Colita ulcerativă și riscul de cancer colorectal: când trebuie făcută colonoscopia de supraveghere?
Rezumat: Colita ulcerativă este o boală inflamatorie cronică a intestinului gros, care poate crește riscul de cancer colorectal, mai ales atunci când inflamația persistă ani la rând. Colonoscopia de supraveghere permite identificarea modificărilor precanceroase înainte ca acestea să evolueze.
Ghidurile medicale recomandă, în general, prima evaluare pentru supraveghere la aproximativ opt ani de la apariția simptomelor. Ulterior, frecvența investigațiilor depinde de extinderea bolii, severitatea inflamației și factorii individuali de risc.
Persoanele care au și colangită sclerozantă primitivă necesită o monitorizare mai atentă, începută mai devreme.
1. Ce este colita ulcerativă și cum afectează intestinul?
2. De ce crește riscul de cancer colorectal?
3. Ce factori influențează riscul individual?
a. Când trebuie făcută prima colonoscopie de supraveghere?
4. La ce interval trebuie repetată colonoscopia?
a. Colonoscopie anuală pentru persoanele cu risc crescut
b. Colonoscopie la fiecare trei ani
c. Reevaluare la zece ani în cazurile cu risc foarte scăzut
5. Ce legătură există între colangită și cancerul colorectal?
6. Cum se desfășoară colonoscopia de supraveghere?
a. De ce este importantă cromoendoscopia?
7. Ce se întâmplă dacă sunt descoperite leziuni precanceroase?
8. Ce simptome impun un consult înainte de controlul programat?
9. Cum poate fi redus riscul de cancer colorectal?
10. De ce este important un plan personalizat de supraveghere?
11. Concluzie
Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cât de des trebuie făcută colonoscopia dacă ai colită ulcerativă?
Răspuns: De regulă, la intervale de unu până la trei ani pentru persoanele care necesită supraveghere. Frecvența exactă depinde de riscul individual, iar pacienții cu risc foarte scăzut pot necesita controale mai rare.
Întrebare: După câți ani de colită ulcerativă crește riscul de cancer?
Răspuns: Riscul devine mai relevant după aproximativ opt ani de evoluție, dar este influențat și de extinderea bolii și severitatea inflamației.
Întrebare: Colita ulcerativă se poate transforma în cancer de colon?
Răspuns: Inflamația cronică poate favoriza modificări precanceroase, însă majoritatea pacienților nu dezvoltă cancer. Monitorizarea regulată ajută la identificarea timpurie a leziunilor.
Întrebare: Este necesară colonoscopia dacă boala este în remisiune?
Răspuns: Da, atunci când pacientul se află într-un program de supraveghere. Modificările precanceroase pot apărea fără simptome evidente.
Întrebare: Ce se întâmplă dacă la colonoscopie se descoperă displazie?
Răspuns: Medicul evaluează modificările și stabilește tratamentul. Multe leziuni pot fi îndepărtate endoscopic, dar unele situații necesită chirurgie sau monitorizare mai atentă.
1. Ce este colita ulcerativă și cum afectează intestinul?
Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează mucoasa colonului și a rectului. Boala evoluează, de regulă, prin perioade de activitate, când simptomele se intensifică, și perioade de remisiune, în care manifestările se reduc sau dispar.
Cunoscută și sub denumirea de rectocolita ulcerohemoragica, această afecțiune poate provoca diaree persistentă, scaune cu sânge, crampe abdominale și nevoia urgentă de a merge la toaletă. În formele severe pot apărea oboseala accentuată, anemia și scăderea în greutate.
Spre deosebire de boala Crohn, care poate afecta diferite segmente ale tubului digestiv, inflamația din colita ulcerativă este localizată la nivelul intestinului gros. Aceasta începe de obicei în rect și se poate extinde continuu spre alte regiuni ale colonului.
Tratamentul urmărește controlul inflamației, vindecarea mucoasei intestinale și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Una dintre acestea este apariția unor modificări celulare care, în anumite condiții, pot evolua spre cancer.
