Hiperglicemia (glicemie mare): cauze, simptome, tratament

Despre hiperglicemie
- Ce este hiperglicemia
- Cauzele hiperglicemiei  
- Simptomele hiperglicemiei
- Diagnosticarea hiperglicemiei
      - Tipuri de analize pentru diagnosticarea hiperglicemiei
      - Valorile glicemiei ce indica o hiperglicemie
- Factorii de risc ai hiperglicemiei
- Riscurile hiperglicemiei
- Complicațiile hiperglicemiei netratate

Cum se tratează hiperglicemia
- Modificări în stilul de viață pentru reducerea hiperglicemiei
- Tratament medicamentos pentru tratarea hiperglicemiei
- Remedii naturiste pentru hiperglicemie

Sfaturi pentru prevenirea hiperglicemiei

 

Despre hiperglicemie

Hiperglicemia apare atunci când persoanele cu diabet au prea multă glucoză în sânge. Hiperglicemia nu trebuie confundată cu hipoglicemia, care se produce atunci când concentrația de glucoză din sânge scade prea mult. Trebuie să evităm să petrecem perioade prea lungi de timp în care glicemia este crescută, deoarece pot apărea complicații.

Ce este hiperglicemia

Hiperglicemia este o creștere exagerată a concentrației de glucoză din sânge. Hiperglicemia afectează persoanele care au diabet zaharat. Există mai mulți factori care pot contribui la instalarea hiperglicemiei în rândul pacienților cu diabet, printre care: alegerile alimentare și cele legate de activitatea fizică, anumite boli de care suferă pacientul, medicamentele prescrise pentru alte afecțiuni (care nu au legătură cu diabetul), faptul că persoana nu și-a luat doza necesară din tratamentul medicamentos prescris pentru a reduce concentrația de glucoză din sânge sau a sărit peste o doză.

Cauzele hiperglicemiei

Diabetul diminuează drastic efectele insulinei asupra organismului uman, fie deoarece pancreasul nu este capabil să producă suficientă insulină (diabetul de tip 1), fie pentru că organismul este rezistent la efectele insulinei sau nu produce suficientă insulină pentru a menține o concentrație normală a glucozei în sânge (diabetul de tip 2).
 
Drept rezultat, glucoza tinde să se acumuleze în fluxul sangvin (când apare hiperglicemia) și poate atinge concentrații extrem de ridicate și foarte periculoase dacă nu este tratată în mod corespunzător. Insulina sau alte medicamente sunt folosite pentru a reduce concentrația de glucoză în sânge.
 
Uneori, hiperglicemia nu este rezultatul diabetului. Alte boli sau afecțiuni care pot crește glicemia sunt: 

  • pancreatita (inflamația pancreasului); 
  • cancerul pancreatic; hipertiroidismul (când glanda tiroida este hiperactivă); sindromul Cushing (când nivelul cortizolului în sânge crește foarte mult); tumori neobișnuite care secretă hormoni; 
  • un stres sever asupra corpului, cum ar fi un atac de cord, un accident vascular cerebral, o traumă sau boli severe care pot, temporar, să ducă la hiperglicemie. 

Și anumite medicamente pot crește glicemia peste nivelul normal, inclusiv prednisonul, estrogenii, medicamentele beta-blocante, contraceptivele orale și altele.

Cât durează hiperglicemia?

Ce este important de reținut: hiperglicemia nu trebuie lăsată netratată. Dacă glicemia ta are valori foarte mari pentru perioade lungi de timp, aceasta poate să îți creeze probleme mari pe termen lung - crește riscul de complicații, cum ar fi afecțiuni oculare, boli de rinichi, atac de cord și accident vascular cerebral și altele. Și pe termen scurt, hiperglicemia poate să iți creeze probleme în ceea ce privește sănătatea. Planul tău de tratament s-ar putea să necesite ajustări dacă glicemia se situează la o valoare de peste 180 mg/dl 3 zile consecutive. Este deosebit de important să ții glicemia sub control și să tratezi hiperglicemia atunci când are loc.

Simptomele hiperglicemiei

Identificarea simptomelor incipiente ale hiperglicemiei pot ajuta pacientul să trateze afecțiunea cât mai curând, de aceea este bine să fim atenți la următoarele semnale de alarmă:

  • urinări frecvente;
  • senzație de sete permanentă;
  • vedere încețoșată;
  • oboseală;
  • durere de cap.

