Hipertiroidism subclinic - ce este, cum se diagnostichează, cum te afectează și ce soluții ai

1. Ce este hipertiroidismul subclinic? 
2. Cauze hipertiroidism subclinic 
3. Cum se diagnostichează hipertiroidismul subclinic?
  a. Măsurarea TSH (hormonului de stimulare tiroidiană)
  b. Determinarea triiodotironina (T3) și tiroxina (T4)  
  c. Analiza anticorpilor anti-TPO
  d. Ecografia tiroidiană
e. Testul de absorbţie a iodului radioactiv (RAIU)
4. Cum afectează hipertiroidismul subclinic sănătatea?
  a. Sistemul cardiovascular
    a.1. Fibrilația atrială 
    a.2. Insuficiența cardiacă 
    a.3. Creșterea ritmului cardiac
   b. Sănătatea oaselor
   c. Funcția cognitivă
   d. Funcția renală
5. Opțiuni de tratament în hipertiroidism subclinic 
   a. Tratamente farmacologice
    a.1. Medicamente antitiroidiene
    a.2. Terapia cu iod radioactiv
   b. Modificări ale stilului de viață
   c. Tratamentul cauzelor subiacente

Hipertiroidismul subclinic este o afecțiune caracterizată prin niveluri scăzute de hormon stimulator tiroidian (TSH), cu concentrații normale de hormoni tiroidieni (T3 și T4). Deși adesea asimptomatic, poate avea implicații semnificative asupra sănătății, în special în ceea ce privește sănătatea cardiovasculară și osoasă. 

1. Ce este hipertiroidismul subclinic?

Hipertiroidismul subclinic este o afecțiune caracterizată prin markeri anormali ai funcției tiroidiene, în special niveluri scăzute sau nedetectabile de hormon de stimulare tiroidiană (TSH), în timp ce tiroxina liberă (T4) și triiodotironina (T3) rămân în intervalul de referință normal. Hormonul de stimulare tiroidiană este produs de glanda pituitară și stimulează tiroida să producă T4 și T3, care reglează numeroase funcții ale organismului, inclusiv metabolismul, ritmul cardiac și reglarea temperaturii.

În hipertiroidismul subclinic, în ciuda nivelurilor scăzute de hormon de stimulare tiroidiană, hormonii tiroidieni înșiși rămân în limite normale, ceea ce poate face ca afecțiunea să fie dificil de identificat fără analize de sânge de rutină. Drept urmare, multe persoane pot să nu prezinte simptome vizibile, iar afecțiunea este adesea descoperită în timpul analizelor de sânge pentru alte probleme de sănătate. Acest lucru o distinge de hipertiroidismul manifest, în care ambele niveluri de TSH sunt scăzute, iar T3/T4 sunt crescute, ceea ce duce la simptome mai evidente, cum ar fi pierderea în greutate, palpitații sau anxietate.

Recomandările Experților DOC

Afecțiunea poate fi tranzitorie sau persistentă și, deși poate să nu provoace simptome imediate, poate avea efecte pe termen lung, în special dacă nu este tratată. 

2. Cauze hipertiroidism subclinic

Cauza exactă a hipertiroidismului subclinic poate varia, printre factorii contributivi comuni se numără bolile autoimune precum boala Graves, nodulii tiroidieni sau consecințele tratamentului pentru hipertiroidismul manifest, cum ar fi terapia cu iod radioactiv. 

Prevalența hipertiroidismului subclinic variază în funcție de vârstă, persoanele în vârstă și femeile fiind mai predispuse la acesta. Factori precum deficitul de iod, utilizarea medicamentelor și anumiți factori de mediu pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea sa.

3. Cum se diagnostichează hipertiroidismul subclinic?


Diagnosticul hipertiroidismului subclinic se bazează în principal pe testele funcției tiroidiene (TFT), care măsoară nivelurile hormonilor tiroidieni cheie din sânge. O procedură de diagnostic tipică include următorii pași:

a. Măsurarea TSH (hormonului de stimulare tiroidiană)

Primul și cel mai critic test este un test TSH. Un nivel scăzut sau nedetectabil de TSH (<0,1 mU/L) sugerează hipertiroidism. În hipertiroidismul subclinic, TSH este suprimat, dar nivelurile hormonilor tiroidieni (T3 și T4) rămân în limite normale.

b. Determinarea triiodotironina (T3) și tiroxina (T4) 

Atât T4, cât și T3 sunt esențiale pentru reglarea metabolismului și a altor funcții fiziologice. În hipertiroidismul subclinic, aceste niveluri hormonale sunt de obicei normale, ceea ce ajută la diferențierea acestuia de hipertiroidismul manifest, unde se observă și niveluri crescute de T3 și T4.

