Ce este diaminoxidaza?
1. Diaminoxidaza este o enzimă
2. Ce rol are diaminoxidaza în corp (corelat cu histamina)?
3. Surse alimentare și endogene de diaminoxidază
4. Diaminoxidaza - analiză
a. Cum se face analiza de diaminoxidază?
b. La ce este utilă analiza pentru diaminoxidază?
c. Ce indică valorile ridicate sau scăzute pe care le are diaminoxidaza?
d. Implicații clinice ale unui deficit sau exces de diaminoxidază
Ai avut vreodată migrene, erupții pe piele sau probleme digestive după ce ai mâncat anumite alimente, fără o explicație clară? Una dintre posibilele cauze ar putea fi intoleranța la histamină – adică acumularea excesivă de histamină în corp. Iar în centrul acestei probleme se află o enzimă numită diaminoxidază. În acest articol discutăm despre ce este diaminoxidaza, ce rol are ea (inclusiv legătura cu histamina), cum o obținem, cum se măsoară, ce înseamnă rezultatele analizei și ce probleme de sănătate pot fi legate de un dezechilibru al diaminoxidazei.
Diaminoxidaza este o enzimă
Diaminoxidaza este o enzimă produsă de corpul uman, cunoscută și sub numele de histaminază. Pe scurt, este enzima care degradează histamina. Histamina este o substanță chimică naturală, un mediator implicat în sistemul imunitar, digestiv și nervos, cunoscută mai ales pentru rolul său în reacțiile alergice.
Atunci când ai o alergie, histamina eliberată provoacă simptome precum congestie nazală, mâncărimi ale pielii, erupții (urticarie) sau strănut. Însă histamina nu provine doar din alergii – ea se găsește și în multe alimente, mai ales în cele fermentate sau maturate (de exemplu brânzeturi vechi, vin, bere, murături, pește afumat). Aici intervine diaminoxidaza: aceasta descompune și elimină excesul de histamină din corp, împiedicând histamina să se acumuleze la niveluri ce pot provoca simptome neplăcute.
Fără suficientă diaminoxidază, histamina în exces poate persista în organism și poate declanșa o serie de simptome asemănătoare alergiilor, chiar dacă nu este vorba de o reacție alergică clasică mediată de anticorpi. Aceasta este situația numită intoleranță la histamină.
Ce rol are diaminoxidaza în corp (corelat cu histamina)?
Diaminoxidaza are rolul principal de a metaboliza histamina, în special pe cea provenită din alimentație sau eliberată în intestin. La nivelul tubului digestiv, acționează ca un filtru: degradează histamina din alimente înainte ca aceasta să fie absorbită în sânge. De asemenea, histamina eliberată în afara celulelor (de exemplu de către celulele imune numite mastocite, în timpul unor procese inflamatorii) este neutralizată tot de diaminoxidază, atât timp cât se află în spațiul extracelular.
În organism există două enzime principale care inactivează histamina: diaminoxidaza și histamina-N-metiltransferaza. Dintre acestea, diaminoxidaza este mult mai importantă pentru histamina din afara celulelor (cum ar fi histamina din alimente), pe când histamina-N-metiltransferaza acționează în interiorul celulelor. Diaminoxidaza reprezintă principala barieră împotriva histaminei din mâncare – dacă activitatea acestei enzime este redusă, histamina ingerată trece în circulație și poate provoca diverse simptome. Așadar, legătura dintre diaminoxidază și histamină este directă: un nivel adecvat de diaminoxidază ține sub control histamina, pe când un nivel scăzut duce la acumularea histaminei în exces și la apariția a ceea ce am discutat mai sus, intoleranța la histamină.
Surse alimentare și endogene de diaminoxidază
De unde provine diaminoxidaza în corp? Sursele endogene (interne) sunt anumite țesuturi care o secretă. Corpul uman produce diaminoxidază în special în mucoasa intestinului subțire (mai ales în vilozități), în colonul proximal, în rinichi și – foarte important – în placentă la femeile însărcinate. De fapt, în sarcină placenta generează cantități extrem de mari de diaminoxidază (nivelurile pot crește de sute de ori față de cele normale), protejând astfel gravida și fătul de un surplus de histamină.
