Ce analize de sânge îți pot confirma intoleranța la gluten?
Ce analize de sânge îți pot confirma intoleranța la gluten?
Ce analize de sânge îți pot confirma intoleranța la gluten?
1. Ce înseamnă intoleranța la gluten?
2. Analize de sânge pentru a diagnostica intoleranța la gluten
a. Analize intoleranță la gluten: anticorpii anti-transglutaminază tisulară (anti-tTG), de tip IgA
b. Analize intoleranță la gluten: anticorpii anti-endomisium (EMA), de tip IgA
c. Analize intoleranță la gluten: anticorpii anti-gliadină deamidată (DGP), de tip IgA și IgG
d. Analize intoleranță la gluten: nivelul total al imunoglobulinei A (IgA serică totală)
e. Analize intoleranță la gluten: teste genetice HLA-DQ2/DQ8
3. Ce înseamnă dacă ai simptome de intoleranță la gluten, dar testele de boală celiacă ies negative?
4. Recomandări de alimentație în cazul unui diagnostic pozitiv de intoleranță la gluten
Intoleranța la gluten a devenit un subiect din ce în ce mai discutat, pe măsură ce tot mai multe persoane raportează probleme digestive sau de sănătate după consumul alimentelor care conțin gluten. Ce înseamnă însă această intoleranță la gluten și, mai ales, ce analize de sânge o pot confirma?
Ce înseamnă intoleranța la gluten?
Intoleranța la gluten este un termen general folosit în vorbirea curentă pentru a descrie situațiile în care o persoană prezintă simptome neplăcute după consumul de alimente care conțin gluten. Aceste simptome pot include balonare, dureri abdominale, diaree sau constipație, oboseală, dureri de cap, erupții cutanate sau senzația de ceață mintală.
Important de subliniat este că „intoleranța la gluten” nu reprezintă un diagnostic medical exact, ci mai degrabă un termen-umbrelă care acoperă mai multe condiții distincte. Cele mai cunoscute două astfel de afecțiuni sunt boala celiacă și sensibilitatea non-celiacă la gluten.
Diferența principală dintre boala celiacă și sensibilitatea non-celiacă la gluten constă în mecanism și consecințe: boala celiacă este o afecțiune autoimună severă cu leziuni intestinale și posibile complicații sistemice, în timp ce sensibilitatea la gluten este o intoleranță alimentară non-autoimună, nelezională, dar care totuși provoacă simptome ce dispar când glutenul este eliminat din dietă.
Ambele condiții necesită, practic, evitarea glutenului, însă în boala celiacă această măsură este una absolută și pe viață (pentru a preveni complicații grave), pe când în sensibilitatea non-celiacă la gluten evitarea are ca scop principal îmbunătățirea calității vieții prin eliminarea simptomelor.
Analizele care se pot face în prezent detectează boala celiacă. Sensibilitatea non-celiacă la gluten este o afecțiune de excludere și nu există încă un test de diagnostic specific.
Analize de sânge pentru a diagnostica intoleranța la gluten
Diagnosticul intoleranței la gluten începe, în mod obișnuit, cu un set de analize de sânge. În special, medicul va dori să verifice prin teste de laborator dacă este prezentă boala celiacă, deoarece aceasta poate fi confirmată cu ajutorul markerilor din sânge. Totodată, prin analizele de sânge se pot exclude alte cauze posibile ale simptomelor (de exemplu, alergia la grâu sau alte afecțiuni).
Este esențial ca, înainte și în timpul efectuării acestor analize, pacientul să consume alimente cu gluten în mod normal. Dacă cineva a exclus glutenul din dietă o perioadă și apoi face testele, rezultatele pot ieși fals negative (adică boala celiacă să fie prezentă, dar să nu fie detectată la analize, deoarece lipsa glutenului din alimentație a redus nivelul anticorpilor specifici).
Analize intoleranță la gluten: anticorpii anti-transglutaminază tisulară (anti-tTG), de tip IgA
Acesta este testul de primă linie în screeningul pentru boala celiacă. Este cel mai sensibil test disponibil: majoritatea covârșitoare a persoanelor cu boală celiacă activă vor avea acest anticorp prezent în sânge într-un titru crescut. Un rezultat pozitiv (adică un nivel crescut de anticorpi anti-tTG IgA) indică o probabilitate foarte mare de boală celiacă.
