Diagnosticul cancerului pulmonar - cand si cum se stabileste
Rezumat: Diagnosticul de cancer pulmonar nu se stabilește printr-o singură investigație. De obicei, evaluarea începe atunci când apar simptome suspecte sau când o radiografie ori un CT evidențiază o modificare pulmonară. Niciuna dintre aceste investigații nu poate confirma singură prezența unui cancer de plămâni.
Confirmarea necesită, în general, examinarea celulelor sau a unei probe de țesut, obținută prin biopsie sau alte proceduri. După diagnostic urmează stabilirea tipului și stadiului bolii, iar în anumite forme de cancer se efectuează teste moleculare și pentru biomarkeri, care contribuie la alegerea tratamentului potrivit.
1. Ce este cancerul pulmonar și de ce este important diagnosticul precoce?
a. Care sunt principalele tipuri de cancer de plămâni?
b. De ce poate fi dificil de depistat cancerul pulmonar în stadii incipiente?
2. Când trebuie suspectat un cancer de plămâni?
a. Ce simptome pot indica un cancer pulmonar?
b. Ce factori de risc pot determina medicul să recomande investigații?
3. Cum se stabilește diagnosticul de cancer pulmonar?
a. Consultația medicală și evaluarea simptomelor
b. Ce rol are radiografia pulmonară?
c. Când este recomandat un CT toracic?
d. Ce alte investigații imagistice pot fi necesare?
4. Ce analize și teste suplimentare se fac după diagnosticul de cancer de plămâni?
a. Testele moleculare și biomarkerii tumorali
b. Investigațiile pentru stabilirea stadiului cancerului
5. Ce se întâmplă după confirmarea diagnosticului?
6. Concluzie
1. Ce este cancerul pulmonar și de ce este important diagnosticul precoce?
Cancerul pulmonar apare atunci când anumite celule din plămâni se modifică și încep să se multiplice necontrolat. Celulele canceroase pot forma o tumoră și, în timp, se pot răspândi către ganglionii limfatici sau către alte organe.
Un diagnostic stabilit într-un stadiu mai puțin avansat poate oferi mai multe posibilități terapeutice. În funcție de tipul și stadiul bolii, tratamentul poate include intervenție chirurgicală, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie sau terapii țintite.
Depistarea precoce nu trebuie însă confundată cu diagnosticul. Screeningul urmărește identificarea bolii la persoane fără simptome și cu risc crescut, în timp ce diagnosticul stabilește dacă o anomalie suspectă este sau nu cancer.
Pentru persoanele eligibile pentru screeningul cancerului pulmonar, investigația utilizată este CT-ul cu doză mică de radiații, nu radiografia pulmonară obișnuită. Radiografia nu este recomandată ca metodă de screening pentru cancer pulmonar.
a. Care sunt principalele tipuri de cancer de plămâni?
Cele două categorii principale sunt cancerul pulmonar fără celule mici, numit NSCLC, și cancerul pulmonar cu celule mici, numit SCLC. Ele diferă prin aspectul celulelor, evoluție și tratament.
Cancerul fără celule mici reprezintă majoritatea cazurilor. Din această categorie fac parte adenocarcinomul, carcinomul scuamos și carcinomul cu celule mari.
Cancerul pulmonar cu celule mici este mai puțin frecvent, dar tinde să crească și să se răspândească mai repede decât formele NSCLC. Stabilirea exactă a tipului histologic este esențială pentru alegerea tratamentului.
b. De ce poate fi dificil de depistat cancerul pulmonar în stadii incipiente?
Cancerul pulmonar poate evolua o perioadă fără să producă simptome evidente. Multe persoane dezvoltă manifestări abia atunci când boala este mai avansată.
În plus, simptome precum tusea, oboseala sau dificultățile de respirație sunt nespecifice. Ele apar mult mai frecvent în infecții respiratorii, astm, bronhopneumopatie obstructivă cronică și alte afecțiuni.
