Ce este ARFID?
1. Ce este ARFID și cine este afectat?
2. Tipuri de ARFID și cauzele apariției
a. Forme de ARFID: lipsa interesului pentru mâncare
b. Forme de ARFID: evitarea anumitor alimente bazată pe caracteristici senzoriale
c. Forme de ARFID: frica de consecințe negative ale mâncărurilor
3. Impactul ARFID asupra sănătății și vieții sociale
4. Diagnosticarea ARFID
5. Opțiuni de tratament pentru ARFID
a. Tratament ARFID: terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
b. Tratament ARFID: terapia bazată pe expunere
c. Tratament ARFID: sprijinul nutrițional
d. Tratament ARFID: sprijinul comunității și al familiei
Tulburarea de alimentație restrictivă/evitantă, cunoscută sub acronimul ARFID (Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder), reprezintă o afecțiune complexă care influențează profund relația unei persoane cu mâncarea.
Spre deosebire de alte tulburări alimentare, precum anorexia sau bulimia, ARFID nu este legată de preocupările legate de imaginea corporală sau de dorința de a pierde în greutate. În schimb, această tulburare se manifestă prin evitarea sau limitarea consumului de mâncare din motive diverse, cum ar fi aversiunea față de anumite texturi, gusturi, mirosuri sau frica de consecințe negative asociate cu mâncatul.
În acest articol, vom explora ce înseamnă ARFID, ce impact are asupra sănătății și vieții sociale, precum și opțiunile de tratament disponibile.
Ce este ARFID și cine este afectat?
ARFID este o tulburare alimentară recunoscută oficial în 2013, inclusă în Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-5). Aceasta se caracterizează printr-o restricție semnificativă a consumului de mâncare, care duce la incapacitatea de a satisface nevoile nutriționale ale organismului. Persoanele cu ARFID pot evita anumite tipuri de alimente sau pot consuma doar o selecție extrem de limitată de alimente, ceea ce poate avea consecințe grave asupra sănătății fizice și mentale.
Deși ARFID este mai frecvent diagnosticată la copii, această tulburare poate afecta persoane de toate vârstele, inclusiv adolescenți și adulți. Spre exemplu, un copil cu ARFID poate refuza să mănânce legume din cauza texturii lor, în timp ce un adult poate evita anumite alimente din cauza unei experiențe traumatice, cum ar fi un episod de sufocare. Spre deosebire de a fi doar „mofturos” la mâncare, ARFID implică o anxietate intensă sau o aversiune care interferează cu viața de zi cu zi.
Concret, la copii poți observa următoarele:
- Copilul mănâncă doar un număr foarte limitat de alimente (de exemplu, doar pâine, paste simple sau alimente de o anumită marcă).
- Copilul refuză categoric să încerce alimente noi sau evită întregi grupe alimentare (cum ar fi legumele, fructele sau carnea). Selectivitatea nu se diminuează odată cu vârsta, ci devine mai rigidă.
- Copilul poate refuza să mănânce în anumite contexte (de exemplu, la școală sau la petreceri) din cauza anxietății legate de mâncare.
- Copilul nu pare să simtă foame sau nu arată plăcere atunci când mănâncă. Mesele sunt percepute ca o corvoadă, iar copilul mănâncă porții foarte mici sau doar pentru a „scăpa” de presiune. Spre deosebire de mofturile alimentare tipice pe care le fac toți copiii, care tind să dispară sau să se amelioreze, comportamentele asociate cu ARFID sunt persistente și interferează cu viața de zi cu zi.
Tipuri de ARFID și cauzele apariției
Există mai multe forme prin care ARFID se poate manifesta, fiecare având cauze și caracteristici specifice:
Forme de ARFID: lipsa interesului pentru mâncare
Unele persoane cu ARFID nu simt foame în mod normal sau nu găsesc plăcere în actul de a mânca. Pentru ele, mâncarea este percepută ca o corvoadă, iar porțiile consumate sunt adesea foarte mici. Această lipsă de interes poate duce la pierderea în greutate sau, în cazul copiilor, la întârzieri în creștere.
Forme de ARFID: evitarea anumitor alimente bazată pe caracteristici senzoriale
Multe persoane cu ARFID sunt extrem de sensibile la proprietățile senzoriale ale alimentelor, cum ar fi textura, gustul, mirosul sau culoarea. De exemplu, cineva poate refuza să consume alimente crocante și poate mânca doar mâncare de o anumită consistență, cum ar fi piureurile. Această selectivitate extremă limitează varietatea dietei și poate duce la deficiențe nutriționale.
Forme de ARFID: frica de consecințe negative ale mâncărurilor
Un alt tip de ARFID este determinat de teama intensă legată de efectele consumului de mâncare. Aceasta poate include frica de a se îneca, de a vomita sau de a dezvolta o reacție alergică. Astfel de temeri pot fi declanșate de o experiență traumatizantă sau pot apărea fără un motiv clar, ducând la evitarea completă a anumitor alimente sau a situațiilor care implică mâncatul.
Cauzele ARFID sunt variate și pot include factori genetici, trăsături de personalitate (cum ar fi rigiditatea sau anxietatea), experiențe traumatice sau sensibilități senzoriale. De asemenea, ARFID este mai frecvent întâlnită la persoanele cu tulburări de spectru autist sau cu alte afecțiuni psihologice, cum ar fi anxietatea sau depresia.
Impactul ARFID asupra sănătății și vieții sociale
ARFID nu este doar o problemă legată de preferințele alimentare; această tulburare poate avea consecințe grave asupra sănătății fizice și mintale, precum și asupra relațiilor sociale.
