Monitorizarea glicemiei la pacienții cu diabet
Rezumat: Monitorizarea glicemiei este una dintre componentele importante ale controlului diabetului, deoarece arată cum se modifică glicemia în funcție de alimentație, activitate fizică, tratament, stres sau boală.
Măsurarea poate fi realizată cu un glucometru clasic ori prin sisteme de monitorizare continuă. Valorile obținute ajută la depistarea episoadelor de hipoglicemie și hiperglicemie și la ajustarea planului terapeutic împreună cu medicul.
1. Ce înseamnă monitorizarea glicemiei și de ce este importantă în diabet?
2. Cum se face corect monitorizarea glicemiei cu un glucometru?
a. Cum se folosește corect un glucometru?
b. Când trebuie măsurată glicemia?
c. Cum se notează și se interpretează valorile glicemiei?
3. Care sunt valorile glicemiei pe care trebuie să le urmărească diabeticii?
a. Glicemia înainte și după masă
b. Ce înseamnă hipoglicemie?
c. Ce înseamnă hiperglicemie?
4. Ce trebuie să faci dacă apare hipoglicemia sau hiperglicemia?
5. Monitorizarea glicemiei cu glucometru sau cu senzori de monitorizare continuă?
a. Avantajele și limitele glucometrului
b. Cum funcționează monitorizarea continuă a glicemiei?
6. Ce factori pot influența glicemia și rezultatele măsurătorilor?
7. Greșeli de evitat în monitorizarea glicemiei
8. Concluzie
1. Ce înseamnă monitorizarea glicemiei și de ce este importantă în diabet?
Glicemia reprezintă cantitatea de glucoză prezentă în sânge la un anumit moment. Glucoza este una dintre principalele surse de energie ale organismului, iar concentrația ei este reglată în mare parte prin acțiunea insulinei și a altor hormoni.
La persoanele cu diabet, organismul nu produce suficientă insulină, nu o utilizează eficient sau există ambele probleme. Ca urmare, glicemia poate crește peste valorile recomandate. Tratamentul urmărește menținerea acesteia cât mai mult timp într-un interval sigur.
Monitorizarea glicemiei permite pacientului să observe ce se întâmplă între analizele efectuate la cabinet. Hemoglobina glicată, HbA1c, oferă o imagine generală a controlului glicemic din ultimele luni, în timp ce un glucometru arată valoarea glicemiei în momentul testării.
Informațiile sunt utile în special persoanelor tratate cu insulină. Ele pot ajuta la identificarea unei hipoglicemii, la depistarea unei hiperglicemii și la înțelegerea efectului alimentelor, mișcării sau tratamentului asupra glicemiei.
2. Cum se face corect monitorizarea glicemiei cu un glucometru?
a. Cum se folosește corect un glucometru?
Înainte de testare, mâinile trebuie spălate cu apă și săpun și uscate bine. Chiar și o cantitate mică de zahăr sau resturile de alimente rămase pe degete pot modifica rezultatul.
Bandeleta se introduce în glucometru conform instrucțiunilor producătorului. Degetul se înțeapă cu lanceta, iar picătura de sânge se aplică pe zona indicată a bandeletei. După câteva secunde, aparatul afișează glicemia.
Trebuie utilizată cantitatea de sânge indicată de producător. Stoarcerea excesivă a degetului nu este recomandată, deoarece poate influența proba. Dacă rezultatul pare neobișnuit sau nu corespunde simptomelor, măsurarea trebuie repetată.
Bandeletele trebuie să fie compatibile cu acel glucometru, neexpirate și păstrate conform instrucțiunilor. Temperaturile extreme, umiditatea și depozitarea necorespunzătoare pot afecta precizia.
b. Când trebuie măsurată glicemia?
Frecvența monitorizării glicemiei diferă de la o persoană la alta. Ea depinde în special de tipul diabetului, medicamente, schema de insulină, riscul de hipoglicemie și obiectivele stabilite cu medicul.
Pentru persoanele care utilizează insulină, testarea poate fi necesară dimineața pe nemâncate, înaintea meselor, uneori după masă, înainte de culcare sau în timpul nopții.