O tumoră pulmonară mică poate fi dificil de observat pe o radiografie obișnuită. CT-ul poate detecta formațiuni pulmonare mai mici și oferă informații mai detaliate despre dimensiunea și localizarea lor.
2. Când trebuie suspectat un cancer de plămâni?
a. Ce simptome pot indica un cancer pulmonar?
Printre manifestările care pot apărea se numără tusea persistentă sau care se agravează, eliminarea de sânge prin tuse, durerea în piept, dificultățile de respirație și respirația șuierătoare.
Alte simptome posibile sunt răgușeala, oboseala persistentă, scăderea inexplicabilă în greutate și reducerea apetitului.
Uneori apar episoade repetate de pneumonie sau bronșită ori infecții respiratorii care nu se vindecă așa cum ar fi de așteptat.
Dacă boala s-a răspândit, simptomele depind de zona afectată. Pot apărea, de exemplu, dureri osoase, dureri de cap, probleme neurologice sau alte manifestări.
Niciunul dintre aceste simptome nu stabilește singur un diagnostic de cancer de plămâni. Medicul trebuie să caute cauza prin investigații adecvate.
b. Ce factori de risc pot determina medicul să recomande investigații?
Fumatul este principalul factor de risc pentru cancer pulmonar. Riscul crește odată cu durata fumatului și cantitatea de tutun consumată, dar scade după renunțarea la fumat.
Cancerul de plămâni poate apărea însă și la persoane care nu au fumat niciodată.
Alți factori de risc includ expunerea la fumul de tutun al altor persoane, radon, azbest, arsenic, unele forme de siliciu și crom și gazele de eșapament diesel.
Pot conta și antecedentele personale sau familiale de cancer pulmonar și radioterapia efectuată anterior la nivelul toracelui.
Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta neapărat cancer. Ei îi permit însă medicului să estimeze mai bine probabilitatea bolii și necesitatea investigațiilor.
3. Cum se stabilește diagnosticul de cancer pulmonar?
Drumul către diagnostic poate cuprinde mai multe etape. Investigațiile imagistice identifică o formațiune suspectă și ajută la stabilirea extinderii acesteia, dar confirmarea cancerului necesită, de regulă, examinarea celulelor sau țesutului la laborator.
Proba poate fi obținută prin bronhoscopie, biopsie cu ac ghidată imagistic, ecografie endobronșică – EBUS – sau, în anumite situații, printr-o procedură chirurgicală.
Dacă există lichid în jurul plămânului, acesta poate fi recoltat și examinat pentru identificarea eventualelor celule canceroase.
a. Consultația medicală și evaluarea simptomelor
Medicul discută cu pacientul despre simptome, momentul în care au apărut și modul în care au evoluat.
Sunt importante istoricul de fumat, expunerile profesionale și de mediu, bolile pulmonare anterioare și antecedentele personale și familiale.
Urmează examenul clinic. Dacă informațiile obținute ridică suspiciunea unui cancer pulmonar, medicul recomandă investigații imagistice și, dacă acestea evidențiază o anomalie suspectă, procedurile necesare pentru obținerea unui diagnostic cert.
Analizele obișnuite de sânge pot furniza informații despre starea generală, anemie și funcția rinichilor sau ficatului, dar nu pot confirma singure existența unui cancer pulmonar.
b. Ce rol are radiografia pulmonară?
Radiografia toracică poate fi una dintre primele investigații solicitate unei persoane cu simptome respiratorii suspecte.
O radiografie poate arăta o masă sau o altă modificare pulmonară, dar imaginea anormală nu înseamnă automat cancer. Infecțiile, cicatricele pulmonare și alte afecțiuni pot produce modificări asemănătoare.
În același timp, o radiografie normală nu exclude întotdeauna cancerul pulmonar. Tumorile mici sau cele situate în anumite regiuni pot fi mai greu de identificat.
Dacă suspiciunea clinică rămâne importantă sau radiografia prezintă o anomalie, este necesară de obicei evaluarea prin CT.
c. Când este recomandat un CT toracic?