Acest test are însă o specificitate ușor mai redusă la titruri mici, adică pot exista uneori rezultate fals pozitive (persoane la care iese ușor pozitiv, dar care nu au boala). Din acest motiv, și pentru confirmare, se fac teste adiționale (precum EMA).
Testul anti-tTG IgA poate ieși fals negativ dacă pacientul suferă de deficit de IgA (o imunodeficiență selectivă relativ rară, dar de câteva ori mai frecventă la cei cu boală celiacă). Pentru a evita acest lucru, medicul va solicita adesea și nivelul total de IgA seric odată cu acest test, sau va recomanda în paralel varianta IgG a acestui test. Există și anticorpul anti-tTG de tip IgG, folosit în special la pacienții cu deficit de IgA; în absența deficitului, anti-tTG IgG nu este la fel de util.
Analize intoleranță la gluten: anticorpii anti-endomisium (EMA), de tip IgA
Acest test este aproape 100% specific pentru boala celiacă. Asta înseamnă că un rezultat pozitiv la EMA confirmă practic diagnosticul (foarte puține situații pot da un pozitiv fals). Din cauza costului mai ridicat și a metodei laborioase, testul EMA este folosit de obicei ca test de confirmare – de exemplu, dacă anticorpii anti-tTG IgA au ieșit pozitivi, se va face și EMA IgA pentru certitudine, mai ales dacă nivelul anti-tTG nu este foarte mare.
Analize intoleranță la gluten: anticorpii anti-gliadină deamidată (DGP), de tip IgA și IgG
Gliadina este o componentă a glutenului. În boala celiacă, sistemul imunitar produce anticorpi și împotriva unor fragmente din molecula de gliadină (în formă deamidată). Testele mai noi măsoară acești anticorpi specifici. Anticorpii anti-DGP IgA au o acuratețe comparabilă cu anti-tTG IgA, însă nu sunt folosiți ca prim test pentru că, de regulă, anti-tTG este suficient.
Analize intoleranță la gluten: nivelul total al imunoglobulinei A (IgA serică totală)
Un procent mic (2-3%) dintre persoanele cu boală celiacă au deficit selectiv de IgA. În aceste cazuri, testele enumerate mai sus care măsoară anticorpi de tip IgA pot ieși fals negative, deși boala este prezentă. Pentru a identifica o eventuală imunodeficiență IgA, se dozează nivelul seric total de IgA. Dacă acesta iese sub limita normală, medicul va interpreta cu prudență rezultatele negative ale testelor IgA și va recurge la testele pe bază de IgG în procesul de diagnostic.
Analize intoleranță la gluten: teste genetice HLA-DQ2/DQ8
Aceste teste verifică dacă o persoană are genele HLA-DQ2 și/sau HLA-DQ8, asociate cu boala celiacă. Aproximativ 95-99% dintre cei cu boală celiacă prezintă cel puțin una din aceste gene. Un test genetic pozitiv (prezența alelelor HLA-DQ2 sau DQ8) nu confirmă boala celiacă – deoarece aproximativ 30-40% din populația generală are aceste gene, dar marea lor majoritate nu dezvoltă niciodată boala. În schimb, utilitatea testului genetic este mai degrabă de excludere: dacă o persoană nu are nici DQ2 nici DQ8, șansa de a avea boală celiacă este extrem de mică (practic boala poate fi aproape sigur exclusă).
Atenție la așa-zisele „teste de intoleranță alimentară” pe bază de probă de sânge (precum teste de anticorpi IgG pentru alimente) promovate adesea comercial – acestea nu diagnostichează în mod valid intoleranța la gluten. De asemenea, ghidurile medicale actuale descurajează testele din salivă, urină sau scaun propuse pentru depistarea intoleranței la gluten, deoarece acuratețea lor nu este dovedită științific.
Ce înseamnă dacă ai simptome de intoleranță la gluten, dar testele de boală celiacă ies negative?
În ceea ce privește sensibilitatea non-celiacă la gluten, cum spuneam mai sus, nu există în prezent un test de sânge specific care să o identifice direct. Dacă o persoană are simptome de intoleranță la gluten, dar testele pentru boala celiacă ies negative, medicul va investiga posibilitatea unei sensibilități non-celiace astfel:
Mai întâi, se asigură că s-au exclus boala celiacă și alergia la grâu prin teste adecvate.
