Cum isi pot proteja bolnavii de hepatita membrii familiei?

1. Cum se transmite hepatita B
2. Cum se poate preveni transmiterea hepatitei B în familie
a. Vaccinarea împotriva hepatitei B
b. Terapie antivirală pentru femeile însărcinate
c. Imunoprofilaxie
d. Practici sigure de alăptare
e. Precauții casnice
3. Cum se transmite hepatita C
4. Cum se poate preveni transmiterea hepatitei C în familii
a. Evitarea expunerii la sânge
b. Practici sexuale sigure
c. Testarea sugarilor
d. Testarea regulată a membrilor familiei
5. Cum se transmite hepatita A
6. Cum se previne hepatita A

Hepatita B și C sunt infecții virale care afectează ficatul, putând duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi ciroza și cancerul hepatic. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 254 de milioane de persoane trăiesc cu hepatită cronică B, iar 58 de milioane au hepatită C.

Aceste virusuri prezintă un risc semnificativ în cadrul familiilor, în special prin transmiterea de la mamă la copil a hepatitei B și, într-o măsură mai mică, a hepatitei C. Transmiterea poate avea loc și prin contactul în gospodărie sau prin folosirea în comun a obiectelor contaminate.

1. Cum se transmite hepatita B

Virusul hepatitei B (VHB) se răspândește prin contactul cu fluide corporale infectate, cum ar fi sângele, sperma sau fluidele vaginale. În mediul familial, cea mai frecventă cale de transmitere este de la mamă la copil în timpul nașterii, în special dacă mama are o încărcătură virală mare, ratele de transmitere ajungând până la 90%.

Alte riscuri includ utilizarea în comun a obiectelor personale, cum ar fi periuțele de dinți sau aparatele de ras, sau contactul apropiat în gospodărie, unde ar putea apărea expunerea la sânge. Hepatita cronică B poate duce la boli hepatice pe tot parcursul vieții, ceea ce face ca prevenția să fie esențială pentru protejarea membrilor familiei, în special a copiilor.

2. Cum se poate preveni transmiterea hepatitei B în familie

Prevenirea transmiterii hepatitei B se bazează pe o combinație metode: vaccinare, intervenții medicale și practici sigure. Mai jos sunt prezentate strategii cheie:

a. Vaccinarea împotriva hepatitei B

OMS recomandă vaccinarea neonatală universală, care a redus semnificativ prevalența hepatitei B în regiunile cu risc ridicat. Acest vaccin, administrat în decurs de 24 de ore de la naștere, este eficient în prevenirea infecției cu 90-95%. Toți membrii familiei unei persoane infectate ar trebui vaccinați dacă nu sunt deja imuni, deoarece acest lucru oferă o protecție robustă împotriva transmiterii în gospodărie.

b. Terapie antivirală pentru femeile însărcinate

Pentru femeile însărcinate cu încărcături virale mari (ADN VHB >200.000 UI/ml), se recomandă terapia antivirală, începând din al treilea trimestru de sarcină (săptămânile 24-28). Aceasta reduce ratele de transmitere de la mamă la copil de la 7% la aproape 0% până la 28 de săptămâni postpartum.

Recomandările Experților DOC

c. Imunoprofilaxie

Nou-născuții mamelor cu hepatită B ar trebui să primească imunoglobulină împotriva hepatitei B (HBIG) și vaccinul împotriva hepatitei B la scurt timp după naștere. Această combinație reduce semnificativ riscul de transmitere, deși eficacitatea sa poate scădea dacă încărcătura virală a mamei este mare, subliniind necesitatea terapiei antivirale.

d. Practici sigure de alăptare

Alăptarea este în general sigură pentru sugarii mamelor cu hepatită B, în special dacă sugarul primește imunoprofilaxie sau mama urmează terapie antivirală. Cu toate acestea, mamele ar trebui să evite alăptarea dacă sfârcurile lor sunt crăpate sau sângerează pentru a preveni o posibilă transmitere prin sânge.

e. Precauții casnice

Membrii familiei ar trebui să evite folosirea în comun a obiectelor care ar putea conține sânge, cum ar fi aparatele de ras, periuțele de dinți sau unghierele. Practicarea sexului protejat, cum ar fi utilizarea prezervativelor, reduce și mai mult riscul scăzut de transmitere sexuală. O igienă bună, cum ar fi curățarea suprafețelor care pot conține sânge, este, de asemenea, importantă.

