Macroglobulinemia Waldenstrom: cauze, tratament, prognostic

Recomandările Experților DOC

Este macroglobulinemia Waldenstrom cancer?

Macroglobulinemia Waldenstrom este un tip rar de cancer al sângelui, mai exact un limfom non-Hodgkin cu evoluție lentă, numit și limfom limfoplasmocitar. Această boală afectează celulele albe numite limfocite B, care în mod normal produc anticorpi pentru a ne proteja de infecții. În macroglobulinemia Waldenstrom, o singură celulă B devine anormală și se multiplică necontrolat, formând o clonă de celule canceroase. Aceste limfocite B maligne se maturizează parțial în celule plasmatice și produc cantități excesive dintr-un anticorp de dimensiuni mari numit imunoglobulina M (IgM).

Cauze și factori de risc macroglobulinemia Waldenstrom

În prezent, cauza exactă a macroglobulinemiei Waldenstrom nu este pe deplin cunoscută. S-a descoperit însă că aproape toți pacienții prezintă anumite mutații genetice dobândite în limfocitele B maligne, care contribuie la apariția și proliferarea necontrolată a acestora.

Cea mai comună este mutația genei MYD88 (prezentă în peste 90% din cazuri), iar aproximativ 30–40% dintre pacienți au și mutații ale genei CXCR4. Aceste modificări genetice determină limfocitele B să se multiplice și să producă IgM în exces. Important de menționat, mutațiile nu sunt moștenite – ele apar spontan pe parcursul vieții și nu se transmit la copii.

Cercetările au evidențiat anumite condiții și factori de risc asociați cu probabilitatea mai mare de a dezvolta macroglobulinemia Waldenstrom:

Vârsta înaintată: Riscul crește odată cu vârsta. Majoritatea cazurilor apar după 60–65 de ani.
Genul masculin: Bărbații sunt afectați aproape de două ori mai des decât femeile de acest tip de cancer.
Rasa caucaziană: Boala este raportată mai frecvent la persoanele de rasă albă (origine europeană) comparativ cu alte grupuri etnice.
Istoricul familial: Există o predispoziție familială – a avea rude de sânge (părinți, frați) care au avut macroglobulinemia Waldenstrom sau alte tipuri de limfom crește riscul propriu. Studiile au arătat că riscul rudelor de gradul I este de mai multe ori mai mare față de populația generală, sugerând existența unei susceptibilități genetice.
Gamopatia monoclonală de semnificație nedeterminată (MGUS) de tip IgM: MGUS este o afecțiune benignă în care se produce o cantitate mică de proteină monoclonală (IgM) fără simptome. MGUS de tip IgM este considerată o leziune precursoare a macroglobulinemiei Waldenstrom – un procent mic dintre persoanele cu MGUS IgM vor progresa către macroglobulinemie în decurs de ani. Totuși, majoritatea pacienților cu MGUS nu vor dezvolta niciodată cancer, fiind doar monitorizați periodic.
Boli și infecții preexistente: Anumite afecțiuni au fost asociate cu un risc mai ridicat de a dezvolta macroglobulinemia Waldenstrom. De exemplu, infecția cronică cu virusul hepatitei C (VHC) a fost legată de o incidență ușor crescută a acestui cancer. Și infecția cu HIV/SIDA sau unele boli autoimune precum sindromul Sjögren pot crește riscul. Se presupune că inflamația cronică sau stimularea prelungită a sistemului imunitar în aceste condiții ar putea contribui la transformarea malignă a limfocitelor B.

Simptome macroglobulinemia Waldenstrom

Macroglobulinemia Waldenstrom are o evoluție lentă și în stadiile incipiente mulți pacienți sunt asimptomatici. Aproximativ un sfert dintre bolnavi descoperă boala întâmplător, prin analize de sânge de rutină (de exemplu, evidențierea unei proteine anormale sau a unei vâscozități crescute a sângelui) înainte ca simptomele să apară. Atunci când simptomele se dezvoltă, ele debutează treptat și pot fi nespecifice. Simptomele și semnele frecvente pot include:

Oboseală și slăbiciune generală: Sunt cauzate de anemie (scăderea globulelor roșii) pe fondul infiltrării măduvei osoase de către celulele maligne. Pacientul se simte adesea lipsit de energie, palid, cu rezistență scăzută la efort.
Scădere în greutate și apetit diminuat: Pierderea neintenționată în greutate, lipsa poftei de mâncare și senzația de sațietate precoce pot apărea odată cu evoluția bolii.
Febră și transpirații nocturne: Aceste simptome B (întâlnite și în alte limfoame) indică activitatea cancerului. Transpirațiile profuze în timpul nopții și episoadele de febră fără altă cauză apar la unii pacienți.
Adenopatii și organomegalie: Mărirea ganglionilor limfatici (la nivel cervical, axilar, inghinal), a splinei (splenomegalie) sau a ficatului (hepatomegalie) poate surveni pe măsură ce limfocitele maligne se acumulează în sistemul limfatic și organele hematopoietice. Ganglionii măriți se pot simți ca niște noduli nedureroși sub piele, iar splina sau ficatul mărite pot da dureri sau senzație de plenitudine în abdomen.
Sângerări anormale: Sângele vâscos și tulburările de coagulare pot provoca sângerări ușoare sau prelungite. Pacienții pot acuza epistaxis (sângerări nazale frecvente), sângerări gingivale la periaj, tendință la apariția vânătăilor (echimoze) sau a petelor violacee pe piele la traumatisme minore.
Simptome neurologice: Sindromul de hipervâscozitate afectează circulația sangvină cerebrală, putând genera amețeli, dureri de cap, vedere încețoșată sau dublă, tulburări de echilibru și chiar confuzie sau stări de somnolență. În cazuri severe, hipervâscozitatea netratată poate duce la tulburări de conștiență și comă.
Probleme de vedere și auz: Depunerea complexelor imune și circulația deficitară pot afecta microcirculația oculară, ducând la hemoragii retiniene – pacienții pot avea episoade de vedere neclară sau pierdere parțială a vederii.
Infecții recurente: Unii bolnavi prezintă infecții bacteriene repetate (sinuzite, infecții pulmonare etc.), deoarece nivelul foarte ridicat de IgM monoclonal poate împiedica funcția normală a celorlalte imunoglobuline, slăbind sistemul imunitar.

Diagnostic în macroglobulinemia Waldenstrom

Diagnosticul de macroglobulinemie Waldenstrom se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator și examenele imagistice/bioptice. Fiind o boală rară, diagnosticul necesită excluderea altor cauze de gamopatie monoclonală (precum mielomul multiplu) și confirmarea prezenței infiltratului de limfocite maligne producătoare de IgM. Pașii tipici în diagnostic includ analize de sânge și de urină, puncție-biopsie de măduvă osoasă, examen fizic și imagistică.

Tratament și prevenire în macroglobulinemia Waldenstrom

Tratament macroglobulinemia Waldenstrom: monitorizare activă

În cazul formelor asimptomatice sau cu minimă afectare (uneori numite macroglobulinemia Waldenstrom latentă), medicul poate recomanda doar monitorizarea periodică fără inițierea imediată a tratamentului. Pacientul va efectua analize de sânge la intervale regulate (de ex. la 3-6 luni) și va fi urmărit clinic.

Tratament macroglobulinemia Waldenstrom: plasmafereză

Aceasta este o procedură de epurare a sângelui folosită de urgență atunci când pacientul prezintă sindrom de hipervâscozitate marcat (de exemplu, cu tulburări neurologice sau sângerări active). Totuși, efectul este temporar (IgM va reîncepe să crească ulterior), de aceea plasmafereza este o măsură de punte până la instituirea terapiei medicamentoase.

Tratament macroglobulinemia Waldenstrom: terapie imunochimică

Regimul clasic de tratament de fond pentru macroglobulinemia Waldenstrom implică combinația dintre un anticorp monoclonal anti-CD20 (precum rituximab) și medicamente chimioterapice. Rituximabul țintește acele limfocite B maligne marcate cu CD20 și ajută sistemul imunitar să le distrugă. Se administrează adesea împreună cu chimioterapice care opresc multiplicarea celulelor canceroase. Printre citostaticele folosite în macroglobulinemia Waldenstrom se numără:

Alchilanți precum bendamustină, ciclofosfamidă sau (mai rar în prezent) chlorambucil – acestea atacă ADN-ul celulelor tumorale, oprindu-le din diviziune.
Nucleozide analogice precum fludarabina sau cladribina – medicamente care interferează cu sinteza ADN-ului în celulele care se divid.
Corticosteroizi (de exemplu dexametazonă sau prednison) – adesea incluși în scheme alături de rituximab și chimio, deoarece pot induce moartea celulelor maligne și pot reduce reacțiile adverse (de exemplu, reacțiile la perfuzia cu rituximab sau greața de la chimio).