Apoi, pacientul este sfătuit să urmeze o dietă strictă fără gluten pentru o perioadă determinată (de regulă între 4 și 6 săptămâni), timp în care se monitorizează și notează simptomele.
Dacă simptomele se reduc semnificativ în perioada fără gluten, se trece la etapa de reprovocare cu gluten: pacientul reintroduce treptat glutenul în alimentație sub supravegherea medicului, urmărind reapariția simptomelor. Dacă simptomele reapar la reintroducerea glutenului (după ce dispăruseră la eliminare), acest lucru confirmă diagnosticul de sensibilitate la gluten non-celiacă.
Recomandări de alimentație și stil de viață în cazul unui diagnostic pozitiv de intoleranță la gluten
Dacă analizele și investigațiile au confirmat că suferi de intoleranță la gluten – fie că este vorba de boala celiacă, fie de o sensibilitate non-celiacă – principala măsură de tratament și gestionare este dieta fără gluten. În prezent, nu există medicamente care să vindece această intoleranță sau care să permită consumul de gluten fără consecințe. Iată câteva recomandări concrete:
- Adoptă o dietă strictă fără gluten, pe termen lung (pentru toată viața dacă ai boală celiacă). Aceasta înseamnă să eviți toate alimentele care conțin grâu, orz, secară și derivatele lor. Printre produsele evidente se află pâinea, pastele obișnuite, produsele de patiserie și panificație, berea (din orz), cerealele pentru mic dejun pe bază de grâu etc. Însă glutenul poate apărea și în alimente surprinzătoare: sosuri (de exemplu sosul de soia obișnuit conține grâu), supe la plic, mixuri de condimente, mezeluri sau alte preparate procesate care folosesc făina de grâu ca agent de îngroșare. Citește atent etichetele produselor alimentare și caută mențiunile „fără gluten” sau verifică lista de ingrediente pentru a depista prezența cerealelor cu gluten.
- Alege alimentele permise și construiește-ți o dietă echilibrată. Vestea bună este că există multe alimente natural fără gluten: toate legumele și fructele proaspete, carnea, peștele, ouăle, laptele și majoritatea lactatelor simple, orezul, porumbul și mălaiul, hrișca, quinoa, meiul, cartofii, nucile, semințele, leguminoasele (fasole, linte, năut) – toate acestea pot fi consumate în siguranță. În plus, există făinuri și produse de panificație speciale fără gluten, făcute din alternative precum făina de orez, migdale, cocos, tapioca etc., precum și paste fără gluten (din porumb, orez, quinoa, linte ș.a.). În ziua de azi, datorită creșterii gradului de conștientizare, oferta de produse fără gluten în magazine a devenit mult mai generoasă – de la pâine și paste, la cereale de mic dejun, biscuiți, prăjituri, bere fără gluten și altele.
- Evită contaminarea încrucișată cu gluten. Pentru cei cu boală celiacă, chiar și cantități infime de gluten pot declanșa reacții imunologice și pot fi dăunătoare pe termen lung. De aceea, trebuie acordată atenție contaminării accidentale: de exemplu, dacă folosești același prăjitor de pâine pentru pâine normală și cea fără gluten, firimiturile rămase pot contamina pâinea fără gluten. La fel, uleiul în care s-au prăjit anterior șnițele date prin făină sau apa în care ai fiert paste obișnuite nu trebuie folosite pentru preparate fără gluten.
O dietă fără gluten, dacă este bine planificată, îți va reda treptat starea de bine: simptomele neplăcute vor dispărea și corpul se va reechilibra. Asigură-te că, pe lângă alimentație, menții un stil de viață sănătos: fii activ fizic (pentru sănătatea oaselor, a digestiei și starea de spirit), hidratează-te corespunzător și prioritizează odihna.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIDDK - Celiac Disease Tests
https://www.niddk.nih.gov/health-information/professionals/clinical-tools-patient-management/digestive-diseases/celiac-disease-health-care-professionals
Pub Med - Non-celiac gluten sensitivity: Clinical presentation, etiology and differential diagnosis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36244620/
Studiul „Non-celiac gluten sensitivity: Clinical presentation, etiology and differential diagnosis”, apărut în Gastroenterol Hepatol. 2023 Aug-Sep;46(7):562-571. doi: 10.1016/j.gastrohep.2022.10.001. Epub 2022 Oct 13, autori: Marta Expósito Miranda et al.
Te-ar mai putea interesa și...
