Semnătura genetică a cancerului de prostată

Cancerul de prostată reprezintă cel mai frecvent cancer întâlnit la bărbați. Practic, de-a lungul vieții, se estimează că 1 din 6 bărbați va dezvolta un cancer de prostată. 

Din punct de vedere al mortalității, cancerul de prostată se situează pe locul al treilea după cancerul pulmonar și cel colorectal. Rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerele localizate este de aproape 100%, în timp ce pentru cancerele metastatice este în jur de 25%.

Deoarece cancerul de prostată este considerat o problemă majoră de sănătate publică prin prisma incidenței, dar și a supraviețurii, mai ales în stadiile avansate, se impun eforturi concertate atât în vederea screening-ului pentru identiificarea bolii în situații infraclinice, la pacienții asimptomatici, cât și administrarea tratamentului adecvat, pacientului selectat la momentul optim.

Newsletter DOC dedicat

Pentru administrarea tratamentului optim este nevoie, însă, de o caracterizare cât mai precisă a tumorii. Caracterizarea tumorii înseamnă informații anatomopatologice obținute prin biopsia multiplă a prostatei alături de investigații imagistice de înaltă performanță (CT, RMN, PETCT, ColinePETCT, scintigrafie osoasă).

Rolul biopsiei lichide în diagnosticarea cancerului de prostată

Dacă până recent se obțineau informații legate de tumora prostatică exclusiv prin biopsia acesteia, din ce în ce mai frecvent se recurge la caracterizarea ADN-ului tumoral printr-o simplă analiză de sânge, numită de altfel și biopsie lichidă.

Avantajele acestei biopsii sunt date de simplitatea acesteia și ușurința recoltării, lipsa efectelor secundare, lipsa de invazivitate și, nu în ultimul rând, de costurile scăzute ale acesteia comparativ cu biopsia solidă. În plus, un alt avantaj constă și în posibilitatea de a repeta această biopsie ori de câte ori este nevoie.

Biopsia lichidă este o procedură extrem de utilă la pacienții cu cancer de prostată avansat pentru a identifica dacă aceștia ar putea beneficia de pe urma unor medicamente noi, așa cum ar fi inhibitorii de PARP (PoliADPribozepolimeraza), medicamente care blochează capacitatea de reparare a celulelor conducând inevitabil la moarte celulară.

Pe de altă parte, analiza ADN din sânge, la persoanele deja aflate în terapie specifică, ar putea verifica dacă tratamentul aplicat este funcțional sau nu, iar în cazul în care terapia nu funcționează, să se recurgă la o altă terapie, criteriu cu mult mai rapid decât analiza imagistică sau dinamica PSA-ului.

Nu în ultimul rând, biopsia lichidă poate aduce informații precoce legate de o eventuală susceptibilitate pentru apariția rezistenței la tratamentul aplicat.

În aceste condiții, se poate recurge la o analiză ușor de efectuat, repetitivă în orice moment și extrem de importantă atât în inițierea, cât și în menținerea unui tratament sau în schimbarea acestuia în funcție de criterii bine stabilite. În acest fel, se deschide calea terapiei personalizate și în cancerul de prostată.

Studiile de ultimă oră au arătat o sensibilitate deosebită a anumitor cancere de prostată la tratamentul cu inhibitori PARP, tratament deja familiar în cancerele ovariene sensibile la sarea de platină precum și în cancerele mamare triplu negative cu exprimare a genei BRCA.

Anumiți pacienți prezintă rate de răspuns susținut de ani întregi, după cum alți pacienți prezintă un răspuns modest, iar alții dezvoltă în scurt timp rezistență, ceea ce înseamnă că celulele neoplazice își recapătă capacitatea de reparare a leziunilor induse de inhibitorii PARP și reinițiază ciclul celular. Răspunsul la tratamentul cu aceste molecule este dramatic și ajunge la aproximativ 50% în maximum 8 săptămâni la pacienții responsivi.

 
 

Este din ce în ce mai clar că ideea de a trata în același mod toți pacienții cu cancer de prostată corespunzător stadiului clinic și statusului de performanță este total contraproductivă. Semnătura genetică a fiecărui pacient trebuie să reprezinte punctul de plecare al terapiei cu adevărat personalizate. Acest lucru va însemna o adevărată revoluție și trecerea de la protocoale terapeutice la tratamente țintite în funcție de caracteristicile reale ale fiecărei afecțiuni oncologice în parte.

Cum se poate trata cancerul de prostată

Tratamentele pentru cancerul de prostată includ supravegherea (supraveghere activă), terapia localizată (intervenție chirurgicală, radioterapie, crioterapie, terapie focală) și terapia sistemică (terapie hormonală, chimioterapie, imunoterapie).

Supravegherea activă înseamnă monitorizarea îndeaproape a cancerului de prostată prin efectuarea de teste de antigen specific prostatei (PSA), examen digital rectal (DRE), biopsii de prostată în mod regulat și tratarea cancerului numai dacă acesta crește sau provoacă simptome. 

Intervenția chirurgicală (prostatectomia) este modul prin care se îndepărtează prostata. Terapia cu radiații poate fi internă sau externă, iar crioterapia presupune plasarea unei sonde speciale în interiorul sau în apropierea cancerului de prostată pentru a îngheța și a distruge celulele canceroase. Terapia focală este o tehnică neinvazivă de neutralizare a tumorilor mici din prostată, salvând cât mai mult din țesutul sănătos.

Terapia hormonală este o metodă prin care se blochează celulele canceroase de la obținerea hormonilor de care au nevoie pentru a crește și a se dezvolta. Chimioterapia presuoune utilizarea unor medicamente speciale pentru a micșora sau a neutraliza cancerul (aceste medicamente pot fi sub formă de pastile sau pot fi administrate intravenos). Imunoterapia pentru cancerul de prostată acționează ajutând propriul sistem imunitar al pacientului să lupte împotriva celulelor canceroase. O terapie imunitară care a fost aprobată de FDA este un vaccin numit sipuleucel-T, care stimulează sistemul imunitar al persoanei afectate să atace celulele canceroase din prostată.

Cine ar trebui să apeleze la screening-ul pentru cancerul de prostată

Screening-ul pentru cancerul de prostată este recomandat în general bărbaților care intră într-una dintre aceste categorii: au vârste cuprinse între 55 și 69 de ani, au un istoric familial de cancer la prostată sau sunt de origine afro-americană. Instrumentele de detectare a cancerului de prostată ajută la depistarea bolii înainte ca aceasta să se extindă, ceea ce înseamnă că tratamentul va fi mai eficient și viața acelor bărbați afectați va fi prelungită.

Nu există dovezi clare pentru a reduce riscul de cancer de prostată, cu toate acestea, specialiștii recomandă atenție la alimentație (baza să fie reprezentată de legume, fructe și cereale integrale) și la activitatea fizică (există unele dovezi care arată că activitatea fizică regulată, cel puțin 30 de minute pe zi, poate fi un factor de protecție împotriva mai multor tipuri de cancer, inclusiv cel de prostată).
 

Contactează Expertul DOC! Trimite aici o întrebare pentru Dr. Catalin Costovici.

 

Citește și:
 
 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
What is Prostate Cancer?
https://www.urologyhealth.org/urologic-conditions/prostate-cancer

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0