Tetanosul si vaccinul antitetanos
Ce este tetanosul
Perioada de incubație
Simptome și manifestări
Cauze
Tipuri de tetanos
Complicații tetanos
Tratament
Despre vaccinul antitetanos
Cum acționează vaccinul și când trebuie făcut
Reacții adverse
Cine nu ar trebui să se vaccineze antitetanos
Ce facem dacă prezentăm o rană cu risc tetanigen?
Ce este tetanosul
Tetanosul este o boală infecțioasă acută, necontagioasă provocată de bacteria Clostridium tetani, ce poate afecta atât omul, cât și animalele. Bacilul tetanic eliberează o exotoxină ce este răspunzătoare de semnele și simptomele bolii.
Tetanosul este caracterizat prin contracturi ale musculaturii însoțite de spasme musculare asociate cu sindrom infecțios general. Boala evoluează frecvent sever și are un grad de mortaliltate ridicat (30-60%).
CEA MAI IMPORTANTĂ MĂSURĂ PRIN CARE PUTEM SĂ NE PROTEJĂM ÎMPOTRIVA TETANOSULUI ESTE VACCINAREA !
Tetanosul nu determină imunitate, reinfecția fiind posibilă!
Perioada de incubație
Perioada de incubație a tetanosului variază între 3 și 21 de zile după infectare. Cele mai multe cazuri apar în decurs de 14 zile.
Simptome și manifestări
Debutul bolii se caracterizează prin apariția contracturii spastice a musculaturii mandibulei cu imposibilitatea de a deschide gura, persoana bolnavă devenind neliniștită, agitată. Se instalează și febra, iar acțiunea de a mânca devine dificilă.
Ulterior rigiditatea musculară se generalizează. Se accentuează contractura mușchilor masticatori, urmată de contractura musculaturii mimicii feței (risus sardonicus). După aceea apar contractura mușchilor abdominali și respiratorii și ulterior contracția mușchilor membrelor superioare în flexie și a membrelor inferioare în extensie.
Bolnavul poate prezenta diverse poziții neobișnuite.
Pe lângă contractura musculaturii generalizate apare spasmul generalizat - contracturile paroxistice! Aceste contracturi pot fi declanșate de diverși stimuli externi: lumina puternică, zgomote, examinări bruște, alimentație, injecții. Pot fi cuprinse toate grupele musculare cu riscul de apariție a rupturilor musculare, a mușcăturilor limbii, a spasmului glotic, a rupturilor dentare sau a fracturilor de oase.
Sindromul infecțios general însoțește manifestările clinice ale bolii și se manifestă prin: febră, transpirații abundente, tahicardie.
Cauze
Clostridium tetani este un bacil care se întâlnește peste tot în mediu. În anumite condiții nefavorabile bacilul formează spori. Sporii sunt rezistenți în mediul extern în special în solurile ferite de soare unde pot trăi până la câțiva ani, la soare rezistând doar 30 de minute. Sporii pot germina la forma vegetativă ce elaborează o toxină numită - exotoxina - responsabilă de apariția bolii. Această exotoxină este foarte puternică, doza letală la om fiind de 0.1-0.25mg. Toxina are mare afinitate pentru sistemul nervos central.
Sursa de infecție o reprezintă animalele. Animalele, în special ierbivorele, ingeră sporii, aceștia se multiplică în intestin și sunt eliminați prin fecale în mediul extern și contaminează solul, sporii putând fi găsiți în praful șoselelor sau chiar pe tegumente.
Solurile îmbogățite cu îngrășăminte naturale pot conține cantități mari de spori, riscul cel mai mare fiind în zonele agricole unde trăiesc animale ierbivore. Sporii sunt răspândiți din praful uscat prin curenții de aer, deci ei se pot găsi teoretic în orice regiune geografică, putând să ajungă chiar și în saloanele de bolnavi, locuințe, săli de operație.
