Carența de vitamina D modifică metabolismul pacienților cu lupus [studiu]
Carența de vitamina D modifică metabolismul pacienților cu lupus [studiu]
Carența de vitamina D modifică metabolismul pacienților cu lupus [studiu]
Pacienții cu lupus sunt mai susceptibili de a dezvolta sindrom metabolic și rezistență la insulină - ambii factori legați de bolile de inimă - dacă au niveluri mai scăzute de vitamina D, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Birmingham.
Ce este lupusul eritematos sistemic?
Lupusul este o boală neobișnuită și incurabilă a sistemului imunitar, mai frecventă la femei, unde sistemul imunitar este hiperactiv, provocând inflamații oriunde în corp. Netratată, afecțiunea amenință să deterioreze ireversibil organele majore, inclusiv rinichii, inima, plămânii și creierul.
Simptomele acestei boli se pot modifica de-a lungul timpului, pe măsură ce lupusul evoluează. Cele mai obișnuite simptome sunt oboseala accentuată, durerile articulare și inflamarea articulațiilor, durerile de cap, o iritație a pielii la nivelul obrajilor și nasului, care are aspectul unui fluture, căderea părului, anemia, tulburările de coagulare a sângelui, albirea sau albăstrirea degetelor, precum și sindromul de amorțire a acestora la temperaturi scăzute (sindromul Raynaud). Alte simptome pot apărea în functie de partea corpului care este atacată de boală, cum ar fi sistemul digestiv, inima, pielea, precum și alte organe.
Ce este sindromul metabolic?
Sindromul metabolic este termenul medical pentru o combinație de glicemie mare, hipertensiune arterială, niveluri anormale de colesterol și trigliceride și obezitate, în special în zona abdominală. Persoanele cu sindrom metabolic prezintă un risc mai mare de a suferi de boli coronariene, accident vascular cerebral și alte boli care afectează vasele de sânge.
Conexiunea dintre carența de vitamina D și lupusul eritematos sistemic
Cercetătorii consideră că creșterea nivelului de vitamina D poate îmbunătăți controlul acestor factori de risc cardiovascular, precum și rezultatele pe termen lung pentru pacienții cu lupus eritematos sistemic. Organismul are mijloacele necesare pentru a-și produce necesarul zilnic de vitamina D3, atât timp cât poate beneficia de expunerea la radiațiile ultraviolete de tip B. Vitamina D poate fi luată și din alimentație, din surse precum somon, hering, sardine, ulei din ficat de cod, ton, gălbenuș de ou, ciuperci.
Având în vedere că fotosensibilitatea este o caracteristică cheie a lupusului eritematos sistemic, oamenii de știință spun că o combinație între evitarea soarelui, utilizarea unei creme cu factor de protecție solară mare și traiul în țări mai nordice poate contribui la a avea niveluri mai scăzute de vitamina D. Pacienții cu o formă mai gravă de lupus, par să aibă, de asemenea, niveluri mai scăzute de vitamina D.
O echipă internațională de cercetători a studiat nivelurile de vitamina D la 1.163 pacienți cu lupus eritematos sistemic în 33 de centre din 11 țări (Marea Britanie, SUA, Canada, Spania, Olanda, Suedia, Islanda, Elveția, Turcia, Coreea de Sud și Mexic), publicându-și concluziile în jurnalul Rheumatology. Rezultatele sugerează că anomaliile fiziologice coexistente pot contribui la un risc cardiovascular pe termen lung încă de la începutul bolii.
Autorii studiului¹ declară că au găsit o legătură între nivelurile mai scăzute de vitamina D și sindromul metabolic și rezistența la insulină. Studii suplimentare ar putea confirma dacă restabilirea nivelurilor de vitamina D ajută la reducerea acestor factori de risc cardiovascular și la îmbunătățirea calității vieții pentru pacienții cu lupus.
