Prevenirea hepatitei prin vaccinare
In afara de masurile de preventive igieno-dieteteice, pentru hepatita exista o serie de mijloace specific si nespecifice de vaccinare. Vaccinurile reprezinta o optiune eficienta, insa este valabila doar pentru hepatita A si B, pentru hepatita C nefiind inca disponibil un astfel de vaccin. Vaccinul combinat (conținând atât antigene HAV cât și HBV) are aprobare pentru utilizare la persoanele cu vârsta de peste 18 ani. Imunizarea primară cuprinde trei doze, administrate pe un program in care primele doze se fac la o luna, apoi a treia la 6 luni.
Vaccinarea pentru Hepatita A
Agentul cauzal al hepatitei A este un virus ARN cu catenă pozitivă aparținând genului hepatovirus. Această clasă de virusuri afectează în primul rând ficatul și provoacă inflamație. Hepatita A se transmite în principal pe cale fecal-orală sau prin contact fizic apropiat. Transmiterea din materiale fecale se poate produce prin atingerea directă a fecalelor sau prin consumul de alimente și apă contaminate cu materii fecale
Hepatita virală A este o boală ce poate fi prevenită prin vaccinare în momentul de față fiind disponibile mai multe vaccinuri împotriva acesteia. Este cea mai bună metodă de apărare împotriva virusului, iar persoanele vaccinate dezvoltă imunitate permanentă împotriva acestui virus. Estimările pentru protecția pe termen lung pentru persoanele complet vaccinate (adică, seria completă de două doze) sugerează că protecția împotriva infecției cu virusul hepatitei A ar putea dura cel puțin 25 de ani la adulți și cel puțin 14-20 de ani la copii.
Tot pentru hepatita A stim ca atunci cand ne aflam intr-o colectivitate si unul dintre membrii ei este diagnosticat cu aceasta boala, exista posibilitatea scaderii riscului de a dezvolta boala prin administrarea de imuno-globulină (gama-globulină). Aceasta se poate face în primele două săptămâni de la expunere si are drept scop scaderea intensitatii simptomelor si grabeste vindecarea ei. Imunoglobulinele nu au insa efect dacă s-a instalat deja hepatita acută. Protecția oferită de această injecție nu este permanentă, este valabilă pentru o perioadă scurtă de timp, și se administrează persoanelor expuse la virus.
Toate vaccinurile inactivate împotriva hepatitei A sunt autorizate pentru administrare intramusculară în mușchiul deltoid într-un program de două doze, prima doză fiind administrată la vârsta de un an sau mai mult. Intervalul de dozare dintre prima și a doua doză poate varia de la 6 luni la 4 sau 5 ani, dar este de obicei de la 6 la 18 luni.
Vaccinarea pentru Hepatita B
Impotriva hepatitei virale B s-a dovedit extreme de efficient vaccinul hepatitic B. Eficacitatea de 95% împotriva hepatitei B se obtine doar dacă sunt administrate toate dozele necesare (3 sau 4 administrări, după caz). Vaccinul oferă protecție împotriva infectării cu virus hepatitic B cel puțin 30 de ani. Deși vaccinul nu este folosit pe scară largă printre adulți, cei din categoriile cu risc crescut de infectare trebuie să se vaccineze împotriva acestui virus.
Vaccinarea este recomandată pentru anumite grupuri de persoane, cum ar fi personalul sanitar, persoanele cu parteneri sexuali multipli sau cele care suferă de anumite boli. În unele situații medicul poate recomanda efectuarea unei testări post vaccinare pentru a fi sigur că s-a instalat imunitatea impotriva virusului. Dacă o persoană este expusă la virusul hepatitic B înainte de finalizarea seriei de doze de vaccin acesteia trebuie să i se administreze imunoglobulină anti-hepatitică B cât mai curând după expunere. În majoritatea cazurilor aceasta previne infectarea.
De asemenea, cei care au întreținut relații sexuale cu persoane infectate cu virus hepatitic B și cărora nu li s-a finalizat încă schema de vaccinare cu vaccin hepatitic B trebuie sa li se administreze cât mai curând imunoglobulină anti-hepatitică B (în primele 14 zile după expunerea la virus).