Scopul tratamentului diabetului zaharat este de a menține nivelul zahărului din sânge cât mai aproape de normal. Dar dacă ai diabet, indiferent cât de atent ai fi, este posibil să te confrunți cu hiperglicemie la un moment dat. Este important să poți recunoaște și trata hiperglicemia, deoarece poate duce la probleme grave de sănătate dacă este lăsată netratată.

Episoadele ușoare ocazionale de hiperglicemie nu sunt de obicei un motiv de îngrijorare și pot fi tratate destul de ușor sau pot reveni la normal de la sine.

Dar hiperglicemia poate fi potențial periculoasă dacă nivelul zahărului din sânge devine foarte ridicat sau rămâne ridicat pentru perioade lungi.

Nivelurile foarte ridicate ale zahărului din sânge pot provoca complicații care pun viața în pericol, cum ar fi:

  • cetoacidoza diabetică  – o afecțiune cauzată de nevoia organismului de a descompune grăsimile ca sursă de energie, ceea ce poate duce la comă diabetică; aceasta tinde să afecteze persoanele cu diabet de tip 1
  • sindromul hiperglicemic hiperosmolar – deshidratare severă cauzată de încercarea organismului de a scăpa de excesul de zahăr; aceasta tinde să afecteze persoanele cu diabet de tip 2.

Semnele distinctive ale cetoacidozei diabetice sunt acumularea unor acizi toxici (cetone) în sange și în urină (cetoacidoza, adică o stare patologică periculoasă pentru organismul uman).  

Conform unei analize din 2013, boala este de obicei diagnosticată la adulți cu un nivel de glucoză din sânge peste 250 mg/dL. Un studiu din 2015 indică faptul că afecțiunea este diagnosticată la copiii cu un nivel de glucoză din sânge peste 200 mg/dLT 1.

Afecțiunea apare în general la persoanele cu diabet zaharat de tip 1 și este mai puțin frecventă cu diabetul de tip 2.  A avea în mod regulat un nivel ridicat de zahăr din sânge pentru perioade lungi de timp (luni sau ani) poate duce la leziuni permanente ale unor părți ale corpului, cum ar fi ochii, nervii, rinichii și vasele de sânge.

Din cauza acumulării de cetone în organism, scade rezerva alcalină din sânge. 

Semnele și simptomele, în acest caz, sunt:

  • respirație mirositoare;
  • greață și vărsături;
  • dificultăți de respirație;
  • gură uscată;
  • slăbiciune;
  • confuzie;
  • comă;
  • dureri abdominale.

În acest caz este obligatoriu să solicităm ajutorul unui medic.

Ce este „fenomenul zorilor” (Dawn phenomenon)?

Este posibil să te confrunți cu niveluri mari de zahăr în sânge în primele ore ale dimineții, între orele 3 și 8 a.m., înainte de a mânca ceva, potrivit Asociației Americane de Diabet. Acesta se numește fenomenul zorilor, iar cercetătorii spun că este important să monitorizezi nivelul zahărului din sânge în această perioadă.

De ce? Fenomenul zorilor apare din cauza nivelurilor mai ridicate de hormoni precum cortizolul și hormonul de creștere. Acești hormoni semnalează ficatului să producă mai multă glucoză, astfel încât să ai energia care te ajută să te trezești.

Dacă nivelurile de zahăr în sânge sunt ridicate, poate fi din cauză că ai diabet sau diabetul tău nu este bine gestionat.

Asociația Americană de Diabet spune că dacă dimineața întâmpini episoade de hiperglicemie doar ocazional, este posibil ca acestea să nu afecteze A1C, un fel de test de glicemie. Dacă acestea devin frecvente, nivelurile de A1C se pot ridica, într-un interval îngrijorător.

Diagnosticarea hiperglicemiei

Care sunt analizele pentru depistarea hiperglicemiei?

Monitorizarea glicemiei la tine acasă

Monitorizarea de rutină a glicemiei, cu ajutorul unui glucometru, este cea mai bună modalitate de a fi sigur că planul tău de tratament îți tine concentrația de glucoză în intervalul pe care ți l-ai impus. Verifică-ți glicemia ori cât de des este necesar, adică de cate ori ți-a recomandat medicul tău.

