizele obișnuite de sânge nu reprezintă metoda standard de screening pentru cancer pulmonar. La persoanele cu risc crescut, investigația de screening cu eficiență demonstrată este CT-ul cu doză redusă.

Întrebare: Câte țigări pe zi pot provoca un cancer de plămâni?
Răspuns: Nu există un număr sigur. Riscul crește odată cu numărul de țigări și anii de fumat, iar chiar și fumatul unui număr mic de țigări sau fumatul ocazional crește riscul.

Întrebare: Fumatul pasiv poate provoca un cancer pulmonar?
Răspuns: Da. Fumul de tutun ambiental conține carcinogeni, iar expunerea repetată crește riscul de cancer pulmonar la nefumători.

Întrebare: După câți ani de la renunțarea la fumat scade riscul de cancer?
Răspuns: Riscul începe să scadă după renunțare și continuă să se reducă în timp. Nu există însă un moment identic pentru toți, iar riscul poate rămâne mai mare decât la o persoană care nu a fumat niciodată.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
IARC - Lung cancer
https://www.iarc.who.int/cancer-type/lung-cancer/
Pub Med - Effect of Smoking Cessation Duration on Lung Cancer Incidence: A Nationwide Retrospective Cohort Study in Korea
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41748108/ 
Studiul „Effect of Smoking Cessation Duration on Lung Cancer Incidence: A Nationwide Retrospective Cohort Study in Korea”, apărut în Cancer Res Treat. 2026 Feb 26. doi: 10.4143/crt.2025.1099. Online ahead of print, autori: Myeong Geun Choi et al.
Pub Med - Association between second-hand smoke exposure and lung cancer risk in never-smokers: a systematic review and meta-analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39537242/ 
Studiul „Association between second-hand smoke exposure and lung cancer risk in never-smokers: a systematic review and meta-analysis”, apărut în Eur Respir Rev. 2024 Nov 13;33(174):240077. doi: 10.1183/16000617.0077-2024. Print 2024 Oct, autori: Irene Possenti et al.


Te-ar mai putea interesa și...


Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0