Vaccinarea pentru Hepatita C
Din pacate, pentru hepatita C nu există un vaccin pentru prevenirea infecției. Eforturile de dezvoltare a unui vaccin împotriva hepatitei C au început în urmă cu mai bine de 30 de ani, când a fost identificat virusul hepatitei C. De atunci, cercetătorii au studiat mai multe vaccinuri potențiale la animale. Unele dintre aceste vaccinuri, dezvoltate în principal în ultimul deceniu, au fost supuse unor teste limitate la oameni. Infecția cronică cu virusul hepatitei C este acum vindecabilă prin terapie antivirală, dar este puțin probabil ca povara globală a bolii hepatice să scadă fără un vaccin pentru a preveni transmiterea. Obiectivul vaccinării HCV nu este de a induce imunitatea sterilizantă, ci de a preveni infecția persistentă.
Primul studiu clinic de fază II, încheiat recent, a unui vaccin uman cu virusul hepatitei C, în ciuda rezultatelor preclinice promițătoare, nu a reușit să protejeze împotriva infecțiilor cronice, stârnind îngrijorări grave cu privire la înțelegerea imunității protectoare. Acest eșec, combinat cu lipsa de modele animale VHC și disponibilitatea de noi antivirale extrem de eficiente, a alimentat discuțiile în desfășurare privind utilizarea unui model de infecție umană controlată (CHIM) pentru a testa noi candidați la vaccinul VHC.
Înainte de a merge mai departe in cercetari, specialistii ar trebui să cântăreasca cu mai multa atenție toate consecințele etice și de sănătate ale infecției umane în absența unei înțelegeri complete a imunității și patogenezei hepatitei virale C. Există lacune semnificative despre imunitatea adaptivă necesare pentru a preveni infecția cronică cu hepatita virala C, in care joaca un rol important celulele T, anticorpii neutralizanți și a diversitatea genetica a hepatitei virale C.
Incapacitatea de a atinge acest obiectiv, în ciuda deceniilor de cercetări aprofundate, evidențiază necesitatea stringentă de a adopta noi strategii de investigație care pot accelera progresul în acest domeniu. Apariția de noi modele animale de Hepacivirus care recapitulează infecția cu hepatita virala C, reprezintă o cale intrigantă pentru identificarea mecanismelor de control imun și testarea noilor concepte de vaccin.
În plus, disponibilitatea tratamentelor antivirale curative a făcut acum perspectiva unui model de infecție umană controlată cu hepatita virala C, o posibilitate realistă, deși este necesară o deliberare continuă cu privire la siguranță și practic înainte de a îmbrățișa pe deplin o astfel de abordare. Indiferent, sunt necesare strategii îndrăznețe dacă scopul unui vaccin trebuie să fie realizat sau să rămână pentru totdeauna o pată într-o înregistrare impresionantă a cercetării și descoperirii hepatita virala C,
Virusul hepatitic C se transmite prin expunerea la sângele infectat. Pentru a evita transmiterea hepatitei C, ar trebui să vă expuneți cât mai puțin la situațiile care implica contactul cu sângele altor persoane, prin tăieturi sau răni deschise ori legaturi sexuale cu risc crescut, precum partenerii sexuali multipli.
Pentru a preveni hepatita C:
- Nu împărțiți niciodată acele, inclusiv consumabilele pentru testarea glucozei.
- Asigurați-vă că condițiile de tatuare și piercing sunt sterile, cu ace noi și măsuri stricte de protecție împotriva infecțiilor.
- Dacă o persoană nu se află într-o relație monogamă în care ambii parteneri sunt negativi pentru hepatita C, utilizați prezervative corect și consecvent.
- Într-un cadru medical, urmați practicile de prevenire a infecțiilor, cum ar fi purtarea mănușilor și eliminarea acelor uzate.
- Curățați întotdeauna sângele uscat cu o soluție de înălbitor. O persoană poate obține hepatita C prin expunerea la sânge uscat care conține virusul.
- Abține-te de la a împărtăși articole de îngrijire personală care ar putea avea sânge pe ele, cum ar fi o periuță de dinți sau un aparat de ras.
- Oricine ar fi avut contact sânge-sânge cu o persoană care are hepatită C ar trebui să întrebe un medic despre testare.
Surse: Hepatitis C virus: why do we need a vaccine to prevent a curable persistent infection?, 2015, Christopher M Walker and Arash Grakoui
Hepatitis C Virus Vaccine Research: Time to Put Up or Shut Up, 2021, Alex S. Hartlage Amit Kapoor
Te-ar mai putea interesa și...