În timpul consultului, medicul tău îți poate cere să faci un test pentru a determina hemoglobina glicată (Hb A1c). Acest test de sânge indică valoarea medie a glicemiei tale în ultimele două sau trei luni. Testul funcționează prin măsurarea procentului de glucoză din sânge atașată de hemoglobină, proteină care transportă oxigenul din globulele roșii ale sângelui. Un nivel al testului A1c de 7% sau mai mic înseamnă că planul tău de tratament funcționează și că glicemia ta a fost constantă, în limitele stabilite. Dacă testul indică o valoare mai mare de 7%, înseamnă că glicemia ta, în medie, a fost peste limita considerată normală. În acest caz, recomandarea medicului tău poate fi o schimbare în planul de tratament.

Tipuri de analize pentru diagnosticarea hiperglicemiei

Există diferite tipuri de teste de sânge care pot diagnostica hiperglicemia. Acestea sunt:
* un test de glucoză la întâmplare (random): acest test reflectă cantitatea de glucoză în sânge la un anumit moment din zi, un moment ales la întâmplare. Valorile normale ale glicemiei sunt, în general, cuprinse între 70 și 125 mg/dl.
* glicemia măsurată pe nemâncate: aceasta este măsurarea glicemiei dimineața devreme, înainte de a mânca sau de a bea ceva, după o perioadă de cel puțin 8 ore de post. Glicemia normală pe nemâncate are o valoare de mai puțin de 100 mg/dl. Glicemia de peste 100 mg/dl și până la 125 mg/dl sugerează prediabetul, în timp ce valoarea glicemiei de 126 mg/dl sau peste reprezintă un diagnostic de diabet.
* testul de toleranță la glucoză: acesta este un test care măsoară glicemia la orice moment din zi, după administrarea orală a unei doze de glucoză. Acest test este cel mai frecvent folosit pentru a diagnostica diabetul gestațional.
* testul care determină hemoglobina glicozilată sau glicohemoglobina (Hb A1c); acesta reprezintă o măsurare a glucozei care este legată de globulele roșii din sânge și este un indicator al glicemiei (concentrației de glucoză în sânge) din ultimele două-trei luni. Este un test considerat superior testului standard al glicemiei și este util în depistarea diabetului. Se consideră că există diabet în condițiile în care HbA1c are o valoare de 6.5% -7% .Dezavantajul îl reprezintă doar prezența diverselor forme de anemie a pacienților( feriprivă, talasemie etc). Însă, altfel, avantajele pe care le prezintă măsurarea HbA1c față de glicemie, în scopul diagnostic, sunt numeroase: 

  • Nu se impun condiții de recoltare “a jeun”(pe nemâncate)
  • Variația biologică individuală este mai scăzută în comparație cu glicemia, care depinde mult de alimentație, momentul recoltării etc.
  • Variații scăzute ale valorilor HbA1c în funcție de stres și diferite alte afecțiuni.

Valorile glicemiei ce indică o hiperglicemie

Hiperglicemia, termenul folosit pentru a exprima o concentrație ridicată de glucoză în sânge, a fost definită de Organizația Mondială a Sănătății astfel:
* nivelul glucozei în sânge este mai mare de 126 mg/dl atunci când persoana nu a mâncat;
* nivelul glucozei în sânge este mai mare de 200 mg/dl la 2 ore după masă.

Deși concentrația de glucoza în sânge care depășește 126 mg/dl pentru perioade mai lungi de timp poate începe să provoace leziuni la nivelul organelor interne, este posibil ca simptomele hiperglicemiei să nu apară până când glucoza nu ajunge la o concentrație de 200 mg/dl în sânge.
 

Care este nivelul normal al glicemiei?

Glicemia are următoarele valori normale (dacă se iau în considerare câțiva factori):
·         glicemia este cuprinsă între 70 și 99 mg/dl - atunci când este o perioadă normală de "post", pe stomacul gol, adică persoana nu a mâncat nimic în ultimele 8 ore;
·         glicemia are mai puțin de 140 mg/dl la doua ore după ce persoana a mâncat.
 
Cum se măsoară glicemia?

Pacienții care au diabet folosesc acasă un glucometru. Acesta este un aparat mic și portabil care este folosit pentru a determina cât de multă glucoză (un anumit tip de zahar) se găsește în sânge. Termenul se mai numește și glicemie. Persoanele cu diabet folosesc deseori un glucometru, pentru că aparatul le ajută să monitorizeze aceste valori pe tot parcursul zilei.
 