Glicemia poate fi verificată și înainte, în timpul sau după activitatea fizică, mai ales dacă există risc de hipoglicemie. Testarea este recomandată și atunci când apar simptome sugestive pentru hipoglicemie sau hiperglicemie.
După tratarea unei hipoglicemii, glicemia trebuie verificată din nou pentru a vedea dacă a revenit într-un interval sigur. Pentru persoanele cu risc, verificarea înainte de conducerea unui vehicul sau de alte activități care necesită atenție poate fi, de asemenea, importantă.
Persoanele care nu utilizează insulină pot avea nevoie de măsurători mai rare. Medicul stabilește dacă testarea regulată este utilă și în ce momente oferă informații relevante pentru ajustarea stilului de viață sau a tratamentului.
c. Cum se notează și se interpretează valorile glicemiei?
Rezultatele pot fi salvate automat de glucometru sau notate într-un jurnal. Sunt utile ora testării, glicemia, momentul față de masă, alimentele consumate, activitatea fizică și tratamentul administrat.
Pot fi trecute și situațiile neobișnuite, precum o infecție, stresul accentuat, consumul de alcool ori simptome de hipoglicemie sau hiperglicemie.
O singură valoare crescută nu indică întotdeauna că tratamentul nu funcționează. Mult mai importante sunt valorile repetate și tiparele care apar în anumite momente ale zilei.
Dozele medicamentelor sau ale insulinei nu trebuie modificate după o valoare izolată, în afara unui plan de ajustare stabilit în prealabil cu medicul.
3. Care sunt valorile glicemiei pe care trebuie să le urmărească diabeticii?
a. Glicemia înainte și după masă
Glicemia înainte de masă, numită și glicemie preprandială, arată controlul glicemic înainte ca glucidele din următoarea masă să înceapă să fie absorbite.
Glicemia postprandială evidențiază modul în care organismul și tratamentul gestionează creșterea glicemiei produsă de alimente. Evaluarea postprandială se face, în general, la aproximativ una-două ore de la începutul mesei, conform planului recomandat pacientului.
Valorile trebuie interpretate împreună. O glicemie bună înainte de masă nu exclude posibilitatea unor creșteri importante după masă, după cum o valoare crescută izolată nu justifică automat modificarea tratamentului.
b. Ce înseamnă hipoglicemie?
Hipoglicemia înseamnă scăderea excesivă a glicemiei. O valoare sub 70 mg/dL este considerată clinic importantă și trebuie tratată, chiar dacă persoana nu prezintă simptome evidente.
Sub 54 mg/dL, hipoglicemia este considerată mai severă și necesită intervenție imediată. Pot apărea tremurături, transpirații, palpitații, foame, iritabilitate, amețeală, dificultăți de concentrare sau confuzie.
Hipoglicemia severă poate provoca pierderea conștienței sau convulsii și poate necesita ajutorul unei alte persoane. Riscul este mai mare în special la cei care utilizează insulină sau anumite medicamente care stimulează secreția de insulină.
c. Ce înseamnă hiperglicemie?
Hiperglicemia apare când glicemia este peste intervalul recomandat. Pentru mulți pacienți, valori mai mari de 180 mg/dL sunt considerate crescute, însă interpretarea depinde de momentul măsurării și de țintele personale.
Hiperglicemia poate provoca sete intensă, urinări frecvente, oboseală și vedere încețoșată. Uneori, însă, nu produce simptome evidente.
Episoadele repetate trebuie discutate cu medicul. O hiperglicemie importantă și persistentă poate deveni periculoasă, mai ales dacă este asociată cu cetone, vărsături, deshidratare, respirație dificilă, somnolență sau alterarea stării de conștiență.
4. Ce trebuie să faci dacă apare hipoglicemia sau hiperglicemia?
Pentru hipoglicemia sub 70 mg/dL, la o persoană conștientă care poate înghiți, poate fi utilizată regula „15-15”: aproximativ 15 grame de carbohidrați cu absorbție rapidă, urmate de o nouă măsurare după 15 minute.
Dacă glicemia rămâne scăzută, administrarea se repetă. Pot fi folosite tablete de glucoză, gel de glucoză sau alte surse de carbohidrați cu absorbție rapidă recomandate în planul individual.