CT-ul toracic furnizează imagini în secțiuni ale toracelui și este mult mai detaliat decât radiografia.
Un CT poate arăta dimensiunea, forma și poziția unei formațiuni pulmonare. Poate evidenția și ganglioni limfatici măriți sau alte modificări care ar putea sugera răspândirea bolii.
Uneori se folosește substanță de contrast pentru a evidenția mai bine structurile anatomice.
CT-ul poate fi utilizat și pentru ghidarea biopsiei. Medicul urmărește imagistic poziția acului și îl direcționează către zona suspectă pentru a recolta țesut.
Trebuie subliniat că un CT care arată un nodul sau o masă suspectă nu echivalează automat cu diagnosticul de cancer. Caracterul malign trebuie confirmat atunci când situația clinică impune acest lucru.
d. Ce alte investigații imagistice pot fi necesare?
PET-CT-ul este folosit în special pentru evaluarea răspândirii cancerului. Investigația combină informații anatomice obținute prin CT cu informații despre activitatea metabolică a țesuturilor.
O zonă cu activitate crescută la PET nu înseamnă obligatoriu cancer, deoarece și inflamațiile sau infecțiile pot determina captarea trasorului.
RMN-ul este folosit mai ales pentru evaluarea anumitor regiuni, inclusiv creierul, atunci când există riscul sau suspiciunea de metastaze.
Investigațiile imagistice sunt completate, când este necesar, de bronhoscopie și EBUS. Aceste metode permit medicului să vizualizeze căile respiratorii sau ganglionii și să recolteze probe pentru biopsie.
4. Ce analize și teste suplimentare se fac după diagnosticul de cancer de plămâni?
După confirmarea unui cancer pulmonar trebuie stabilite cu precizie tipul tumorii și extinderea bolii.
Această etapă este importantă deoarece două persoane diagnosticate cu același tip general de cancer de plămâni pot avea caracteristici biologice și stadii diferite și, prin urmare, pot necesita tratamente diferite.
a. Testele moleculare și biomarkerii tumorali
În special în cancerul pulmonar fără celule mici, analiza tumorii poate căuta anumite modificări moleculare care influențează alegerea terapiei.
În funcție de tipul și stadiul cancerului, pot fi investigate modificări ale unor gene precum EGFR, ALK, ROS1, KRAS, BRAF, MET, RET, HER2 sau NTRK.
Un alt biomarker important este PD-L1, o proteină a cărei expresie poate contribui la stabilirea strategiei de imunoterapie.
Testarea moleculară a devenit o parte esențială a tratamentului personalizat al multor pacienți cu NSCLC, iar indicațiile sale s-au extins și către unele forme de boală aflate în stadii mai timpurii.
Testele se fac cel mai frecvent pe țesutul tumoral. În anumite situații poate fi utilizată și o probă de sânge pentru identificarea ADN-ului tumoral circulant, metodă cunoscută sub denumirea de biopsie lichidă.
b. Investigațiile pentru stabilirea stadiului cancerului
Stadializarea arată cât de extins este cancerul în momentul diagnosticului și este esențială pentru alegerea tratamentului.
Pentru cancerul pulmonar fără celule mici se utilizează sistemul TNM. Litera T descrie tumora primară, N indică afectarea ganglionilor limfatici, iar M arată dacă există metastaze la distanță.
Pentru stabilirea stadiului pot fi necesare CT, PET-CT, RMN și biopsierea anumitor ganglioni sau leziuni suspecte.
Imagistica nu poate stabili întotdeauna dacă un ganglion limfatic conține celule maligne. De aceea, dacă informația modifică alegerea tratamentului, poate fi necesară prelevarea de țesut prin EBUS, bronhoscopie sau altă procedură.
5. Ce se întâmplă după confirmarea diagnosticului?
După diagnosticul de cancer pulmonar, informațiile obținute sunt puse cap la cap: tipul histologic, stadiul, rezultatele testelor moleculare, starea generală și funcția pulmonară.
