Măsurarea glicemiei prin înțepătură - necesară sau nu în diabet de tip 2?

Aproximativ 90-95% dintre persoanele cu diabet au diabet de tip 2. În cazul acestui tip de diabet, organismul tău nu folosește bine insulina și nu poate menține glicemia la niveluri normale. Acesta se dezvoltă de-a lungul mai multor ani și este diagnosticat de obicei la adulți (dar din ce în ce mai mult și la copii, adolescenți și adulți tineri). Potrivit unui nou studiu, persoanele cu diabet de tip 2 care nu iau insulină nu trebuie să-și verifice neapărat nivelul glicemiei.

Diabetul este o afecțiune cronică (de lungă durată) care afectează modul în care organismul transformă alimentele în energie. Organismul tău descompune cea mai mare parte a alimentelor pe care le consumi în zahăr (glucoză) și îl eliberează în fluxul sanguin. Atunci când glicemia crește, aceasta semnalează pancreasului să elibereze insulină. Insulina acționează ca o cheie pentru a permite zahărului din sânge să intre în celulele corpului pentru a fi folosit ca energie.

În cazul diabetului, organismul nu produce suficientă insulină sau nu o poate utiliza atât de bine pe cât ar trebui. Atunci când nu există suficientă insulină sau când celulele nu mai răspund la insulină, prea mult zahăr din sânge rămâne în fluxul sanguin. În timp, acest lucru poate cauza probleme grave de sănătate, cum ar fi boli de inimă, pierderea vederii și boli de rinichi.

Nu există încă un leac pentru diabet, dar pierderea în greutate, consumul de alimente sănătoase și practicarea unui sport pot fi de mare ajutor.

Studiul despre verificarea nivelului glicemic

Majoritatea acestor pacienți recurg la dispozitivele de măsurare a glicemiei printr-o înțepătură în deget, dar „testarea nivelului glicemiei nu a avut niciun impact asupra pacienților” a precizat autorul studiului , dr. Laura Young, profesor asistent de medicină la Universitatea North Carolina.

„Cea mai bună modalitate de controlare a glicemiei este administrarea medicamentelor conform indicațiilor medicului și să aveți grijă de dvs.” a spus aceasta. „De fapt, factorul cheie este luarea medicamentelor.”

Monitorizarea ar putea fi utilă atunci când se începe administrarea unui medicament nou sau când se modifică dozajele, a precizat Young.

„Dar dacă o persoană ia insulină, este absolut necesar să se testeze regulat” a spus aceasta. Insulina predispune la un nivel prea mic al glicemiei, afecțiune cunoscută ca hipoglicemie. Hipoglicemia poate cauza amețeli și stări de slăbiciune și, dacă nu este tratată, poate conduce la comă, a spus Young.

„Pacienții trebuie să discute cu medicul dacă trebuie sau nu să-și măsoare glicemia” a recomandat aceasta.

Pentru realizarea studiului, Young și colegii săi au rugat 450 de pacienți cu diabet de tip 2, care nu luau insulină, să-și măsoare glicemia o dată pe zi cu un glucometru obișnuit și să-și măsoare glicemia o dată pe zi cu un dispozitiv care le oferea un mesaj de feedback sau chiar și să nu-și măsoare deloc glicemia.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Criteriile de eligibilitate pentru studiu au inclus: diabet zaharat de tip 2 netratat cu insulină, vârsta de 30 de ani sau mai mult, pacient stabilit la un cabinet participant, niveluri ale hemoglobinei A1c între 6,5% și 9,5% în cele 6 luni anterioare screeningului și dispus să fie repartizat aleatoriu la un grup de studiu. Pacienții au fost excluși în cazul în care intenționau să consulte un endocrinolog în anul următor, foloseau în prezent sau intenționau să folosească insulină în timpul perioadei de studiu, intenționau să rămână însărcinate sau să se mute în anul următor, sau aveau alte afecțiuni care i-ar fi pus în pericol în respectarea protocolului de studiu. Pacienții nu au fost excluși dacă au avut o experiență anterioară de automonitorizare a glicemiei.