O schemă frecvent utilizată ca primă linie este, de pildă, Bendamustină + Rituximab, care s-a dovedit eficientă și bine tolerată la mulți pacienți. Acest tip de terapie combinată poate aduce boala în remisiune parțială sau completă și poate controla simptomele pentru mai mulți ani.

Tratament macroglobulinemia Waldenstrom: terapie țintită modernă

În ultimii ani, progresele în înțelegerea geneticii macroglobulinemiei Waldenstrom au condus la dezvoltarea unor medicamente țintite pe vulnerabilități moleculare ale celulelor canceroase. Cea mai importantă clasă sunt inhibitorii de tirozin-kinază Bruton (BTK) – enzima BTK fiind crucială în supraviețuirea acelor limfocite B maligne, mai ales în prezența mutației MYD88.

Primul inhibitor BTK introdus a fost ibrutinib, un medicament oral care a demonstrat rate bune de răspuns la pacienții cu boală refractară sau recidivată. Ulterior au apărut și alți inhibitori BTK de generație nouă, precum zanubrutinib și acalabrutinib. Aceste terapii țintite au schimbat semnificativ managementul macroglobulinemiei Waldenstrom, oferind opțiuni eficiente mai ales pentru pacienții care nu pot tolera chimio-imunoterapia convențională sau la care boala a recidivat.

Tratament macroglobulinemia Waldenstrom: transplant de celule stem hematopoietice

În cazuri selectate, la pacienții mai tineri și în bună stare, care au boala foarte avansată sau recidivantă, se poate lua în considerare transplantul autolog de celule stem (folosind celulele proprii ale pacientului, recoltate în prealabil). Această procedură poate oferi o remisiune de lungă durată în unele cazuri, însă este riscantă și se folosește rar în macroglobulinemia Waldenstrom, mai ales dacă există alternative terapeutice mai sigure (cum ar fi inhibitorii BTK).

Tratament macroglobulinemia Waldenstrom: tratament de susținere

Pe lângă terapiile îndreptate contra cancerului, pacienții pot necesita tratamente de susținere. Dacă există anemie severă, pot fi necesare transfuzii de sânge. Dacă numărul de leucocite este scăzut sau dacă pacientul face infecții frecvente, se pot folosi factori de creștere pentru globule albe (G-CSF) sau profilaxie cu antibiotice/antivirale.

Studii recente au raportat rate de supraviețuire la 10 ani de aproximativ 60–70%. Acest lucru înseamnă că circa două treimi dintre pacienți sunt în viață la 10 ani după diagnostic – un procent destul de încurajator, mai ales având în vedere că vârsta medie a bolnavilor este înaintată și mulți pot deceda din alte cauze.

Prevenire macroglobulinemia Waldenstrom

În prezent, nu există o modalitate cunoscută și garantată de prevenire a macroglobulinemiei Waldenstrom. Fiind un cancer rar, cu cauze insuficient înțelese și cu factori de risc nemodificabili precum vârsta sau predispoziția genetică, este dificil de prevenit apariția sa. Nu există schimbări specifice de stil de viață sau teste de screening general recomandate pentru a preveni această boală. Aspectele care se pot lua în considerare pentru a reduce riscul sau a ajuta la depistarea precoce sunt: tratarea infecțiilor cronice, monitorizarea gamopatiei monoclonale, evitarea fumatului și a excesului de alcool și consultații medicale periodice.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manuals - Macroglobulinemia
https://www.msdmanuals.com/professional/hematology-and-oncology/plasma-cell-disorders/macroglobulinemia?query=macroglobulinemia
Science Direct - How to manage waldenström’s macroglobulinemia in 2024
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0305737224000422
Studiul „How to manage waldenström’s macroglobulinemia in 2024”, apărut în Cancer Treatment Reviews, Volume 125, April 2024, 102715, https://doi.org/10.1016/j.ctrv.2024.102715, autori: Alexander Grunenberg, Christian Buske

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și