Când se măsoară glicemia?

Glicemia se măsoară în mai multe momente ale zilei, în funcție de nevoile pacientului: pe nemâncate (pentru acest test, glicemia se măsoară la aproximativ 8 ore de la ultima masă, de obicei dimineața, după ce persoana a dormit în timpul nopții); postprandial, adică glicemia se măsoară la două ore după o masă principală; la anumite intervale de timp (de exemplu, testul pentru intoleranță la glucoză se face prin luarea unor mostre de sânge la anumite perioade de timp); la orice moment din zi, cu ajutorul glucometrului, pentru că pacientul să aibă și un rezultat la întâmplare (random).

De ce se măsoara glicemia?

Tratamentul diabetului zaharat depinde de mai mulți factori. Deoarece glucoza este un semn distinctiv al bolii și un factor principal în determinarea riscului unor complicații și al unor rezultate negative, monitorizarea glicemiei este piatra de temelie a oricărui plan prin care se dorește ca boala să fie ținută sub control. Dacă, de exemplu, pacientul are un protocol complex de tratament, cum ar fi să își facă zilnic injecții cu insulină, el trebuie să își cunoască nivelul glucozei în sânge și cum variază aceasta pe parcursul zilei, săptămânilor și pe termen lung. Așa că măsurarea glicemiei cuprinde atât măsurarea cantității de glucoză, cât și substraturile biologice care reflectă modificările pe termen lung ale glucozei, cum ar fi HbA1c (hemoglobina glicată sau glicozilată).
 
Cât de des se măsoară glicemia?

Frecvența cu care ar trebui să îți măsori glicemia va depinde, în principal, de tratamentul pe care îl urmezi, precum și de particularitățile tale. Medicii specialiști recomandă ca persoanele cu diabet de tip 1 să își testeze glicemia de cel puțin patru ori pe zi, inclusiv înainte de fiecare masă, cât și înainte de culcare. Pentru persoanele cu diabet de tip 2, care își țin boala sub control, medicii recomandă să își măsoare glicemia de două ori pe zi. Dar cei care nu țin boala sub control ar trebui să măsoare mai des valorile glucozei.

Factorii de risc ai hiperglicemiei

Factorii de risc care pot contribui la instalarea hiperglicemiei:
• pacientul nu folosește suficientă insulină sau alte medicamente orale prescrise pentru diabet;
• pacientul nu își injectează insulina în mod corespunzător sau folosește insulină expirată;
• pacientul nu respectă regimul alimentar pentru diabet;
• pacientul nu este activ, ci mai degrabă sedentar;
• pacientul are o boală sau o infecție în organism;
• pacientul folosește anumite medicamente, cum ar fi steroizii;
• pacientul este rănit sau este supus unei intervenții chirurgicale;
• pacientul se confruntă cu un stres emoțional, cum ar fi un conflict în familie sau dispute la locul de muncă;
• anumiți factori pot declanșa hiperglicemia, dar și stresul o poate declanșa, deoarece hormonii secretați (pentru a combate boala sau stresul) pot, în aceeași măsură, să crească și cantitatea de glucoză în sânge (glicemia); chiar și persoanele care nu au diabet pot dezvolta hiperglicemie în perioadele în care suferă de o boală mai severă. Este posibil ca pacienții care au diabet să aibă nevoie de medicamente în plus pentru a-și trata boala și pentru a menține glicemia în limite normale în perioadele stresante sau când sunt bolnavi.
 
Hiperglicemia este ereditară?

Oamenii de știință credeau până nu demult că diabetul de tip 1 era în totalitate moștenit genetic. Acum, noi studii au arătat, că pe lângă componenta genetică, și anumiți factori din mediul înconjurător pot declanșa diabetul de tip 1 și, implicit, hiperglicemia. La fel ca în cazul diabetului de tip 1, și diabetul de tip 2 este parțial ereditar. Persoanele care au în familie pe cineva cu diabet au mai multe riscuri de a dezvolta boala.

Care sunt persoanele predispuse la hiperglicemie?