Cum se transmite
Transmiterea bolii la OM se face cel mai frecvent prin intermediul rănilor contaminate. Infecția cu Clostridium tetani la om are loc la nivelul unei plăgi cutanate contaminată cu spori tetanici - plaga tetanigenă. Cel mai mare risc îl au plăgile adânci, profunde produse prin înțepare, zdrobire, tăiere, mușcare, împușcare sau arsurile întinse, intervențiile chirurgicale pe anse intestinale necrozate, bontul ombilical al nou-născutului secționat sau pansat în condiții nesterile, unde lipsa de oxigen (anaerobioza) și inflamația locală produsă creează condițiile favorabile dezvoltării și multiplicării germenilor.
La nivelul plăgii tetanigene, în condițiile de anaerobioză existentă sporii tetanici germinează formele vegetative care elaborează la rândul lor exotoxina. Exotoxina se propagă de-a lungul axonilor neuronilor motori, dar și pe cale sangvină și limfatică până la nivelul sistemului nervos central și ca și rezultat vor apare contracturi și spasme musculare.
Prevenție tetanos
Cea mai importantă măsură de prevenție împotrivă tetantosului este vaccinarea!
Prima vaccinarea sugarilor cu trivaccinul diftero-tetano-pertusis (DTP) conferă protecție pentru o perioadă de 10 ani! Ulterior trebuie făcute revaccinari la interval de 10 ani.
Tipuri de tetanos
Există patru forme de tetanos: generalizat, neonatal, localizat și cerebral.
Cea mai frecventă formă de tetanos o reprezintă tetanosul generalizat, acesta fiind diagnosticat în aproximativ 80% dintre cazuri. Pacienții se confruntă cu spasme musculare, zâmbet rigid din cauza contracției susținute a musculaturii faciale, rigiditate a gâtului, dificultăți la înghițire și mușchi pectorali rigidi. De altfel, pacienții se pot confrunta și cu febră, disritmie, probleme cu tensiunea, dificultăți respiratorii, excreție de catecolamine și chiar moarte precoce.
Tetanosul neonatal este o formă de tetanos care se dezvoltă la nou-născuții din mame neimunizate sau de la infecția în urma tăierii cordonului ombilical cu un instrument infectat. Printre simptomele tetanosului neonatal se numără iritabilitatea, hrănirea deficitară, grimasele faciale, rigiditatea și contracții spastice severe care apar la atingere.
Tetanosul localizat și tetanosul cefalic sunt două forme foarte rare de tetanos.
Primul se manifestă prin contracția persistentă a mușchilor la locul leziunii, pe când al doilea apare, de cele mai multe ori, după un traumatism cranian, cum ar fi o fractură de craniu, lacerație a capului, leziuni oculare, proceduri dentare, otită medie. Pacienții cu forma aceasta de tetanos se confruntă cu rigiditate a gâtului, disfagie, trismus, pleoape retractate, privire deviată și risus sardonicus.
Complicații tetanos
Dacă nu este depistat la timp și nu se intervine cu tratamentul adecvat, pacientul riscă să se confrunte cu:
- Paralizia corzilor vocale care duce la detresă respiratorie
- Disfuncție autonomă - care duce la hipertensiune arterială
- Asfixie
- Fracturi ale oaselor lungi
- Ileus paralitic
- Luxația articulară
- Pneumonie de aspirație
- Răni de presiune
- Ulcere de stres
- Comă
- Paralizie nervoasă
- Retenție de urină
- Convulsii
Tratament
Tetanosul este o boală gravă, iar pacientul trebuie să ajungă de urgență la spital.
Spitalizarea și îngrijirea de susținere includ:
- asistență respiratorie
- susține circulația și funcționarea inimii
- medicamente pentru durere și antispasm
- suport nutrițional, cum ar fi hrănirea printr-un tub
- prevenirea cheagurilor de sânge și a rănilor pielii.