Cercetătorii au observat că pacienții cu lupus au un risc cardiovascular excesiv, de până la 50 de ori mai mare decât cel observat la persoanele fără această afecțiune. Acest lucru nu poate fi atribuit doar factorilor de risc cardiovascular tradiționali, cum ar fi hipertensiunea arterială sau fumatul.
Mecanismele care stau la baza asocierii dintre hipertensiunea arterială și scăderea vitaminei D în lupusul eritematos sistemic nu sunt clare, dar cercetătorii cred că pot fi legate de impactul carenței de vitamina D asupra sistemului hormonal renină-angiotensină, care reglează tensiunea arterială, echilibrul fluidelor și al electroliților, precum și rezistența vasculară sistemică.
Doza zilnică de vitamina D3 recomandată adulților este de 400-800 de UI. În funcție de cauza pentru care se recomandă vitamina D3, medicul poate să stabilească o altă doză. Pentru persoanele care nu se expun deloc la soare, doza zilnică necesară poate fi mai mare. De asemenea, cele care suferă de carențe grave pot necesita doze mult mai mari. Însă nu se recomandă depășirea a 4000 de UI de vitamina D3 zilnic, fără recomandarea medicului.
Oamenii de știință afirmă că studiul de față este cel mai mare realizat vreodată care examinează asocierile dintre nivelurile de vitamina D și sindromul metabolic la pacienții cu lupus eritematos sistemic. Studiul are, de asemenea, avantajul de a fi analizat o cohortă internațională cu diverse medii rasiale și etnice, generând rezultate care pot fi aplicabile în multe situații.
De ce apare lupusul eritematos sistemic?
Nu se cunoaște cauza precisă a lupusului eritematos sistemic, dar o serie de factori sunt asociați cu declanșarea acestei boli autoimune: moștenirea genetică, factori care țin de mediu, sexul și hormonii.
Moștenirea genetică
Boala nu este asociată cu o genă anume, dar lupusul apare de obicei la mai mulți membri ai aceleiași familiei. De asemenea, apare și la persoane care au rude cu alte boli autoimune.
Factori de mediu
O serie de factori de mediu pot declanșa lupusul eritematos sistemic și anume radiațiile UV, anumite medicamente, unele virusuri, stresul emoțional și traumele.
Sexul și hormonii
Lupusul eritematos sistemic este o boală care afectează mai mult femeile, care au, de asemenea, simptome mai severe în timpul menstruației și al sarcinii, de aceea boala este asociată cu nivelul de estrogen din organism.
Este demn de reținut că lupusul eritematos sistemic poate provoca inflamații cronice și leziuni în mai multe țesuturi și organe, deficitul de vitamina D fiind unul dintre factorii responsabili de patogeneză. Vitamina D joacă un rol vital în metabolismul mineralelor, precum și în sănătatea sistemului osos, cardiovascular și imunitar, însă prevalența deficitului de vitamina D este ridicată; dovezile arată că această situație poate contribui la morbiditatea și mortalitatea a numeroase boli cronice, inclusiv lupus eritematos sistemic.
Deoarece pacienții cu lupus evită soarele din cauza erupțiilor fotosensibile, suplimentarea adecvată cu vitamina D este vitală pentru ei. Deficitul de vitamina D nu numai că este cunoscut ca factor de risc al bolilor autoimune precum scleroza multiplă și diabetul de tip 1, dar poate influența și activitatea bolii la pacienții cu lupus eritematos sistemic.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Rheumatology - Lower vitamin D is associated with metabolic syndrome and insulin resistance in systemic lupus: data from an international inception cohort
https://academic.oup.com/rheumatology/advance-article-abstract/doi/10.1093/rheumatology/keab090/6130830?redirectedFrom=fulltext
1. Studiul „Lower vitamin D is associated with metabolic syndrome and insulin resistance in systemic lupus: data from an international inception cohort”, apărut în Rheumatology 08 February 2021 doi.org/10.1093/rheumatology/keab090, autori: Christine Chew et al.
MedlinePlus - Systemic lupus erythematosus
https://medlineplus.gov/ency/article/000435.htm
Te-ar mai putea interesa și...