Acest fenomen explică de ce simptomele persoanelor cu intoleranță la histamină se pot reduce în timpul sarcinii. Există și surse alimentare de diaminoxidază, deși limitate. Un exemplu notabil este cel al germenilor de leguminoase (vlăstari de fasole, mazăre, linte etc.): s-a constatat că acești muguri au o activitate de diaminoxidază de până la 200 de ori mai mare decât semințele neîncolțite. Din acest motiv, extractele din leguminoase încolțite sunt folosite la producerea unor suplimente cu diaminoxidază.
O altă sursă pentru suplimentele de diaminoxidază o reprezintă anumite țesuturi animale – de pildă, extractul de rinichi de porc (rinichiul porcin este bogat în această enzimă). În practica dietetică de zi cu zi, nu există alimente „minune” care să crească direct nivelul diaminoxidazei din corp (enzimele din mâncare se digeră, neajungând active în sânge). În schimb, este important să ai o alimentație echilibrată, cu suficienți nutrienți care ajută organismul să-și producă propria diaminoxidaza. Cofactorii precum vitamina B6, vitamina C și cuprul sunt esențiali pentru funcționarea optimă a diaminoxidazei – asigură-te că dieta ta îți oferă acești nutrienți.
Diaminoxidaza - analiză
Dacă medicul suspectează un deficit de diaminoxidază sau intoleranță la histamină, îți poate recomanda o analiză de sânge pentru a măsura nivelul enzimei diaminoxidază.
Cum se face analiza de diaminoxidază?
Testul presupune recoltarea unei probe de sânge venos, similar oricărei analize uzuale. De obicei ți se va cere să fii nemâncat cu circa 8-12 ore înainte și să eviți, dacă este posibil, medicamentele care ar putea influența enzima sau nivelul de histamină (de exemplu, unele antihistaminice sau antiinflamatoare) – medicul îți va da instrucțiuni precise în acest sens.
Aceste precauții asigură acuratețea rezultatului. La laborator, se măsoară fie concentrația diaminoxidazei în ser, fie activitatea enzimatică a acesteia, rezultatul fiind exprimat de obicei în unități pe mililitru (U/mL). E bine de știut că testul nu este încă unul de rutină universal acceptat – nu toate cadrele medicale sunt de acord asupra relevanței lui absolute. Totuși, această analiză este folosită ca instrument orientativ în contextul simptomelor ce sugerează un exces de histamină, și poate oferi informații utile pentru diagnostic.
La ce este utilă analiza pentru diaminoxidază?
Principala utilitate a testului este de a ajuta la diagnosticarea unei posibile intoleranțe la histamină. Dacă te confrunți cu simptome care sugerează un exces de histamină (reacții aparent alergice după anumite alimente – de exemplu migrene, roșeață a feței sau „bufeuri”, urticarie, nas înfundat ori tulburări digestive), rezultatul analizei poate clarifica situația.
Un nivel scăzut de diaminoxidază în aceste cazuri susține ipoteza că simptomele tale sunt cauzate de acumularea histaminei, deci corpul nu o degradează eficient. Testul se folosește așadar ca parte din procesul de evaluare a pacienților cu suspiciune de intoleranță la histamină.
De asemenea, un rezultat al analizei poate ghida abordarea terapeutică: de exemplu, la valori ale diaminoxidazei foarte scăzute, medicul îți poate recomanda să urmezi o dietă săracă în histamină și/sau să iei suplimente cu enzima diaminoxidază înainte de mese, pentru a preveni apariția simptomelor.
Este important de subliniat că diagnosticul de intoleranță la histamină nu se pune exclusiv pe baza valorii acestei analize. Medicul va corela rezultatul analizei cu simptomatologia ta, cu istoricul alimentar (eventual cu un jurnal al alimentelor consumate și al simptomelor) și, dacă e cazul, cu alte investigații. Analiza pentru diaminoxidază este un instrument util, dar face parte dintr-un tablou mai larg al evaluării clinice.