Multă lume se întreabă cine prezintă riscul de a dezvolta diabet de tip 1. Criteriile care arată predispoziția la diabet, adică la glicemie mare, sunt legate și de moștenirea genetică. Dacă o rudă apropiată (părinte, frate, sora, fiu sau fiica) are diabet de tip 1, riscul de a face diabet de tip 1 este de 10-20 de ori mai mare decât riscul populației generale. Dacă un copil dintr-o familie are diabet de tip 1, frații și surorile lui au o șansă din 10 să facă boala până la vârstă de 50 de ani. Dacă unul dintre părinți face diabet de tip 1 înainte de vârsta de 11 ani, riscul copilului lor de a face boala este mai mare și scade dacă părintele a fost diagnosticat după ce a împlinit 11 ani. Persoanele caucaziene (cu pielea albă) au un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 1, comparativ cu alte popoare. Genele care influențează funcționarea sistemului imunitar sunt cel mai probabil legate de predispoziția pentru diabet de tip 1.

Riscurile hiperglicemiei

Este important să tratăm hiperglicemia, deoarece, dacă este lăsată multă vreme netratată, aceasta poate deveni severă și poate duce la complicații serioase, care necesită îngrijire medicală de urgență, iar persoana poate poate ajunge la comă diabetică sau cetoacidoza diabetică. Pe termen lung, hiperglicemia persistentă, chiar dacă nu este severă, poate duce la complicații grave, iar boala afectează ochii, rinichii, nervii și inima pacientului.

Complicatiile hiperglicemiei netratate

Deși hiperglicemia temporară are efecte adverse asupra organismului, daunele provocate nu sunt la fel de severe ca în cazul hiperglicemiei cronice. Așadar, există numeroase consecințe sau efecte pe termen lung ale hiperglicemiei, iar printre ele se află:
·         probleme ale vaselor de sânge (celulele prezente în pereții vaselor de sânge devin tot mai groase și nu mai sunt funcționale, provocând blocarea fluxului de sânge către unele organe);
·         neuropatia diabetică (vasele de sânge care alimentează nervii și sistemul nervos sunt private de glucoză, oxigen și alte substanțe nutritive necesare pentru buna funcționare);
·         retinopatia (ochii sunt afectați și dacă este lăsată netratată, retinopatia poate duce la orbire);
·         nefropatia (hiperglicemia poate afecta rinichii, iar în cel mai rău caz, dacă se produce insuficiență renală, pacientul are nevoie de transplant sau de dializă);
·         probleme la nivelul inimii (hiperglicemia poate afecta sistemul circulator, poate crește rigiditatea vaselor de sânge, crescând tensiunea arterială);
·         cangrenă (mâinile și picioarele au de suferit din cauza efectelor hiperglicemiei cronice, iar din cauza sângelui care nu mai irigă membrele superioare și inferioare, celulele mor, organele sunt afectate, iar pacientul poate fi supus amputării unui picior);
·         probleme la nivelul pielii (rănile nu se mai vindeca sau procesul este încetinit);
·         leziuni la nivelul creierului (hiperglicemia poate bloca alimentarea cu sânge către orice parte a creierului);
·         depresie (fluctuațiile în ceea ce privește glicemia afectează direct mintea și poate provoca schimbări negative în starea de spirit a pacientului cu diabet).

Este posibil să te confrunți cu o mulțime de probleme ale pielii atunci când nivelul zahărului din sânge este ridicat. De exemplu, pielea poate fi uscată sau să te confrunți cu mâncărimi.

Indiferent dacă ai fost sau nu diagnosticat cu diabet, prediabet, este posibil să întâmpini aceste probleme ale pielii și altele, inclusiv:

  1. Necrobioza lipoidică - afecțiune care se caracterizează prin pete galbene, roșii sau maro pe piele, cu umflături mici.
  2. Acanthosis nigricans - o afecțiune a pielii care se caracterizează prin apariția unei zone întunecate care se poate forma pe zona inghinală, axilă sau gât.
  3. Scleroza digitală. Scleroza digitală se caracterizează prin piele aspră și groasă pe degetele de la mâini sau de la picioare. Se poate răspândi în alte părți ale corpului, cum ar fi genunchii, gleznele și coatele.
  4. Vezicule. Acestea se pot forma rareori brusc, dar nu sunt dureroase, potrivit Academiei Americane de Dermatologie.