Majoritatea pacienților care supraviețuiesc tetanosului se recuperează complet. Acest lucru se întâmplă adesea după o perioadă lungă de reabilitare fizică.
Despre vaccinul antitetanos
Tetanosul poate fi prevenit prin imunizare cu vaccinuri care conțin toxoida tetanică, care sunt incluse în schemele de imunizare ale nou-născuților și copiilor.
Pentru a fi protejat pe tot parcursul vieții, Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca o persoană să primească 6 doze (3 doze primare plus 3 doze de rapel) de vaccin antitetanos.
În mod ideal, ar trebui să existe cel puțin 4 ani între dozele de rapel.
Există mai multe tipuri de vaccinuri folosite pentru a proteja împotriva tetanosului, toate fiind combinate cu vaccinuri pentru alte boli:
- vaccinuri împotriva difteriei și tetanosului (DT).
- vaccinuri împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive (DTaP)
- vaccinuri împotriva tetanosului și difteriei (Td).
- vaccinuri împotriva tetanosului, difteriei și pertussis (Tdap).
Cum acționează vaccinul și când trebuie făcut
În urma administrării vaccinului antitetanos, sistemul imunitar este stimulat și răspunde la antigenele prezente în vaccin. Celulele TH2 și B sunt activate, care produc apoi imunoglobine împotriva toxoidei tetanice, permițând o protecție adecvată împotriva infecțiilor viitoare.
- Prima doză: 2 luni, nou-născutul trebuie să aibă cel puțin șase săptămâni
- A doua doză: 4 luni
- A treia doză: 11 luni
- A patra doză: între 5 și 6 ani
- A cincea doză: la 14 ani, potrivit Calendarul Național de Vaccinare
Toate dozele se fac la medicul de familie.
Reacții adverse
Chiar dacă vaccinurile care conțin toxoida tetanică sunt în general sigure, pacienții se pot confrunta cu anumite efecte adverse, precum nevrita brahială. Cunoscută și sub denumirea de amiotrofie nevralgică, nevrita brahială este un proces inflamator mediat imun care implică nervii periferici. Pacienții se confruntă cu durere și slăbiciune musculară.
Printre alte simptome care pot să apară după vaccinare se numără edemul local și sensibilitate, febră și răspuns anafilactoid.
Cine nu ar trebui să se vaccineze antitetanos
Vaccinul nu este recomandat celor care s-au confruntat cu anafilaxie anterioară la toxoida tetanică. În plus, în cazul în care encefalopatia apare în decurs de șapte zile de la administrarea vaccinului și nu este identificată nicio altă cauză, aceasta poate fi, de asemenea, o contraindicație pentru vaccinările ulterioare.
Există posibilitatea ca pacientul să se confrunte cu hipersensibilitate de tip III. Printre simptomele care anunță această problemă se numără: durere severă, umflare, edem, hemoragie și, ocazional, necroză. Cu toate acestea, trebuie menționat că acest lucru este extrem de rar și de obicei autolimitat.
Ce facem dacă prezentăm o rană cu risc tetanigen?
Mai întâi se curăță rana și se spală abundent cu apă oxigenată, nu se aplică pulberi sau unguente. La persoanele nevaccinate sau vaccinate în urmă cu mai mult de 10 ani se va face vaccinare antitetanică (cu ATPA) și se vor administra Imunoglobuline umane specifice antitetanos. La persoanele vaccinate și cu un rapel recent (în ultimii 5 ani) se face ATPA.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Centers for Disease Control and Prevention - Tetanus Vaccination
https://www.cdc.gov/tetanus/vaccines/index.html
World Health Organization - Tetanus
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/tetanus#
National Library of Medicine - Tetanus Toxoid
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557415/
Calendarul Național de Vaccinare
https://www.cnscbt.ro/index.php/calendarul-national-de-vaccinare/file
Te-ar mai putea interesa și...