Ce indică valorile ridicate sau scăzute pe care le are diaminoxidaza?
Valorile scăzute de diaminoxidază (sub intervalul considerat normal) indică o capacitate redusă a organismului de a metaboliza histamina. În practică, multe laboratoare consideră că o activitate sub ~10 U/mL este scăzută, iar dacă scade sub ~3 U/mL se poate vorbi de un deficit sever.
Diaminoxidaza scăzută sugerează o intoleranță la histamină – histamina acumulându-se în organism poate fi responsabilă de simptomele pacientului. Valorile normale sau ridicate (de exemplu peste 10 U/mL) arată că organismul are o capacitate bună de a elimina histamina.
Un nivel crescut de diaminoxidază nu este în sine periculos; adesea indică doar că histamina este bine ținută sub control. Cel mai frecvent, valori foarte mari apar în timpul sarcinii (când placenta produce masiv diaminoxidază, în mod fiziologic). În afara sarcinii, diaminoxidaza peste medie, mai ales dacă nu ai simptome, sugerează că organismul degradează eficient histamina și este puțin probabil ca histamina să fie cauza vreunei probleme.
Implicații clinice ale unui deficit sau exces de diaminoxidază
Un dezechilibru al diaminoxidazei are numeroase efecte potențiale asupra sănătății, cele mai cunoscute fiind legate de intoleranța la histamină. Iată câteva dintre manifestările și situațiile clinice asociate cu niveluri anormale de diaminoxidază:
- Tulburări digestive: Balonare, crampe abdominale, diaree (sau uneori constipație) apărute după mese bogate în histamină.
- Migrene și dureri de cap: Histamina dilată vasele de sânge, putând declanșa migrene la persoanele sensibile.
- Reacții cutanate: Roșeață facială (flush), erupții pe piele, mâncărimi și urticarie pot surveni de la niveluri ridicate de histamină. De asemenea, histamina în exces poate agrava eczemele sau alte dermatite inflamatorii.
- Simptome respiratorii și cardiovasculare: Congestie nazală, strănut, senzație de respirație îngreunată, tensiune arterială scăzută (hipotensiune) sau palpitații. Aceste manifestări apar deoarece histamina acționează asupra vaselor de sânge și musculaturii netede din căile respiratorii.
Pe lângă intoleranța la histamină, valori scăzute ale diaminoxidazei se întâlnesc și în alte afecțiuni medicale. De exemplu, pacienții cu boli inflamatorii intestinale cronice (precum boala Crohn sau colita ulcerativă) prezintă frecvent niveluri scăzute, probabil din cauza afectării mucoasei intestinale unde se secretă enzima.
De asemenea, s-a observat un deficit de diaminoxidază în unele cazuri de urticarie cronică și dermatită atopică severă – excesul de histamină putând agrava aceste afecțiuni.
Un alt aspect practic: anumite substanțe pot reduce temporar activitatea diaminoxidazei. De exemplu, alcoolul este un inhibitor cunoscut al diaminoxidazei – aceasta explică de ce băuturile ca vinul sau berea (care conțin și histamină) pot declanșa simptome puternice la persoanele sensibile.
Și unele medicamente (de exemplu antiinflamatoarele nesteroidiene, anumite antibiotice, antidepresivele ș.a.) pot interfera cu diaminoxidaza, scăzând eficiența cu care corpul elimină histamina. Din acest motiv, este întotdeauna util să discuți cu medicul despre medicația și dieta ta, dacă suspectezi o problemă legată de histamină.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Allergy UK - Histamine Intolerance
https://www.allergyuk.org/resources/histamine-intolerance/
PMC - Evaluation of Serum Diamine Oxidase as a Diagnostic Test for Histamine Intolerance
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10574399/
Studiul „Evaluation of Serum Diamine Oxidase as a Diagnostic Test for Histamine Intolerance”, apărut în Nutrients. 2023 Oct 2;15(19):4246. doi: 10.3390/nu15194246, autori: Kristina Arih et al.
Te-ar mai putea interesa și...
