Artroza genunchiului

Artroza genunchiului - gonartroza - este o boală frecvent întâlnită. Există date care arată că prevalența gonartrozei simptomatice este de 12‑16% la persoanele de peste 60 de ani. Deși apare și în cazul bărbaților, prevalența este mai mare la femei. Prezența osteofitelor este asociată mai mult cu durerea, comparativ cu îngustarea spațiului articular.

Artroza genunchiului, cunoscută și sub denumirea de gonartroză, este o afecțiune cronică degenerativă a articulației genunchiului, caracterizată prin degradarea progresivă a cartilajului articular. Aceasta duce la reducerea mobilității, dureri și, în cazuri avansate, la deformări articulare.

STUDII VIITOARE PENTRU GONARTROZĂ

Cum apare și se instalează artroza genunchiului?

Cartilajul articular care acoperă oasele (femurul, tibia și patela) în articulația genunchiului începe să se subțieze din cauza uzurii. Pierderea stratului protector de cartilaj face ca oasele să intre în contact direct, ceea ce duce la frecare și inflamație. În timp, osul începe să dezvolte excrescențe numite osteofite, ca răspuns la deteriorare. Lichidul sinovial, care lubrifiază articulația, poate deveni insuficient sau inflamator, ceea ce agravează durerea și rigiditatea.

Factorii declanșatori și de risc pentru gonartroză sunt:

Îmbătrânirea: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea cartilajului de a se regenera scade.
Traume sau leziuni: Fracturi, entorse sau luxații ale genunchiului pot destabiliza articulația și accelera uzura cartilajului.
Excesul de greutate: Acesta crește presiunea asupra genunchiului, amplificând degradarea cartilajului.
Predispoziția genetică: Persoanele cu istoric familial de artroză au un risc mai mare de gonartroză.
Afecțiuni preexistente: Poliartrita reumatoidă, guta sau alte boli inflamatorii articulare pot contribui la apariția gonartrozei.
Suprasolicitarea mecanică: Activități repetitive sau profesii care implică ridicări grele sau stat în genunchi sunt și acestea factori de risc pentru artroza genunchiului.

Artroza genunchiului afectează și femeile, și bărbații

Cele trei articulații ale genunchiului pot fi afectate sunt:

tibio-femurală medială (cel mai frecvent)
femuro-patelară
tibio-femurală laterală (cel mai rar)

Afectarea poate fi concomitentă. Boala se întâlnește de obicei în două situații clinice:

la tineri, mai ales bărbați, după traumatisme sau meniscectomie;
la femei cu obezitate, după menopauză.

Suferința se exprimă prin dureri accentuate de mers, urcatul scărilor, eventual tumefacții cu prezență de exsudat (ca urmare a unei sinovite medii). Durerile pot apărea la nivelul inserției pes anserinus pe tibie. În timp, ca urmare a unei imobilizări îndelungate, musculatura periarticulară se poate atrofia.

Când modificările degenerative se produc inegal între zona medială și cea laterală, apar deformări (genu varus în 80% din cazuri și genu valgus în 20%) sau subluxații. Pentru că genu varus este atât de frecventă, uneori e greu de stabilit dacă acest aspect reprezintă un semn de boală sau un factor de risc.

Artroza femuro-patelară este frecvent asimptomatică. Durerea poate fi exacerbată de statul pe un scaun de înălțime scăzută sau la mișcarea medio-laterală a rotulei. Uneori este afectată bursa patelo-femurală. La nivelul rotulei pot apărea modificări ale cartilajului (inclusiv la persoane tinere), cunoscute sub numele de chondromalacia patellae.

Afectarea meniscului este dificil de determinat la pacienții cu gonartroză și cele două suferințe pot fi frecvent asociate. În cazurile severe, cu afectarea ligamentelor încrucișate, se poate pune în evidență semnul „sertarului”, care permite mișcări în plan sagital.

Cum se simte zilnic un pacient cu gonartroză?

