Totul despre pembrolizumab
1. Pentru ce cancere este indicat pembrolizumab?
2. Pembrolizumab în melanom și alte cancere de piele
a. Melanom avansat (nerezecționabil sau metastazat)
b. Melanom rezecat (după operație), ca tratament adjuvant
c. Neoadjuvant/adjuvant în anumite situații legate de melanom
d. Cum se administrează pembrolizumab în melanom?
e. Pembrolizumab în alte cancere de piele (non-melanom)
f. Cum se ia pembrolizumab în cancerele de piele non-melanom?
3. Contraindicații: cine nu ar trebui să ia pembrolizumab?
4. Efecte secundare pembrolizumab
5. Cât durează tratamentul cu pembrolizumab?
Pembrolizumab este un anticorp monoclonal utilizat în imunoterapie pentru a trata diverse cancere. Funcționează prin blocarea unei „frâne” a sistemului imunitar numită PD-1 (programmed death-1), prezentă pe suprafața anumitor limfocite T.
Multe cancere își ascund prezența folosind interacțiunea dintre PD-1 și liganzii săi (PD-L1/PD-L2). Când pembrolizumab blochează PD-1, acea frână se ridică, iar sistemul imunitar recunoaște mai bine celulele tumorale și le poate ataca. Pe scurt: pembrolizumab sprijină sistemul imunitar să lupte cu celulele canceroase și este un pilon al imunoterapiei moderne.
Pentru ce cancere este indicat pembrolizumab?
Portofoliul de indicații al pembrolizumabului este extins și actualizat periodic. Include melanom (în stadii avansate, dar și ca tratament adjuvant după operație pentru anumite stadii), cancere pulmonare (NSCLC), tumori uroteliale, cancere ORL, limfom Hodgkin clasic, melanomul uveal nu intră aici, dar există alte indicații hematologice și tumor-agnostice, precum tumori MSI-H/dMMR sau TMB-H în anumite contexte. În sfera cancerelor de piele, cele mai importante sunt melanomul și, separat, carcinoamele cutanate cum ar fi carcinomul scuamos cutanat (cSCC) și carcinomul cu celule Merkel (MCC), unde pembrolizumab are roluri clare.
Pembrolizumab în melanom și alte cancere de piele
Melanom avansat (nerezecționabil sau metastazat)
Pentru pacienții cu melanom în stadii avansate, pembrolizumab este o opțiune de primă linie, ca monoterapie. Studiile mari au arătat beneficii consistente față de terapii mai vechi, de exemplu față de ipilimumab (un alt tip de imunoterapie anti-CTLA-4). Beneficiul se vede atât în controlul bolii, cât și în supraviețuirea globală. Cu alte cuvinte, pembrolizumab este azi o terapie standard pentru melanomul avansat, iar datele pe termen lung confirmă că o parte dintre pacienți pot avea răspunsuri durabile – aspect important în imunoterapie.
Melanom rezecat (după operație), ca tratament adjuvant
Dacă melanomul a fost scos chirurgical, dar riscul de reapariție este crescut (de exemplu, stadiile IIB, IIC sau III), pembrolizumab poate fi administrat postoperator ca „asigurare” pentru a reduce riscul de recidivă. Numeroase ghiduri clinice actuale recomandă imunoterapia adjuvantă în aceste stadii, iar studiile au arătat îmbunătățiri semnificative ale supraviețuirii fără recidivă. Pentru pacienți, traducerea practică este: risc mai mic ca boala să reapară în viitor, inclusiv la distanță.
Neoadjuvant/adjuvant în anumite situații legate de melanom
În ultimii ani s-a dezvoltat și conceptul de terapie neoadjuvantă (tratamente sistemice administrate înainte de operație) în melanomul cu risc crescut. În funcție de stadiu și profilul pacientului, comisiile oncologice pot recomanda imunoterapie înainte și/sau după intervenție. Pembrolizumab are date solide și în aceste cadre, iar ghidurile internaționale includ scenarii în care această strategie este preferată.
Cum se administrează pembrolizumab în melanom?
Pembrolizumab nu este o pastilă, ci se administrează intravenos, ca perfuzie. În mod obișnuit, există două scheme frecvent folosite la adulți:
• 200 mg o dată la 3 săptămâni; sau
• 400 mg o dată la 6 săptămâni.