Restricționarea severă a consumului de mâncare poate duce la malnutriție, deficiențe de vitamine și minerale, pierdere în greutate semnificativă sau, în cazul copiilor, oprirea creșterii. În cazurile extreme, persoanele cu ARFID pot deveni dependente de suplimente alimentare sau de tuburi de alimentare pentru a-și asigura necesarul nutrițional. De asemenea, ARFID poate afecta funcțiile normale ale organismului, ducând la probleme digestive, oboseală cronică sau slăbirea sistemului imunitar.
Mâncarea joacă un rol central în multe contexte sociale, iar persoanele cu ARFID pot întâmpina dificultăți în situații precum petrecerile, mesele de familie sau ieșirile la restaurant. Teama de a fi judecate sau presiunea de a mânca alimente „neacceptabile” pot duce la izolare socială sau la sentimente de jenă și rușine. Aceste provocări pot afecta relațiile cu prietenii, familia sau colegii și pot contribui la scăderea stimei de sine.
Diagnosticarea ARFID
Diagnosticarea ARFID necesită o evaluare detaliată realizată de un specialist în sănătate mintală sau de un medic. Profesioniștii analizează istoricul alimentar al persoanei, simptomele fizice și psihologice și exclud alte afecțiuni medicale sau tulburări alimentare care ar putea explica comportamentul. Criteriile pentru diagnostic includ:
- Restricționarea consumului de mâncare care duce la malnutriție sau pierdere în greutate.
- Lipsa interesului pentru mâncare, aversiune senzorială sau frică de consecințe negative.
- Absența preocupărilor legate de greutate sau imagine corporală, care diferențiază ARFID de anorexie sau bulimie.
- Intervenția timpurie este esențială, mai ales în cazul copiilor, deoarece ARFID poate afecta dezvoltarea fizică și intelectuală pe termen lung.
Opțiuni de tratament pentru ARFID
Tratamentul ARFID este personalizat în funcție de nevoile fiecărei persoane și poate implica o abordare multidisciplinară, care include psihologi, nutriționiști și medici. Scopul principal este de a îmbunătăți relația cu mâncarea și de a asigura o dietă echilibrată.
Tratament ARFID: terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
TCC este una dintre cele mai eficiente metode pentru tratarea ARFID. Aceasta ajută persoanele să identifice și să schimbe tiparele de gândire și comportamentele care contribuie la evitarea mâncării. De exemplu, un terapeut poate lucra cu pacientul pentru a introduce treptat alimente noi în dietă, reducând anxietatea asociată.
Tratament ARFID: terapia bazată pe expunere
Această abordare implică expunerea treptată la alimentele evitate, într-un mediu sigur și controlat. De exemplu, o persoană care evită legumele din cauza texturii poate începe prin a mirosi sau a atinge alimentul, înainte de a încerca să îl guste. Acest proces ajută la reducerea sensibilității și a anxietății.
Tratament ARFID: sprijinul nutrițional
Un nutriționist poate colabora cu pacientul pentru a crea un plan alimentar care să respecte preferințele acestuia, dar care să asigure în același timp un aport adecvat de nutrienți. În unele cazuri, suplimentele alimentare pot fi necesare pentru a corecta deficiențele nutriționale.
Tratament ARFID: sprijinul comunității și al familiei
Implicarea familiei și a prietenilor este crucială, mai ales în cazul copiilor cu ARFID. Părinții pot învăța strategii pentru a încuraja o relație sănătoasă cu mâncarea, fără a exercita presiune sau a crea conflicte. De asemenea, grupurile de sprijin pot oferi un spațiu sigur pentru împărtășirea experiențelor și pentru reducerea sentimentului de izolare.
Cum să susținem persoanele cu ARFID? Dacă suspectezi că tu sau cineva apropiat are ARFID, este important să căutați ajutor profesional cât mai curând posibil.
Evitați să etichetați ironic comportamentul persoanei ca fiind „mofturos la mâncare” sau să forțați persoana să mănânce alimente pe care le detestă, deoarece acest lucru poate agrava anxietatea. În schimb, oferiți sprijin emoțional și încurajați persoana să meargă la un specialist.
De asemenea, informarea despre ARFID este esențială pentru a reduce stigmatizarea persoanelor afectate. Înțelegerea faptului că această tulburare nu este o alegere sau o chestiune de mofturi, ci o afecțiune complexă, poate ajuta la crearea unui mediu mai empatic pentru cei afectați.
E bine de reținut că ARFID este mai mult decât o simplă preferință alimentară; este o tulburare care poate afecta profund sănătatea fizică a unei persoane, bunăstarea emoțională și interacțiunile sociale. Prin recunoașterea semnelor, căutarea unui diagnostic corect și urmarea unui tratament adecvat, persoanele cu ARFID pot învăța să se bucure din nou de mâncare și să ducă o viață mai sănătoasă și mai echilibrată.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NEDA - Avoidant Restrictive Food Intake Disorder (ARFID)
https://www.nationaleatingdisorders.org/avoidant-restrictive-food-intake-disorder-arfid/
BMC - Avoidant restrictive food intake disorder: recent advances in neurobiology and treatment
https://jeatdisord.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40337-024-01021-z
Studiul „Avoidant restrictive food intake disorder: recent advances in neurobiology and treatment”, apărut în J Eat Disord 12, 74 (2024). https://doi.org/10.1186/s40337-024-01021-z, autori: Fonseca, N.K.O., Curtarelli, V.D., Bertoletti, J. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
