Rezistenta terapeutica in cancerele mamare HER2 pozitive
Rezistenta terapeutica in cancerele mamare HER2 pozitive
Rezistenta terapeutica in cancerele mamare HER2 pozitive
Cancerele mamare HER2 pozitive reprezinta aproximativ 25% din totalul cancerelor mamare. Daca, pana in urma cu cativa ani, prezenta genei HER2 la pacientele cu cancer mamar insemna automat un prognostic semnificativ nefavorabil, progresele terapeutice ale ultimilor ani au schimbat radical evolutia acestor cancere.
Probabil ca nu intamplator, printre medicamentele care au facut deja istorie si au schimbat destine se numara si Trastuzumab, agent anti HER2 care, la ora actuala, este indiscutabil o optiune terapeutica standard in cancerele mamare HER2 pozitive.
Din pacate, eficienta terapeutica este limitata, de foarte multe ori aparand rezistenta terapeutica la unul sau mai multi agenti care au drept tinta familia de gene HER2. Cunoasterea si intelegerea biologiei acestor tumori precum si a mecanismelor de rezistenta ramane un deziderat inca neatins.
Asemenea majoritatii cancerelor, genomic vorbind, exista variatii in ceea ce priveste profilul mutational intre cancerul mamar primitiv si cancerul mamar metastatic. Acesta inseamna ca, implicit, exista cai patologice care, activate, confera rezistenta la terapiile administrate si, implicit, terapiile anti HER2.
"Peisajul" in terapia cancerului mamar HER2 pozitiv este intr-o continua schimbare. In cancerul mamar metastatic HER2 pozitiv, tratamentul actual de prima linie reuneste doi agenti anti HER2, Trastuzumab si Pertuzumab, in asociere cu chimioterapia sau hormonoterapia, in functie de profilul tumorii tratate. Ideea asocierii a doi agenti anti HER2 a derivat tocmai din necesitatea de a interveni in ideea de limitare sau anihilare a rezistentei terapeutice care apare inevitabil la administrarea Trastuzumab.
De asemenea, in cancerele mamare localizate, se vorbeste tot mai mult de inlocuirea, in cadrul indicatiei standard, a terapiei adjuvante cu Trastuzumab cu varianta "imbunatatita" de Trastuzumab-emtasine (T-DM1). Foarte probabil, in foarte scurt timp, acest agent ar putea reprezenta standard de tratament adjuvant pentru cancerele mamare HE 2 pozitive cu risc crescut evolutiv. Un studiu clinic prezentat recent a evidentiat o scadere semnificativa a riscului de recidiva, precum si a riscului de deces cu peste 50%, comparativ cu Trastuzumab.
O serie de molecule care se utilizeaza in boala metastatica sunt si subiectul studiilor clinice pentru boala incipienta (de exemplu, Pertuzumab, Neratinib, etc.).
Cercetarile viitorului imediat trebuie sa identifice daca un agent folosit in scop adjuvant poate fi folosit si pentru boala metastatica sau daca este nevoie a se folosi un alt agent sau o asociere de agenti, cu mecanisme de actiune diferite, pentru a preveni instalarea rezistentei terapeutice. Este foarte importanta intelegerea biologiei rezistentei si dezvoltarea, in consecinta, unor strategii care sa intervina in aceasta directie. Rezultatele preliminare par sa ateste o scadere a eficacitatii agentilor deja administrati in scop adjuvant.
Principala explicatie a rezistentei terapeutice rezida in heterogenitatea cancerelor mamare HER2 pozitive. In aceste conditii, strategiile care vizeaza utilizarea de prima intentie a TDM1 vad HER2 ca o turnanta pentru eliberarea acestuia la nivelul celulelor maligne si, implicit, pentru cresterea eficacitatii acestuia.
Un alt aspect esential pentru acest tip de tumori mamare, legat de asemenea de mecanismele de rezistenta, este reprezentat de progresia bolii la nivel cerebral, situatie intalnita in peste 50% din cazuri, inainte ca pacientele sa se piarda din cauza evolutiei bolii.
O alta arie care necesita clarificari in ceea ce priveste rezistenta terapeutica la agentii anti HER2 se refera la receptorii estrogenici. Cand gena HER2 este exprimata in celulele tumorale impreuna cu receptorii estrogenici, raspunsul acestor tumori la terapia anti HER2 in asociere cu chimioterapia este mult mai mic decat la tumorile cu receptori hormonali negativi.
Ce tratamente tintite pot fi folosite pentru cancerul mamar HER2 pozitiv
Trastuzumab ajuta la blocarea celulelor canceroase, impiedicandu-le sa primeasca semnalele chimice care incurajeaza dezvoltarea.
Un studiu din 2014, realizat in cazul unui numar de peste 400 de femei, a aratat ca atunci cand a fost folosit ca adjuvant pe langa chimioterapie, in cancerul mamar HER2 pozitiv in stadiu incipient, trastuzumab a avut ca rezultat o reducere semnificativa a recurentei cancerului si o imbunatatire a ratei de supravietuire.
Trastuzumab-emtansine - combina trastuzumab cu un medicament folosit in chimioterapie, numit emtansine. Trastuzumabul transporta substanta emtansine direct la celulele canceroase cu proteina HER2, iar aceasta combinatie poate fi folosita pentru a micsora tumorile si pentru a extinde rata de supravietuire a femeilor cu cancer mamar metastatic.
Pertuzumab - este un medicament care functioneaza in multe feluri la fel ca trastuzumab, diferenta fiind ca se ataseaza/se leaga de o parte diferita a proteinei HER2.
Lapatinib - blocheaza proteinele care cauzeaza dezvoltarea necontrolata a celulelor. El poate sa ajute la intarzierea progresiei bolii, cand cancerul mamar metastatic a devenit rezistent la trastuzumab.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
- Studiul "Trastuzumab Plus Adjuvant Chemotherapy for Human Epidermal Growth Factor Receptor 2–Positive Breast Cancer: Planned Joint Analysis of Overall Survival From NSABP B-31 and NCCTG N9831", publicat in 2014, in Journal of Clinical Oncology, autori: Edith A. Perez, Edward H. Romond, Vera J. Suman, Jong-Hyeon Jeong, George Sledge, Charles E. Geyer Jr et al.
- Mayo Clinic - https://www.mayoclinic.org/breast-cancer/expert-answers/faq-20058066