Hiperglicemia poate îngreuna vindecarea organismului, ducând la răni deschise, răni, ulcere și infecții ale pielii. Este posibil să observi aceste probleme în special la nivelul picioarelor. De altfel, nivelul ridicat de zahăr din sânge poate duce, de asemenea, la neuropatie diabetică, care este o formă de afectare a nervilor.

Există patru tipuri diferite de neuropatie:

  1. Periferică. Leziuni ale nervilor care afectează extremitățile, inclusiv brațele, picioarele, mâinile și picioarele.
  2. Autonomic. Leziuni ale nervilor care afectează organele, inclusiv ochii, inima, vezica urinară, stomacul și alte organe.
  3. Proximal. Leziuni ale nervilor care afectează partea inferioară a corpului, cum ar fi coapsele, fesele și picioarele, sau trunchiul, cum ar fi stomacul și pieptul.
  4. Focal. Leziuni ale nervilor care afectează un singur nervi din cap, față, trunchi, mâini sau picioare.

Potrivit Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA (CDC), leziunile nervilor se dezvoltă lent și se pot prezenta sub formă de furnicături, amorțeală, slăbiciune sau sensibilitate.  

Hiperglicemia poate duce la probleme cu vederea, inclusiv orbire, dacă nu este abordată prompt. Este posibil să nu observi imediat problemele cu vederea, dar nivelurile ridicate de zahăr din sânge pot deteriora vasele de sânge din ochi, ducând la umflare sau vedere încețoșată.

Printre problemele posibile se numără:

  • Retinopatie diabetică. În cazul retinopatiei diabetice, se pot forma noi vase de sânge pe partea din spate a ochiului și pot afecta retina. Retina este partea ochiului care procesează lumina.
  • Edem macular diabetic. Această umflare a maculei, o parte a retinei, poate duce la probleme de a vedea fețele, de a citi sau de a conduce.
  • Cataractă și glaucom. Hiperglicemia poate duce, de asemenea, la acumularea de depozite pe cristalinul ochiului, care este cunoscută sub numele de cataractă sau leziuni ale nervului optic, cunoscut sub numele de glaucom.

Cum se trateaza hiperglicemia

Tratarea hiperglicemiei este, de fapt, și un aspect legat de ceea ce trebuie să facem pentru a o preveni. Dacă glicemia ta în mod constant prea mare, discută cu medicul tău despre ce poți face pentru a o menține la un nivel normal. Medicul îți poate sugera:
·         să ajustezi doza de insulină (sau a medicamentelor care scad concentrația de glucoză din sânge) sau momentul în care iei tratamentul, pentru a te ajuta să previi hiperglicemia;
·         să adopți o dietă sănătoasă și un plan de nutriție echilibrat, care te vor ajuta să previi hiperglicemia (asta înseamnă să mănânci des, să fii atent la aportul de zahăr și de carbohidrați, să limitezi consumul de alcool, să adopți o dietă bogată în legume, fructe și cereale integrale);
·         să faci exerciții fizice în mod regulat, deoarece este important pentru sănătate, chiar dacă nu ai diabet zaharat; având un nivel sănătos de activitate fizică, vei putea să îți menții glicemia în limite normale.

Modificări în stilul de viață pentru reducerea hiperglicemiei

Hiperglicemia ușoară sau tranzitorie poate să nu necesite tratament medicamentos, în funcție de cauza care a provocat, de fapt, creșterea glicemiei. Persoanele care au prediabet sau o glicemie ușor crescută pot, adeseori, să își scadă glicemia prin adoptarea unor schimbări în ceea ce privește alimentația și în stilul de viață.

Dacă o persoană a fost diagnosticată cu prediabet, poate face anumite schimbări în privința exercițiilor fizice și a obiceiurilor alimentare, pentru a preveni instalarea diabetului de tip 2. Astfel hiperglicemia poate fi influențată de anumite schimbări în stilul de viață:
·         redu greutatea corpului cu 5-10%, pentru a ajunge la un indice de masă corporală optim sau sănătos;
·         alege exerciții fizice de intensitate moderată pe care să le faci măcar 30 de minute, în fiecare zi; poți face o plimbare în parc sau poți merge pe bicicleta;
·         alege o dieta care este săracă în grăsimi saturate (grăsimi "rele") și bogată în fibre;
·         înlocuiește carbohidrații rafinați cu alimente din cereale integrale, consumă mai multe legume și alte alimente bogate în fibre;
·         renunță la fumat;
·         discută cu medicul tău despre cele mai bune moduri prin care poți reduce hipertensiunea arterială și/sau nivelul colesterolului din sânge.