Perfuzia durează de regulă aproximativ 30 de minute. Durata totală a tratamentului depinde de răspuns și de tolerabilitate; în multe indicații, terapia merge până la progresia bolii, la apariția unor efecte adverse care impun oprirea sau, în context adjuvant, pentru o perioadă prestabilită (de pildă 1 an). Medicul adaptează planul în funcție de situația clinică.
În melanom, pembrolizumab este utilizat în principal ca monoterapie. Combinațiile standard cele mai cunoscute în melanom folosesc de regulă alți anticorpi, cum ar fi ipilimumab, alături de nivolumab (nu de pembrolizumab). Există și combinații aflate în studii (de exemplu cu terapii intralezionale sau alte imunoterapii), dar standardul de îngrijire acceptat pe scară largă pentru pembrolizumab în melanom rămâne monoterapia, fie în stadiile avansate, fie ca adjuvant.
Pembrolizumab în alte cancere de piele (non-melanom)
• Carcinomul scuamos cutanat (cSCC): pentru cazurile avansate local sau metastazate, care nu mai pot fi vindecate prin chirurgie sau radioterapie, pembrolizumab este o opțiune aprobată. Prin stimularea sistemului imunitar, poate reduce volumul tumoral și ține boala sub control.
• Carcinomul cu celule Merkel (MCC): acesta este un cancer de piele rar și agresiv. Pembrolizumab are aprobare (accelerată inițial) pentru boala în stadiu local avansat sau metastazat. Sunt în curs și cercetări privind utilizarea sa în stadii mai timpurii (de exemplu, după operație), iar rezultatele recente sugerează beneficii posibile pe anumite obiective, chiar dacă uneori semnificația statistică nu este atinsă pentru toate criteriile.
Cum se ia pembrolizumab în cancerele de piele non-melanom?
Și aici, administrarea este intravenoasă la intervale de 3 sau 6 săptămâni (200 mg Q3W sau 400 mg Q6W), în condiții similare cu cele din melanom. În general, în cSCC și MCC se folosește tot ca monoterapie. Durata tratamentului, criteriile de oprire și monitorizarea sunt stabilite de echipa oncologică.
Poate fi combinat pembrolizumab cu alte terapii?
Da, însă în funcție de tipul de cancer. Pentru alte cancere (în afara pielii), pembrolizumab este uneori administrat împreună cu chimioterapie (de pildă în cancerul pulmonar fără celule mici sau în cancerele ORL) sau cu terapii țintite (de exemplu enfortumab vedotin în cancerul urotelial). În cancerele de piele, combinațiile standard cu pembrolizumab sunt mai puțin întâlnite; de obicei se preferă monoterapia.
Contraindicații: cine nu ar trebui să ia pembrolizumab?
Un aspect important: în rezumatele oficiale de caracteristici ale produsului (eticheta de prescriere), la secțiunea „Contraindicații” apare în mod uzual „Niciuna”. Cu toate acestea, există avertismente și precauții cruciale privind reacțiile adverse imune severe, sarcina și alăptarea, istoricul de transplant (în special după transplant alogen de celule stem) sau situații particulare (de exemplu, boli autoimune active necontrolate). Practic, „nu există” o listă scurtă de contraindicații absolute, dar există mulți factori clinici care pot face tratamentul nepotrivit sau riscant. De aceea, decizia se ia strict individualizat, după evaluări riguroase.
Efecte secundare pembrolizumab
Pembrolizumab poate provoca reacții adverse, dintre care unele țin de mecanismul său de acțiune – ridicarea frânei sistemului imunitar. Acestea se numesc reacții adverse imun-mediate și pot afecta aproape orice organ. Mecanismul e simplu: odată ce sistemul imunitar e stimulat să lupte cu tumora, se poate „aprinde” și împotriva unor țesuturi sănătoase. Recunoașterea timpurie și tratamentul prompt (de obicei cu corticosteroizi) sunt esențiale.
1. Frecvente sau importante:
• Tulburări ale pielii: erupții, prurit (mâncărime), vitiligo.
• Tiroida și alte glande endocrine: hipotiroidism sau hipertiroidism, inflamația hipofizei (hipofizită), insuficiența suprarenaliană.