Dacă persoana este inconștientă, are convulsii sau nu poate înghiți în siguranță, nu i se administrează alimente sau lichide pe gură. Glucagonul poate fi utilizat dacă a fost prescris și este disponibil, iar situația necesită ajutor medical de urgență.
În caz de hiperglicemie, trebuie urmat planul stabilit cu medicul. Acesta poate include hidratare, măsurători mai frecvente și o doză corectoare de insulină la persoanele care au primit instrucțiuni precise în acest sens.
Persoanele cu risc de cetoacidoză trebuie să știe când să își măsoare cetonele, mai ales în timpul unei boli, după omiterea insulinei sau în prezența unor valori glicemice foarte crescute.
Vărsăturile repetate, dificultățile respiratorii, confuzia, mirosul fructat al respirației, cetonele crescute sau hiperglicemia severă persistentă reprezintă motive pentru evaluare medicală urgentă.
5. Monitorizarea glicemiei cu glucometru sau cu senzori de monitorizare continuă?
a. Avantajele și limitele glucometrului
Un glucometru este simplu, oferă rapid o valoare a glicemiei capilare și poate fi utilizat oriunde. Costul inițial poate fi relativ mic, deși este necesară achiziția constantă a bandeletelor și lancetelor.
Principalul dezavantaj este că fiecare test oferă doar o valoare punctuală. Două măsurători normale efectuate la câteva ore distanță nu arată dacă între ele a existat hipoglicemie sau hiperglicemie.
Înțepăturile repetate pot fi neplăcute. Totuși, chiar și pacienții care folosesc senzori trebuie să aibă acces la un glucometru, deoarece uneori valoarea senzorului trebuie confirmată prin măsurarea glicemiei capilare.
b. Cum funcționează monitorizarea continuă a glicemiei?
Sistemele de monitorizare continuă a glicemiei, cunoscute ca CGM, folosesc un senzor amplasat de regulă sub pielea brațului sau abdomenului. Acesta estimează glucoza din lichidul interstițial la intervale foarte scurte.
Datele sunt transmise către un receptor, o pompă de insulină sau o aplicație de pe telefon. Pacientul poate vedea valoarea curentă, direcția în care se modifică și evoluția din ultimele ore.
Unele dispozitive pot emite alarme când glucoza scade sau crește prea mult. Monitorizarea glicemiei devine astfel mai detaliată decât prin testele punctuale realizate cu glucometru.
Un indicator important este „time in range”, adică timpul petrecut în intervalul țintă. Pentru mulți adulți, intervalul de referință este 70–180 mg/dL, iar obiectivul general este petrecerea a peste 70% din timp în acest interval.
Studiile recente susțin beneficiile CGM. O meta-analiză din 2024, care a inclus 12 studii randomizate și 1.248 de adulți cu diabet de tip 2, a asociat CGM cu o reducere medie suplimentară a HbA1c de aproximativ 0,31 puncte procentuale față de monitorizarea clasică.
Date publicate în 2026 arată îmbunătățirea HbA1c prin monitorizarea continuă la adulți cu diabet de tip 2 tratați cu insulină bazală. Totuși, tehnologia nu înlocuiește educația diabetologică și interpretarea corectă a datelor.
6. Ce factori pot influența glicemia și rezultatele măsurătorilor?
Alimentația este unul dintre cei mai importanți factori. Cantitatea și tipul glucidelor influențează creșterea glicemiei după masă, dar și grăsimile, proteinele și combinația alimentelor pot modifica viteza cu care aceasta crește.
Activitatea fizică poate reduce glicemia, însă efectul depinde de intensitatea și durata efortului, tratament și valoarea de la început. La persoanele tratate cu insulină, exercițiul poate crește riscul de hipoglicemie în timpul efortului sau ulterior.
Stresul, infecțiile, febra și alte boli pot provoca hiperglicemie. Alcoolul poate favoriza hipoglicemia, mai ales la persoanele tratate cu insulină sau medicamente cu risc de scădere excesivă a glicemiei.
Și rezultatul arătat de glucometru poate fi influențat de factori care nu reflectă o schimbare reală a glicemiei. Mâinile murdare, bandeletele expirate, temperaturile extreme, deshidratarea severă sau anumite substanțe și medicamente pot afecta precizia unor aparate.