2. De ce crește riscul de cancer colorectal?
Inflamația de lungă durată poate afecta mecanismele normale de regenerare a celulelor intestinale. Atunci când mucoasa este supusă repetat proceselor inflamatorii, pot apărea modificări anormale ale celulelor, numite displazie.
Displazia nu înseamnă automat cancer. Totuși, unele forme reprezintă leziuni precanceroase, care necesită evaluare și tratament pentru a preveni progresia bolii. O meta-analiză publicată în 2025 a identificat, la pacienții cu colită ulcerativă, un risc de cancer colorectal de aproximativ 2,48 ori mai mare decât cel estimat în populația generală. Rezultatul reprezintă o medie statistică, nu probabilitatea individuală ca un pacient să dezvolte cancer.
Aceeași analiză a arătat că extinderea inflamației la nivelul colonului este asociată cu un risc mai ridicat. Este important însă de reținut că majoritatea persoanelor diagnosticate cu această afecțiune nu dezvoltă cancer colorectal.
Progresele în tratamentul bolilor inflamatorii intestinale și îmbunătățirea tehnicilor endoscopice au contribuit la reducerea riscului față de estimările istorice. Cu toate acestea, supravegherea rămâne esențială pentru pacienții vulnerabili.
3. Ce factori influențează riscul individual?
Nu toate persoanele diagnosticate cu rectocolita ulcerohemoragica au același risc oncologic. Medicul gastroenterolog analizează mai multe caracteristici ale bolii pentru a recomanda un program potrivit de monitorizare.
- Durata bolii. Riscul tinde să crească odată cu trecerea anilor, în special după aproximativ opt ani de inflamație intestinală. Contează momentul apariției simptomelor, nu doar data stabilirii diagnosticului.
- Extinderea inflamației. Afectarea unei porțiuni mari a colonului este asociată cu un risc mai mare decât inflamația limitată exclusiv la rect.
- Activitatea inflamatorie. Inflamația persistentă, mai ales cea moderată sau severă, poate favoriza apariția modificărilor precanceroase.
- Antecedentele familiale. Prezența unui cancer colorectal la o rudă de gradul întâi poate determina recomandarea unor investigații mai frecvente.
- Modificările descoperite anterior. Displazia, îngustările colonului și anumite modificări postinflamatorii influențează evaluarea riscului.
Asocierea cu anumite boli hepatobiliare reprezintă un alt element important. În aceste situații, supravegherea poate începe mult mai devreme decât în cazul pacienților fără factori suplimentari de risc.
a. Când trebuie făcută prima colonoscopie de supraveghere?
Conform recomandărilor europene actualizate în 2023 și 2025, prima colonoscopie destinată evaluării riscului oncologic ar trebui efectuată, în general, la aproximativ opt ani de la debutul simptomelor bolii inflamatorii intestinale.
Această investigație permite medicului să stabilească extinderea inflamației, să observe eventualele leziuni suspecte și să decidă dacă sunt necesare examinări periodice. Există însă o diferență importantă între colonoscopia pentru diagnostic și cea de supraveghere. Prima se efectuează când există suspiciunea unei boli intestinale, indiferent de durata simptomelor. A doua urmărește identificarea modificărilor precanceroase la persoanele cu afecțiune deja cunoscută.
În cazul pacienților la care inflamația a rămas limitată exclusiv la rect, fără afectare actuală sau anterioară a restului colonului, supravegherea suplimentară specifică bolii poate să nu fie necesară. Acești pacienți trebuie totuși să participe la programele obișnuite de screening pentru cancer colorectal, corespunzător vârstei și celorlalți factori de risc.
4. La ce interval trebuie repetată colonoscopia?
Frecvența investigațiilor nu este identică pentru toți pacienții. Ea depinde de rezultatele examinării inițiale, de inflamația prezentă și de istoricul medical.
a. Colonoscopie anuală pentru persoanele cu risc crescut
Examinarea la fiecare 12 luni este recomandată, în general, persoanelor cu inflamație moderată persistentă, displazie, îngustări ale colonului sau colangită sclerozantă primitivă. Aceste situații necesită o atenție specială deoarece probabilitatea apariției unor modificări precanceroase poate fi mai mare.
b. Colonoscopie la fiecare trei ani
Pentru pacienții cu inflamație ușoară persistentă, afectare extinsă a colonului, polipi postinflamatori sau antecedente familiale relevante, poate fi indicată repetarea investigației la trei ani.