• Tractul digestiv: diaree, colită (inflamație a intestinului), dureri abdominale.
• Plămâni: pneumonită (inflamație a plămânilor) – se manifestă prin tuse seacă, dispnee (senzație de lipsă de aer), febră.
• Ficat și rinichi: hepatită cu creșterea transaminazelor, nefrită cu alterarea funcției renale.
• Sistem nervos: simptome neurologice imune (mai rare), cefalee persistentă, slăbiciune, vedere dublă, furnicături.
• Reacții la perfuzie: frisoane, febră, erupții în timpul sau după administrare.
2. Mai rare, dar serioase:
• Miocardită (inflamația mușchiului inimii), pericardită.
• Diabet zaharat de tip 1 de debut nou (cu risc de cetoacidoză).
• Reacții cutanate severe (de tip Stevens-Johnson / necroliză epidermică).
• Complicații la pacienții cu transplant alogen de celule stem (GvHD exacerbat).
Ce e de făcut dacă apar efecte adverse imun-mediate? Ghidurile și prescripțiile oficiale spun clar: pentru cele de grad înalt se întrerupe temporar sau definitiv tratamentul și se inițiază corticosteroizi (prednison sau echivalent), uneori cu escaladare la alte imunosupresoare dacă nu există răspuns. Nu se recomandă „scăderea dozei” de pembrolizumab (nu există un algoritm de reducere a dozei), ci fie pauză, fie oprire definitivă, în funcție de severitate și de organul implicat. Monitorizarea analizelor (teste hepatice, funcție renală, hormoni tiroidieni) la început și periodic este standard.
Pembrolizumab poate dăuna fătului. Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficiente pe durata tratamentului și o perioadă după. Alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului și o perioadă după, deoarece nu se cunoaște pe deplin excreția în laptele matern și pot exista riscuri pentru sugar. Aceste recomandări se aplică și altor medicamente din clasa inhibitorilor punctelor de control imun.
Cât durează tratamentul cu pembrolizumab?
În cancerele avansate, pembrolizumab se administrează de regulă până la progresia bolii sau apariția toxicității inacceptabile, cu un plafon frecvent folosit de aproximativ 2 ani în multe indicații. În context adjuvant (după operație, fără boală vizibilă), durata standard este prestabilită (de pildă, 1 an). Uneori, dacă pacientul obține un răspuns complet susținut, echipa poate decide oprirea mai devreme, dar decizia e individuală.
În melanom, beneficiile pot fi foarte consistente indiferent de expresia PD-L1, iar datele pe termen lung arată că o proporție semnificativă de pacienți sunt în viață la 5–10 ani de la inițierea imunoterapiei. În alte cancere, răspunsurile pot fi rapide și durabile la unii pacienți, dar nu toți răspund. Biomarkerii (de exemplu PD-L1, încărcătura mutațională – TMB, semnături genetice) pot orienta deciziile în anumite cancere, însă în practică, pentru melanom, selecția se bazează mai ales pe stadiu și context clinic.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Pembrolizumab
https://www.cancer.gov/about-cancer/treatment/drugs/pembrolizumab
PMC - Pembrolizumab for the Treatment of Locally Advanced Cutaneous Squamous Cell Carcinoma: Patient Selection and Special Considerations
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11796446/
Studiul „Pembrolizumab for the Treatment of Locally Advanced Cutaneous Squamous Cell Carcinoma: Patient Selection and Special Considerations”, apărut în Cancer Manag Res. 2025 Feb 1;17:211–217. doi: 10.2147/CMAR.S379963, autori: Matthew Stewart, Jessica L Geiger
Science Direct - Seven-year analysis of adjuvant pembrolizumab versus placebo in stage III melanoma in the EORTC1325 / KEYNOTE-054 trial
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0959804924009833
Studiul „Seven-year analysis of adjuvant pembrolizumab versus placebo in stage III melanoma in the EORTC1325 / KEYNOTE-054 trial”, apărut în European Journal of Cancer, Volume 211, November 2024, 114327, https://doi.org/10.1016/j.ejca.2024.114327, autori: Alexander MM Eggermont et al.
Te-ar mai putea interesa și...