7. Greșeli de evitat în monitorizarea glicemiei
Una dintre cele mai frecvente greșeli este testarea cu mâinile murdare sau umede. O altă problemă este utilizarea unor bandelete expirate, deteriorate, păstrate necorespunzător sau incompatibile cu glucometrul.
Nu trebuie ignorată o valoare care pare neobișnuită. Dacă rezultatul nu se potrivește cu felul în care se simte persoana, testul trebuie repetat, iar eventualele probleme ale aparatului trebuie verificate.
O altă greșeală este interpretarea fiecărei valori separat. Monitorizarea glicemiei este mult mai utilă atunci când sunt observate tendințele din mai multe zile.
De asemenea, nu este indicată modificarea tratamentului „după ureche”. Dozele de insulină sau de alte medicamente se ajustează numai conform planului stabilit cu medicul.
Pacienții care utilizează CGM nu ar trebui să renunțe complet la glucometru. Măsurarea capilară poate fi necesară când senzorul afișează o valoare neașteptată, există probleme de transmisie sau simptomele nu corespund cu informațiile de pe dispozitiv.
8. Concluzie
Monitorizarea glicemiei este un instrument esențial pentru înțelegerea și controlul diabetului. Un glucometru oferă informații rapide despre glicemia din momentul testării, iar sistemele de monitorizare continuă pot arăta tendințele și variațiile care apar pe parcursul întregii zile.
Nicio valoare nu trebuie interpretată însă în afara contextului. Alimentația, mișcarea, medicamentele, stresul și bolile pot schimba glicemia.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce este un aparat de monitorizare a glicemiei?
Răspuns: Este un dispozitiv care măsoară sau estimează nivelul glucozei. Poate fi un glucometru care analizează o picătură de sânge sau un sistem cu senzor pentru monitorizare continuă.
Întrebare: Ce este un glucometru cu monitorizare continuă?
Răspuns: Termenul se folosește uneori pentru CGM, dar acesta nu este un glucometru clasic. Sistemul utilizează un senzor care estimează glucoza din lichidul interstițial și transmite periodic sau continuu rezultatele către un receptor ori telefon.
Întrebare: Cât trebuie să fie glicemia înainte de masă?
Răspuns: Pentru mulți adulți cu diabet, persoane care nu sunt însărcinate, ținta generală este 80–130 mg/dL. Medicul poate stabili însă alte limite în funcție de situația individuală.
Întrebare: La ce valoare apare hipoglicemia?
Răspuns: O glicemie sub 70 mg/dL este considerată hipoglicemie clinic importantă. Sub 54 mg/dL, scăderea este mai severă și necesită intervenție imediată.
Întrebare: Când este glicemia prea mare?
Răspuns: Pentru multe persoane cu diabet, glicemia peste 180 mg/dL depășește intervalul obișnuit recomandat. Valorile persistente sau foarte mari, în special asociate cu cetone ori stare generală alterată, necesită evaluare medicală.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Treatment of Low Blood Sugar (Hypoglycemia)
https://www.cdc.gov/diabetes/treatment/treatment-low-blood-sugar-hypoglycemia.html
Pub Med - Continuous glucose monitoring versus self-monitoring of blood glucose in individuals with type 2 diabetes: a randomised, multicentre, open-label, superiority trial
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42035781/
Studiul „Continuous glucose monitoring versus self-monitoring of blood glucose in individuals with type 2 diabetes: a randomised, multicentre, open-label, superiority trial”, apărut în Lancet Diabetes Endocrinol. 2026 Jun;14(6):463-474. doi: 10.1016/S2213-8587(26)00076-8. Epub 2026 Apr 23, autori: Emma G Wilmot et al.
Pub Med - Continuous glucose monitoring in adults with type 2 diabetes: a systematic review and meta-analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38363342/
Studiul „Continuous glucose monitoring in adults with type 2 diabetes: a systematic review and meta-analysis”, apărut în Diabetologia. 2024 May;67(5):798-810. doi: 10.1007/s00125-024-06107-6. Epub 2024 Feb 16, autori: Milena Jancev et al.
Te-ar mai putea interesa și...