3. Cum se transmite hepatita C

Virusul hepatitei C (VHC) este în principal un agent patogen transmis prin sânge, cel mai frecvent prin utilizarea în comun a acelor sau a altor instrumente de injectare a drogurilor.

În familii, riscul de transmitere este mai mic, aproximativ 6% dintre sugarii născuți din mame cu hepatită C infectându-se în timpul nașterii. Spre deosebire de hepatita B, contactul ocazional, cum ar fi îmbrățișările, sărutul sau împărțirea alimentelor, nu răspândește virusul hepatitei C. Hepatita cronică C poate duce la boli hepatice severe, dar progresele recente în tratament au făcut-o vindecabilă, reducând riscul de complicații pe termen lung și de transmitere.

4. Cum se poate preveni transmiterea hepatitei C în familii

Deoarece nu există un vaccin pentru hepatita C, prevenția se concentrează pe evitarea expunerii la sânge și asigurarea detectării precoce. Strategiile cheie includ:

a. Evitarea folosirii în comun a obiectelor personale

Membrii familiei nu ar trebui să utilizeze în comun obiecte personale care ar putea avea sânge pe ele, cum ar fi aparate de ras, periuțe de dinți, unghiere sau monitoare de glucoză. Evitarea utilizării în comun a instrumentelor de injectare a drogurilor este esențială, deoarece aceasta este o cale principală de transmitere.

b. Practici sexuale sigure

Deși riscul de transmitere sexuală este scăzut, utilizarea prezervativelor îl poate reduce și mai mult, în special pentru cei cu parteneri multipli sau alte infecții cu transmitere sexuală.

c. Testarea sugarilor

Sugarii născuți din mame cu hepatită C ar trebui testați pentru virus, deoarece detectarea precoce permite un tratament la timp. Cu rate de vindecare care depășesc 95%, intervenția timpurie poate preveni infecția cronică.

d. Testarea regulată a membrilor familiei

Membrii familiei expuși la factori de risc potențiali, cum ar fi utilizarea în comun a obiectelor personale, ar trebui să fie supuși unor teste regulate. Diagnosticul precoce permite un tratament prompt, reducând riscul de transmitere ulterioară.

5. Cum se transmite hepatita A

Hepatita A afectează ficatul, dar este distinctă prin transmiterea sa și, de obicei, prin natura sa acută. Spre deosebire de hepatita B și C, care pot deveni cronice, hepatita A se vindecă de obicei în câteva săptămâni până la luni, cazuri rare ducând la insuficiență hepatică, în special la adulții în vârstă sau la cei cu afecțiuni hepatice preexistente.

Virusul este clasificat ca picornavirus, un virus ARN neîncapsulat, care poate supraviețui în mediu pentru perioade lungi de timp, în special la pH scăzut, și este rezistent la îngheț, ceea ce îl face o amenințare persistentă în alimentele sau apa contaminate.

Dovezile indică faptul că hepatita A este extrem de contagioasă, CDC și OMS confirmând răspândirea acesteia prin contact apropiat de la persoană la persoană și prin ingerarea de alimente sau băuturi contaminate. Este deosebit de remarcabil faptul că indivizii pot răspândi virusul chiar înainte de apariția simptomelor, perioada contagioasă începând cu una până la două săptămâni înainte de simptome și durând minim aproximativ o săptămână după debutul icterului (îngălbenirea pielii și a ochilor).