Intervalul este stabilit după evaluarea tuturor factorilor de risc, nu doar pe baza simptomelor.
c. Reevaluare la zece ani în cazurile cu risc foarte scăzut
O schimbare importantă introdusă de recomandările britanice din 2025 privește pacienții al căror risc este apropiat de cel al populației generale. Aceștia pot urma screeningul obișnuit pentru cancer colorectal, cu reevaluare colonoscopică a riscului la zece ani. Această abordare nu este potrivită persoanelor cu factori de risc suplimentari.
Alte ghiduri internaționale recomandă intervale cuprinse între unu și cinci ani. Prin urmare, alegerea programului trebuie individualizată de gastroenterolog, în funcție de recomandările aplicabile și de istoricul fiecărui pacient.
5. Ce legătură există între colangită și cancerul colorectal?
Colangita sclerozantă primitivă este o boală cronică rară, caracterizată prin inflamația și cicatrizarea căilor biliare. Aceasta poate apărea împreună cu bolile inflamatorii intestinale, în special cu colita ulcerativă.
Asocierea dintre cele două afecțiuni crește riscul de cancer colorectal, chiar și atunci când simptomele intestinale sunt reduse sau lipsesc. Din acest motiv, pacienții care prezintă colangită sclerozantă primitivă asociată bolii inflamatorii intestinale trebuie să înceapă supravegherea colonoscopică de la diagnosticarea acestei asocieri, fără să aștepte opt ani.
În general, colonoscopia este recomandată anual, indiferent de durata bolii sau de gradul de activitate al inflamației. Este important de subliniat că această recomandare se referă la colangita sclerozantă primitivă, nu la orice formă de colangită sau infecție a căilor biliare.
6. Cum se desfășoară colonoscopia de supraveghere?
Colonoscopia este o procedură prin care medicul examinează interiorul colonului folosind un tub flexibil, prevăzut cu o cameră video. Pentru ca mucoasa intestinală să poată fi evaluată corect, este necesară curățarea colonului cu o soluție specială, conform indicațiilor primite înaintea investigației.
Procedura se poate realiza cu sedare, în funcție de situația medicală și de opțiunile disponibile. Medicul urmărește semnele de inflamație, polipii și eventualele modificări suspecte ale mucoasei.
În timpul examinării pot fi prelevate biopsii, adică fragmente mici de țesut analizate ulterior la microscop. Acestea ajută la identificarea displaziei.
a. De ce este importantă cromoendoscopia?
Cromoendoscopia presupune utilizarea unor coloranți speciali pentru evidențierea modificărilor subtile ale mucoasei intestinale. Tehnica poate îmbunătăți detectarea leziunilor precanceroase, mai ales când este asociată cu echipamente endoscopice de înaltă definiție.
În anumite situații, medicul poate recomanda și biopsii suplimentare din zone aparent normale, în special la pacienții cu risc ridicat. Pentru rezultate cât mai bune, supravegherea este preferabilă atunci când boala se află în remisiune. Inflamația activă poate face unele leziuni mai greu de observat și interpretat.
7. Ce se întâmplă dacă sunt descoperite leziuni precanceroase?
Identificarea displaziei nu înseamnă că pacientul are deja cancer. În multe situații, leziunile vizibile pot fi îndepărtate endoscopic, fără intervenție chirurgicală majoră. Tratamentul depinde de dimensiunea, localizarea și caracteristicile modificărilor descoperite, precum și de rezultatul examenului microscopic.
