Pacienții cu diabet zaharat sunt obligați să își măsoare regulat glicemia, pentru a observa eventuale fluctuații ale nivelului de zahăr din sânge. Însă înțepăturile repetate în degete pot deveni dureroase și neplăcute, motiv pentru care cercetătorii au încercat să găsească o soluție non-invazivă de măsurare.

Plasturele poate fi o soluție?

O echipă condusă de Hyunjae Lee, de la Institute for Basic Science din Seoul, Coreea de Sud, a publicat un studiu în care propune ideea unui plasture de mici dimensiuni, care se lipește pe pielea pacientului. Acesta detectează modificările din sânge prin intermediul structurii chimice a transpirației. 

Conceptul de plasture este realizat din particule de aur și grafen, un material flexibil și transparent, utilizat în special în electronică. Plasturele devine astfel ușor de purtat, nu atrage atenția și nu incomodează pacientul. Un alt avantaj al plasturelui este că acesta poate elibera prin piele doze mici de substanțe care să regleze nivelul zahărului din sânge.

Senzorii de pe suprafața interioară a acestuia analizează permanent transpirația de la nivelul pielii, iar dacă se detectează un nivel crescut al glicemiei, câteva ace foarte fine și scurte înțeapă subtil pielea pentru a elibera medicamentele. Înțepăturile sunt chiar mai subtile decât cele ale acupuncturii, nu provoacă durere și sângerare.

Cum a fost testat?

Cercetătorii au testat plasturele întâi pe șoareci cu diabet zaharat, și au constatat că sistemul funcționează exact așa cum se așteptau: glicemia șoarecilor era ținută sub control. Ulterior, au realizat un scurt studiu și asupra a doi bărbați sănătoși, care nu sufereau de diabet. Astfel au putut testa și dacă plasturele receptează chiar și schimbările minore, cum sunt cele apărute la o persoană sănătoasă, imediat după masă.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Înainte de a continua testarea, echipa își dorește să îmbunătățească medicamentele utilizate în plasture pentru reglarea glicemiei, astfel încât acestea să fie 100% sigure pentru oameni. Ulterior, vor aplica plasturii și pe pacienți cu diabet. 

Rămân însă multe semne de întrebare, până când putem declara că o astfel de tehnologie ar schimba viețile bolnavilor de diabet. De exemplu, nu se știe încă pe ce perioade ar putea să funcționeze neîntrerupt sau când ar trebui înlocuit plasturele. Sau cum se comportă acesta dacă pacientul transpiră abundent, în zilele foarte călduroase sau în timpul unui antrenament sportiv: activitatea plasturelui ar fi dată peste cap? 

Credit imagine: Hui Won Yun, Seoul National University via livescience.com