Această transmitere presimptomatică este un factor cheie în focare, deoarece persoanele infectate pot să nu realizeze că răspândesc virusul, în special în cazurile în care simptomele sunt ușoare sau absente, ceea ce este mai frecvent la copii.

Studii recente evidențiază faptul că hepatita A poate supraviețui în afara organismului timp de luni de zile în anumite condiții de mediu, cum ar fi în sol sau pe suprafețe, crescând și mai mult potențialul său contagios. Această durabilitate subliniază importanța practicilor de igienă în prevenirea răspândirii.

Hepatita A se răspândește în principal pe cale fecal-orală, unde o persoană neinfectată ingeră alimente, apă sau obiecte contaminate cu fecalele unei persoane infectate. Căile specifice de transmitere includ:

Alimente sau apă contaminate: Virusul poate contamina alimentele în timpul cultivării, procesării sau distribuției, în special în zonele cu condiții sanitare precare. Sursele comune includ alimentele crude sau gătite inadecvat, cum ar fi crustaceele, fructele de pădure congelate, fructele și legumele proaspete

Contact personal apropiat: Conviețuirea cu sau îngrijirea unei persoane cu hepatită A crește riscul de îmbolnăvire, mai ales dacă practicile de igienă sunt precare. De exemplu, spălarea necorespunzătoare a mâinilor după utilizarea băii poate duce la ingerarea accidentală a virusului. Acest lucru este relevant în special în mediile casnice, unde copiii mici, care pot prezenta puține dovezi clinice de infecție, pot răspândi virusul fără să știe.

Contact sexual: Hepatita A se poate răspândi prin raport sexuale, în special prin contact oral-anal, care reprezintă un risc remarcat în rândul bărbaților care întrețin relații sexuale cu bărbați.

Deși mai puțin frecvente, virusul se poate răspândi și prin expunerea la sânge, cum ar fi prin înțepături de ace în unitățile medicale, deși acesta nu este un mod principal de transmitere.

OMS și CDC subliniază faptul că contactul ocazional, cum ar fi îmbrățișările, sărutul sau utilizarea în comun a tacâmurilor, nu transmite hepatita A, clarificând concepțiile greșite comune și reducând teama inutilă.

6. Cum se previne hepatita A

Vaccinarea este cea mai eficientă modalitate de a preveni hepatita A, CDC recomandând-o pentru toți copiii începând cu vârsta de 12 luni și pentru adulții cu risc crescut, cum ar fi cei care călătores, persoanele cu boli hepatice cronice și cei din grupurile cu risc ridicat. Vaccinul face parte din programele de imunizare de rutină în multe țări și a jucat un rol esențial în reducerea incidenței hepatitei A.

Alte măsuri prin care se poate preveni hepatita A:

Practicarea unei bune igiene, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor cu săpun, în special după utilizarea toaletei sau înainte de manipularea alimentelor.

Fierberea sau gătirea completă a alimentelor și evitarea surselor potențial contaminate.

Evitarea practicilor sexuale care cresc riscul, cum ar fi contactul oro-anal, și utilizarea metodelor de protecție, dacă este necesar.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Hepatitis A Basics
https://www.cdc.gov/hepatitis-a/about/index.html
World Health Organization - Hepatitis A
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-a
World Health Organization - Guidelines for the prevention, diagnosis, care and treatment for people with chronic hepatitis B infection
https://www.who.int/publications/i/item/9789240090903
European Association for the Study of the Liver - EASL Clinical Practice Guidelines on the management of hepatitis B virus infection
https://www.journal-of-hepatology.eu/article/S0168-8278(25)00174-6/fulltext
Studiul „Hepatitis B Virus: Advances in Prevention, Diagnosis, and Therapy”, Clin Microbiol Rev. 2020, autori: Mindie H Nguyen, Grace Wong, Edward Gane, Jia-Horng Kao, Geoffrey Dusheiko
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7048015/