Tratament medicamentos pentru tratarea hiperglicemiei

Insulina este tratamentul pentru persoanele cu diabet de tip 1 și pentru creșterile concentrației de glucoză care pun în pericol viață pacientului. Persoanele cu diabet de tip 2 ar putea să țină boala sub control cu o combinație de diferite medicamente cu administrare orală și medicamente injectabile. Unii pacienți cu diabet de tip 2 iau, de asemenea, insulină. Acestea sunt tratamentele medicale cele mai importante.

Remedii naturiste pentru hiperglicemie

Multe plante și ierburi aromatice au proprietăți în ceea ce privește scăderea glicemiei, care le fac foarte utile în cazul pacienților cu diabet de tip 2 sau cu riscul de a face diabet. Terapiile pe bază de plante care au fost demonstrate în unele studii ca având proprietăți anti-diabetice includ: aloe vera; extractul de afina;  castravetele amar sau pepenele amar; scorțișoară; schinduful; ghimbirul; bamele. Alte terapii din plante includ: folosirea usturoiului, care poate cauza o reducere a glicemiei; ginsengul; armurariul; busuiocul sfânt, etc.

Sfaturi pentru prevenirea hiperglicemiei

Următoarele recomandări elaborate de medici pot ajuta pacienții cu diabet zaharat să își mențină concentrația de glucoza din sânge în anumite limite normale:
 
• Urmează regimul alimentar recomandat pentru diabet. Dacă pacientul urmează un tratament cu insulină sau ia medicamente orale pentru diabet, este important ca acesta să fie strict în legătură cu orele la care ia mesele principale ale zilei și gustările, cât și în privința cantității de alimente. Astfel, mâncarea trebuie să fie în armonie perfectă cu insulina care este introdusă în organism.
• Monitorizează-ți glicemia. În funcție de planul de tratament, pacientul poate verifica și poate nota valorile concentrației de glucoză din sânge de câteva ori pe săptămână sau de câteva ori pe zi. Monitorizarea acestor valori (cu ajutorul unui glucometru) este singurul mod prin care pacientul poate fi sigur că nivelul glucozei din sânge rămâne în limitele setate. Este bine ca pacientul să noteze atunci când glucoza din sânge a depășit sau a avut valori sub cea stabilită inițial.
• Ia-ți medicamentele așa cum ți-au fost prescrise de medicul specialist.
• Ajustează-ți doza medicamentelor, dacă îți schimbi activitatea fizică. Ajustarea dozei depinde de rezultatele testelor de sânge și de tipul și de lungimea activității fizice.

Cum se previne hiperglicemia?

Cea mai bună abordare este să practici un management bun al diabetului, adică să ții boala sub control, și să înveți să depistezi hiperglicemia, astfel încât să o poți trata încă din stadii incipiente, înainte ca boala să se înrăutățească. De aceea, este bine să:
·         îți masori glicemia în mod regulat;
·         să îți testezi urina pentru a vedea nivelul cetonelor (dacă ai diabet de tip 1) și dacă glicemia are o valoare mai mare de 250 mg/dl;
·         să îți contactezi medicul dacă glicemia este mai mare de 150 mg/dl, valoare indicată mai bine de o săptămână;
·         să consumi băuturi fără cofeină și fără alcool, care nu conțin zahăr;
·         să te asiguri că respecți un plan alimentar, un program de exerciții fizice și tratamentul medicamentos.
 
Care este legătura dintre stilul de viață și hiperglicemie?

Hiperglicemia afectează persoanele care au diabet și există mai mulți factori care pot contribui la o glicemie mare în cazul persoanelor cu diabet, inclusiv alegerile în materie de alimentație și activitate fizică.

Daca ai diabet, trebuie să știi modul în care alimentele îți afectează glicemia. Nu contează doar tipul de alimente pe care le mănânci, cât contează și cât mănânci și ce combinații de alimente consumi. Trebuie să fii atent la cantitatea de carbohidrați și la dimensiunile porțiilor, deoarece carbohidrații sunt alimentele care adeseori au cel mai mare impact asupra glicemiei tale.