Dacă leziunile sunt extinse, multiple sau nu pot fi îndepărtate complet, medicii pot recomanda intervenția chirurgicală. Decizia se ia individual, de preferat în cadrul unei echipe multidisciplinare. Ulterior, pacientul poate avea nevoie de controale colonoscopice mai frecvente pentru identificarea eventualelor modificări noi.
8. Ce simptome impun un consult înainte de controlul programat?
Persoanele cu colită ulcerativă nu trebuie să aștepte următoarea investigație de supraveghere dacă apar manifestări noi sau neobișnuite. Sângerările rectale persistente ori diferite de cele obișnuite, schimbările inexplicabile ale tranzitului intestinal, scăderea involuntară în greutate și anemia fără o cauză clară necesită evaluare medicală.
Aceste manifestări pot apărea și în timpul unui puseu inflamator, fără să indice neapărat cancer colorectal. Totuși, cauza lor trebuie stabilită de medic. De asemenea, durerile abdominale severe, sângerarea abundentă sau starea generală alterată pot necesita evaluare medicală urgentă.
Absența simptomelor nu exclude existența unor modificări precanceroase. Tocmai de aceea, respectarea programului de supraveghere este importantă chiar și în perioadele în care pacientul se simte bine.
9. Cum poate fi redus riscul de cancer colorectal?
Controlul eficient al inflamației reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de protecție pe termen lung. Respectarea tratamentului prescris, controalele gastroenterologice și evaluarea periodică a activității bolii contribuie la reducerea expunerii mucoasei intestinale la inflamația persistentă.
Un stil de viață echilibrat, cu activitate fizică regulată, evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool, poate susține sănătatea generală și prevenția oncologică. Alimentația trebuie adaptată toleranței individuale, mai ales în timpul puseelor. Nu există însă o dietă care să înlocuiască tratamentul sau colonoscopia de supraveghere.
Unele medicamente utilizate în controlul bolii ar putea avea și efecte protectoare asupra colonului, dar dovezile nu justifică administrarea lor exclusiv pentru prevenirea cancerului, fără recomandare medicală.
10. De ce este important un plan personalizat de supraveghere?
Riscul oncologic se poate modifica în timp, în funcție de evoluția inflamației, rezultatele biopsiilor și apariția unor noi factori de risc. De aceea, un interval recomandat după o colonoscopie normală nu trebuie considerat definitiv. Medicul îl poate modifica dacă situația clinică se schimbă.
Pentru persoanele care trăiesc cu rectocolita ulcerohemoragica, obiectivul nu este efectuarea unui număr cât mai mare de investigații, ci realizarea lor la momentul potrivit.
11. Concluzie
Colita ulcerativă nu înseamnă inevitabil apariția cancerului colorectal. Începerea supravegherii la momentul recomandat, controlul inflamației și monitorizarea adaptată riscului individual oferă șanse mai bune de prevenție și diagnostic precoce.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Colorectal cancer risk in ulcerative colitis: an updated population-based systematic review and meta-analysis”, EClinicalMedicine. 2025 May 22, autori: Lechang Zhang, Xiaohua Zhang, Tong Su, Tong Xiao, Hongwei Xu, Shulei Zhao
Studiul „ECCO-ESGAR-ESP-IBUS Guideline on Diagnostics and Monitoring of Patients with Inflammatory Bowel Disease: Part 1: initial diagnosis, monitoring of known inflammatory bowel disease, detection of complications”, Journal of Crohn's and Colitis, Volume 19, Issue 7, July 2025, autori: Torsten Kucharzik, Stuart Taylor, Mariangela Allocca et al.
Studiul „ECCO Guidelines on Inflammatory Bowel Disease and Malignancies”, Journal of Crohn's and Colitis, Volume 17, Issue 6, June 2023, autori: Hannah Gordon , Livia Biancone , Gionata Fiorino , Konstantinos H Katsanos et al.
Studiul „British Society of Gastroenterology guidelines on colorectal surveillance in inflammatory bowel disease”, BMJ Journals, autori: James Edward East, Morris Gordon, Gaurav Bhaskar Nigam, Vassiliki Sinopoulou et al.
Te-ar mai putea interesa și...