În funcție de situație, pacientul poate fi evaluat de o echipă care include oncolog, pneumolog, chirurg toracic, radioterapeut, anatomopatolog și radiolog.
Tratamentul nu este identic pentru toate cazurile de cancer de plămâni. O tumoră aflată într-un stadiu timpuriu și operabil poate fi abordată diferit de o boală local avansată sau metastatică.
Pentru NSCLC, opțiunile pot include chirurgie, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie și terapii țintite, singure sau în diferite combinații. Alegerea depinde inclusiv de caracteristicile moleculare ale tumorii.
De aceea, obținerea unui diagnostic complet nu înseamnă doar confirmarea cuvântului „cancer”. Medicul trebuie să afle exact ce tip de tumoră este, unde se află, cât s-a răspândit și ce caracteristici biologice prezintă.
6. Concluzie
Diagnosticul cancerului pulmonar este un proces format din mai multe etape. O radiografie poate reprezenta primul semnal de alarmă, iar CT-ul oferă imagini mai detaliate și poate identifica formațiuni care nu sunt evidente pe radiografie.
Nici radiografia, nici CT-ul nu pot confirma însă singure, în majoritatea situațiilor, existența unui cancer de plămâni. Diagnosticul cert se bazează pe examinarea celulelor sau a țesutului recoltat din zona suspectă.
După confirmare urmează stabilirea tipului și stadiului bolii, iar pentru multe forme de cancer pulmonar sunt necesare teste moleculare și evaluarea biomarkerilor.
Cu cât procesul de diagnostic și caracterizare este mai complet, cu atât medicii pot selecta mai precis tratamentul potrivit fiecărui pacient.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Care este cea mai bună analiză pentru sănătatea pulmonară?
Răspuns: Nu există o singură analiză potrivită pentru toate problemele pulmonare. Spirometria evaluează funcția plămânilor, iar radiografia și CT-ul arată structura acestora. Pentru screeningul cancerului pulmonar la persoanele eligibile se utilizează CT cu doză mică.
Întrebare: Se poate vedea cancerul pulmonar la radiografie?
Răspuns: Da, unele tumori pot apărea pe radiografie, dar o radiografie normală nu exclude cancerul pulmonar. CT-ul poate detecta mai bine formațiunile mici și oferă imagini mai detaliate.
Întrebare: Un CT poate confirma singur cancerul pulmonar?
Răspuns: Nu. CT-ul poate arăta o formațiune suspectă, dar confirmarea diagnosticului necesită, în general, examinarea celulelor sau țesutului recoltat prin biopsie ori altă metodă.
Întrebare: Există o analiză de sânge care poate diagnostica sigur cancerul de plămâni?
Răspuns: Nu există o analiză obișnuită de sânge care să confirme singură cancerul pulmonar. Testele de sânge și biopsia lichidă pot avea alte roluri, inclusiv evaluarea stării generale sau identificarea unor modificări moleculare.
Întrebare: De ce sunt necesare testele moleculare după diagnosticul de cancer pulmonar?
Răspuns: În anumite forme de cancer pulmonar, testele moleculare identifică modificări ale tumorii care pot arăta dacă pacientul ar putea beneficia de terapii țintite sau de anumite strategii de imunoterapie.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Current status of molecular diagnostics for lung cancer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38966170/
Studiul „Current status of molecular diagnostics for lung cancer”, apărut în Explor Target Antitumor Ther. 2024;5(3):742-765. doi: 10.37349/etat.2024.00244. Epub 2024 Jun 27, autori: Evgeny N Imyanitov et al.
Pub Med - Molecular Testing in Lung Cancer: Recommendations and Update
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38692813/
Studiul „Molecular Testing in Lung Cancer: Recommendations and Update”, apărut în Surg Pathol Clin. 2024 Jun;17(2):307-320. doi: 10.1016/j.path.2023.11.012. Epub 2023 Dec 16, autori: Alain C Borczuk
Te-ar mai putea interesa și...