În stadiul inițial, pacientul prezintă durere ocazională la efort, rigiditate matinală, disconfort la urcatul sau coborâtul scărilor. În stadiul intermediar, durerea devine constantă, iar mobilitatea scade semnificativ; apar umflături și deformări ale genunchiului. În stadiul avansat, cartilajul dispare aproape complet, oasele se freacă direct între ele, provocând dureri severe și deformări vizibile. Articulația poate deveni complet imobilă.

Durerea corelată cu gonartroza este adesea descrisă ca fiind surdă, dar poate deveni ascuțită în timpul mișcărilor bruște sau al eforturilor fizice. În stadii avansate, durerea apare chiar și în repaus, inclusiv noaptea, perturbând somnul persoanei afectate.

Dimineața

Rigiditate articulară: La trezire, genunchii sunt rigizi, iar mișcarea poate fi dificilă. Această rigiditate, numită redoare matinală, durează de obicei între 15 și 30 de minute și poate fi combătută cu comprese calde sau introducerea articulației sub apă caldă.
Durere ușoară: Apar disconfort sau dureri surde la primul contact cu greutatea corporală, de exemplu, când pacientul se ridică din pat.
Dificultăți la începutul mișcării: Pornirea mersului sau urcatul/coborâtul scărilor sunt mai dificile dimineața.

Pe parcursul zilei

Durere la efort: Activitățile care implică stat în picioare, mers pe jos, ridicarea de greutăți sau aplecarea pot provoca dureri accentuate pacientului cu artroza genunchiului.
Senzația de instabilitate: Pacientul cu gonartroză poate simți că genunchiul „cedează” sau devine nesigur.
Umflare: La finalul unei zile solicitante, genunchii pot deveni umflați din cauza acumulării de lichid în articulație.
Senzație de frecare: Pacienții descriu uneori o senzație ca de „pietre care se freacă” în genunchi, cauzată de degradarea cartilajului și contactul oaselor.

Seara

Durere persistentă: După o zi activă, durerea devine mai intensă, obligând pacientul să se odihnească.
Oboseală musculară: Mușchii din jurul genunchiului, în special cvadricepsul, obosesc, contribuind la senzația de slăbiciune.
Limitare socială: Pacientul cu artroza genunchiului poate evita activitățile sociale sau familiale care implică mersul, statul mult în picioare sau alte eforturi fizice.

Pe termen lung

Limitarea mișcărilor: Pacientul începe să evite activități care provoacă durere, ceea ce duce la scăderea mobilității și, uneori, la atrofia mușchilor.
Impact emoțional: Frustrarea legată de incapacitatea de a face activitățile preferate poate duce la stări de tristețe, anxietate sau chiar depresie.
Adaptarea rutinei: Viața de zi cu zi este organizată în jurul limitărilor fizice. Pacienții evită treptele, urcatul/coborâtul din mașină sau alte sarcini care suprasolicită genunchii.

Astfel, e important de înțeles că un pacient cu gonartroză se confruntă zilnic cu o combinație de disconfort fizic și provocări psihologice, ceea ce face importantă intervenția terapeutică și adaptarea stilului de viață.

Tratamentul și stilul de viață potrivit, cruciale pentru a gestiona gonartroza

Terapia non-farmacologică și cea farmacologică, dar și adaptările stilului de viață joacă un rol foarte important în gestionarea gonartrozei, scopul lor fiind reducerea durerii, îmbunătățirea mobilității, prevenirea progresiei bolii și creșterea calității vieții.

Tratament non-farmacologic

Kinetoterapia implică exerciții personalizate pentru întărirea mușchilor din jurul genunchiului (în special cvadricepsul), îmbunătățește stabilitatea articulației și reduce stresul mecanic. Terapia cu ultrasunete, electroterapia sau terapia cu laser sunt utile pentru reducerea inflamației și durerii. Terapia ocupațională presupune ajustarea activităților zilnice pentru a evita suprasolicitarea genunchiului.