Participanții la studiu făceau parte din 15 unități de îngrijire medicală din Carolina de Nord. Vârsta medie a participanților a fost de 61 de ani, care sufereau în medie, de opt ani de diabet. Aproximativ trei sferturi dintre aceștia își măsurau glicemia la începutul studiului.

După un an, cercetătorii nu au identificat diferențe între grupe în funcție de cât de bine și-au controlat glicemia și de calitatea vieții.

Citește și Factorii de risc și complicațiile în diabetul zaharat

Este posibil ca rezultatele să fi fost influențate de persoanele care au renunțat la studiu. Cercetătorii au raportat că în primele luni ale studiului, s-a observat o îmbunătățire a glicemiei la nivelul hemoglobinei A1C, dar aceasta nu a fost semnificativă la sfârșitul studiului. Hemoglobina A1C este o analiză de sânge (de obicei, efectuată în cabinetul medicului) care precizează nivelul mediu al glicemiei în decursul ultimelor două - trei luni.

Experții în diabet sunt de părere că este posibil ca măsurătorile obișnuite ale glicemiei să nu fie necesare în cazul acestor pacienți.

„Valoarea nivelului glicemiei măsurate de pacienții cărora nu li se administrează insulină este foarte mică” a precizat dr. Joel Zonszein, director al Centrului Clinic pentru Diabet în cadrul Centrului Medical Montefiore din New York.

„Personal, sunt de părere că toți pacienții trebuie să aibă un glucometru, să știe cum să-și măsoare glicemia și să-și verifice din când în când nivelul glicemiei, mai ales când sunt bolnavi și când și-au schimbat tratamentul” a spus acesta.

Zonszein a fost de acord că nivelul glicemiei trebuie măsurat în principal nu pentru a vedea dacă este prea ridicat, ci dacă este prea scăzut. Acest lucru este valabil în special pentru pacienții care iau sulfonilureice, precum clorpropamid, susține acesta.

„Acestea pot cauza hipoglicemie, care trebuie diagnosticată și tratată. Pacienții cărora li se administrează substanțe hipoglicemice, precum sulfonilureicele trebui să-și măsoare glicemia mai des, pentru că pot înregistra un nivel scăzut al glicemiei chiar fără să știe” a precizat Zonzsein.

Majoritatea pacienților cu diabet de tip 2 sunt tratați cu metformin și unul dintre noile medicamente, precum liraglutide (Victoza) sau canagliflozin (Invokana) sau o combinație între acestea.

„Acești pacienți tind să aibă un nivel normal al hemoglobinei A1C și trebuie să-și verifice rareori glicemia, pentru că aceste substanțe nu provoacă în mod semnificativ hipoglicemie” a spus acesta.

Potrivit altor studii, măsurarea frecventă a glicemiei nu s-a dovedit benefică și ar putea conduce la depresie, a mai spus Zonszein.

„Autorii studiilor au demonstrat ceea ce le-am spus pacienților mei care suferă de diabet, în tot acest timp” a adăugat acesta. „Măsurarea nivelului glicemiei este oarecum dureroasă și foarte costisitoare și când are loc, trebuie să fie dintr-un motiv”.

Rezultatele au fost publicate online pe 10 iunie în revista Internal Medicine, pentru a coincide cu o prezentare a studiului în cadrul conferinței anuale a American Diabetes Association, în San Diego.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Diabetes - https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/diabetes
What is Diabetes? - https://www.cdc.gov/diabetes/basics/diabetes.html#:~:text=Diabetes%20is%20a%20chronic%20(long,your%20pancreas%20to%20release%20insulin.
Glucose Self-monitoring in Non–Insulin-Treated Patients With Type 2 Diabetes in Primary Care Settings - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5818811/

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și