Activitatea fizică este o altă parte importantă a planului prin care pacientul poate ține diabetul sub control. Atunci când face exerciții fizice, mușchii folosesc zahărul (glucoza) pentru energie. Activitatea fizică regulată ajută, de asemenea, corpul să folosească insulina într-un mod eficient. Acești factori lucrează împreună pentru a scădea glicemia.

Exercițiile fizice sunt una dintre cele mai bune și mai eficiente modalități de a menține nivelul de glucoză din sânge acolo unde ar trebui să fie și de a le scădea dacă devin prea mari.

Dacă iei medicamente care cresc nivelul de insulină, discută cu medicul pentru a determina cele mai bune momente din zi pentru a face exerciții fizice. Dacă ai complicații, cum ar fi leziuni ale nervilor sau ale ochilor, întreabă medicul dacă ai voie sau nu să faci mișcare.

Atenție! Dacă ai diabet și iei insulină, discută cu medicul pentru a vedea dacă există exerciții pe care ar trebui să le limitezi atunci când nivelul glicemiei este ridicat.

De exemplu, Asociația Americană de Diabet spune că, dacă nivelul de glucoză din sânge este peste 240 mg/dL, medicul ar putea să-ți recomande să-ți verifici urina pentru cetone.

Nu practica exerciții fizice dacă ai cetone. Potrivit Institutului de Cercetare a Diabetului, medicul îți poate spune, de asemenea, să nu faceți exerciții fizice dacă glicemia este peste 250 mg/dL chiar și fără cetone.

Exercițiile fizice atunci când cetonele sunt în corpul tău pot duce la creșterea nivelului de glucoză din sânge. Deși este rar ca cei cu diabet zaharat de tip 2 să experimenteze acest lucru, este totuși cel mai bine să fii precaut.

Analizează-ți obiceiurile alimentare

Discută cu un dietetician sau un nutriționist pentru a construi o selecție hrănitoare și interesantă de mese care să te ajute să îți gestionezi aportul de carbohidrați și să previi nivelurile mai mari de glucoză din sânge.

Planurile de dietă pe care ați putea să le explorați sunt:

  • dieta keto, care este săracă în carbohidrați și bogată în grăsimi
  • dieta mediteraneană
  • dieta DASH 
  • o dietă vegetariană sau vegană

Hiperglicemia este o cauză sau un efect?

Se poate spune că hiperglicemia este un efect al diabetului zaharat, chiar dacă exista mai multe afecțiuni care o pot cauza. Diabetul diminuează drastic efectele insulinei asupra corpului, fie pentru că pancreasul nu poate produce suficientă insulină (este vorba de diabet de tip 1), fie pentru că organismul a dobândit o rezistență la efectele insulinei sau nu produce suficientă insulină pentru a menține un nivel normal al glucozei (diabetul de tip 2). Drept rezultat, glucoza tinde să se acumuleze în fluxul de sânge și are loc hiperglicemia, iar dacă nu este tratată, glicemia poate atinge niveluri periculoase.

Probabil că nu vei simți imediat efectele hiperglicemiei. În timp, totuși, poate provoca simptome vizibile, cum ar fi sete și urinare excesivă.

Așa cum ai văzut, este important să cunoști simptomele hiperglicemiei și afecțiunile asociate cu aceasta și-ți faci un obicei din a-ți verifica în mod regulat nivelurile de glucoză din sânge. Gestionarea bună a diabetului și monitorizarea atentă a nivelului de glucoză din sânge sunt mijloace foarte eficiente pentru prevenirea hiperglicemiei sau oprirea acesteia înainte ca aceasta să se agraveze.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Diabetes Association - https://www.diabetes.org/healthy-living/medication-treatments/blood-glucose-testing-and-control/hyperglycemia
American Acedemy of Dermatology Association - https://www.aad.org/public/diseases/a-z/diabetes-warning-signs
American Diabetes Association - https://www.diabetes.org/diabetes/treatment-care/high-morning-blood-glucose
Centers for Disease Control and Prevention - https://www.cdc.gov/diabetes/library/features/diabetes-nerve-damage.html
Diabetes Research Institute Foundation - https://www.diabetesresearch.org/ketones-what-you-need-to-know
1 Studiul ”Diabetic ketoacidosis in children and adolescents”, publicat în Indian Journal of Endocrinology and Metabolism, în 2015, autor P. Raghupathy
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4413392/

 


 

Te-ar mai putea interesa și...

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 4