Tratament farmacologic

Medicamente precum paracetamolul, ibuprofenul sau diclofenacul pot fi indicate pentru pentru controlul durerii și inflamației. Medicul poate recomanda și injecții intraarticulare cu corticosteroizi pentru durerea severă și inflamația acută sau cu acid hialuronic, care lubrifiază articulația și calmează simptomele pentru câteva luni. Unele suplimente alimentare, gen glucozamina și condroitina, pot ajuta la protecția cartilajului.

Pentru cazurile avansate, se poate ajunge la tratament chirurgical. Artroscopia înseamnă îndepărtarea fragmentelor de cartilaj sau os care cauzează blocaje sau dureri. Osteotomia implică alinierea articulației pentru a reduce presiunea asupra zonelor afectate, iar artroplastia totală de genunchi (adică protezarea) este pentru pacienții cu distrugere severă a articulației.

Stil de viață

Scăderea în greutate în cazul pacienților supraponderali sau cu obezitate reduce presiunea asupra genunchiului (pierderea fiecărui kilogram reduce cu 4 kg forța de compresie asupra genunchiului în timpul mersului). O dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, proteine slabe și grăsimi sănătoase, cu evitarea zahărului, făinii albe și grăsimilor trans, poate ajuta în controlul greutății și reducerea inflamației.

Activitățile fizice cu impact redus - înot, ciclism, yoga sau mers pe jos și evitarea sporturilor de contact sau a celor care implică sărituri sau schimbări bruște de direcție sunt indicate pacientului cu artoza genunchiului.

Este nevoie și de utilizarea unor pantofi confortabili cu talpă moale și susținere bună, iar în casă e bine ca pacientul să aibă scaune și mobilier la înălțimea potrivită pentru a evita stresul suplimentar asupra articulațiilor. Ortezele pentru susținerea și stabilizarea genunchiului, precum și bastoanele sau cadre de mers care reduc presiunea asupra genunchiului afectat sunt de folos pacientului cu gonartroză.

Poți evita să te îmbolnăvești de artroza genunchiului?

Nu există o metodă garantată pentru a preveni complet artroza genunchiului, deoarece unii factori, precum îmbătrânirea sau predispoziția genetică, nu pot fi controlați. Cu toate acestea, există numeroase măsuri care pot reduce riscul de a dezvolta gonartroză sau pot întârzia apariția acesteia:

O greutate corporală adecvată reduce riscul apariției bolii și întârzie progresia în cazul în care începe să se manifeste.
Evitarea sporturilor de contact sau a exercițiilor care implică sărituri și răsuciri bruște sau utilizarea echipamentului de protecție în sporturile de contact, dacă totuși acestea sunt practiate, reduce riscul de traume articulare.
Tratarea promptă a leziunilor și respectarea perioadei de recuperare sunt esențiale.
Statul corect și mersul cu o postură adecvată reduc stresul mecanic asupra articulațiilor. Pantofii cu susținere adecvată sunt esențiali pentru prevenirea dezechilibrelor.
O dietă bogată în nutrienți esențiali pentru sănătatea oaselor și a cartilajului, precum vitamina D, calciul și acizii grași Omega-3, susține sănătatea articulară. Antioxidanții din fructe și legume reduc inflamația sistemică, care poate afecta articulațiile.
Dacă ai o predispoziție genetică sau ai suferit leziuni la genunchi, controalele medicale regulate pot ajuta la identificarea problemelor din timp. Diagnosticarea timpurie permite adoptarea măsurilor preventive și încetinirea progresiei bolii.

NEWSLETTER DOC DEDICAT

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Osteoarthritis of the Knee
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21750-osteoarthritis-knee
Spandidos Publications - Knee osteoarthritis: Current status and research progress in treatment (Review)
https://www.spandidos-publications.com/10.3892/etm.2023.12180
Studiul „Knee osteoarthritis: Current status and research progress in treatment (Review)”, apărut în Experimental and Therapeutic Medicine, October-2023, Volume 26 Issue 4, autori: Ruizhi Geng et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...