 c. Analiza anticorpilor anti-TPO

Testele pentru anticorpi precum anti-peroxidază tiroidiană (anti-TPO) și anticorpii anti-receptor de hormon stimulator tiroidian (TRAb) pot ajuta la identificarea cauzelor autoimune, cum ar fi boala Graves, care poate duce la hipertiroidism subclinic.

d. Ecografia tiroidiană
 

Dacă se suspectează că nodulii tiroidieni sunt cauza disfuncției tiroidiene, se poate efectua o ecografie pentru a examina structura glandei tiroide și a identifica orice anomalii, cum ar fi gușa sau nodulii.

e. Testul de absorbţie a iodului radioactiv (RAIU)

Acest test ajută la evaluarea activității funcționale a tiroidei. În cazurile în care există suspiciunea unei tiroide hiperactive, se utilizează iod radioactiv pentru a evalua măsura în care țesutul tiroidian absoarbe iodul. Acest lucru poate indica prezența țesutului tiroidian hiperactiv.

Diagnosticul hipertiroidismului subclinic implică adesea monitorizarea nivelurilor de TSH și hormoni tiroidieni în timp, pentru a vedea dacă acestea se stabilizează, se ameliorează sau se agravează. Această abordare ajută la determinarea necesității tratamentului și a cauzei care stă la baza afecțiunii.

Caracteristica diagnostică-cheie a hipertiroidismului subclinic este combinația dintre TSH scăzut și T3 și T4 liber normal. În cazurile în care nivelurile hormonilor tiroidieni sunt crescute, diagnosticul se va schimba către hipertiroidism manifest, necesitând un tratament mai agresiv.

4. Cum afectează hipertiroidismul subclinic sănătatea?

Chiar dacă hipertiroidismul subclinic se prezintă adesea fără simptome clare, acesta poate avea implicații semnificative asupra sănătății, mai ales dacă este lăsat nemonitorizat sau netratat. Efectele principale sunt observate la nivelul sistemului cardiovascular, oaselor și funcției cognitive:

a. Sistemul cardiovascular

a. 1. Fibrilația atrială 

Unul dintre cele mai semnificative riscuri asociate cu hipertiroidismul subclinic este o probabilitate crescută de a dezvolta fibrilație atrială, un tip de bătăi neregulate ale inimii. Această afecțiune poate crește riscul de accident vascular cerebral și alte complicații. Studiile au arătat că hipertiroidismul subclinic, în special la persoanele de peste 60 de ani, este asociat cu un risc crescut de fibrilație atrială. Acest risc este și mai pronunțat la cei care au alți factori de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială sau diabetul.

a.2. Insuficiența cardiacă 

Hipertiroidismul subclinic pe termen lung poate duce la modificări structurale ale inimii, inclusiv îngroșarea mușchiului cardiac și creșterea masei ventriculare stângi, ceea ce poate duce în cele din urmă la insuficiență cardiacă. Chiar și în absența altor factori de risc, modificările ritmului cardiac cauzate de nivelurile scăzute de TSH pot contribui la stresul cardiovascular.

a.3. Creșterea ritmului cardiac

Unele persoane cu hipertiroidism subclinic pot prezenta simptome precum palpitații, bătăi rapide ale inimii sau dificultăți de respirație, care pot indica o disfuncție cardiovasculară precoce.

b. Sănătatea oaselor

Hipertiroidismul subclinic poate avea un efect negativ asupra sănătății oaselor, în special la persoanele în vârstă sau la cele cu afecțiuni preexistente, cum ar fi osteoporoza. 

Hormonii tiroidieni influențează remodelarea osoasă și chiar și creșteri ușoare ale T3 și T4 pot crește resorbția osoasă (degradarea) în timp ce inhibă formarea osoasă, ducând la scăderea densității minerale osoase. În timp, acest lucru crește riscul de fracturi, în special la femeile aflate la postmenopauză, care prezintă deja un risc crescut de osteoporoză. Drept urmare, persoanele cu hipertiroidism subclinic pot prezenta un risc mai mare de fracturi și alte complicații legate de sănătatea oaselor.

c. Funcția cognitivă

Există dovezi emergente care leagă hipertiroidismul subclinic de declinul cognitiv. Unele studii sugerează că persoanele cu hipertiroidism subclinic pot prezenta un risc crescut de demență, în special la vârstnici. Mecanismul exact rămâne neclar, dar se crede că modificările funcției tiroidiene ar putea afecta sănătatea creierului, accelerând neurodegenerarea sau contribuind la simptome precum pierderea memoriei, concentrarea slabă și confuzia.

d. Funcția renală

Hipertiroidismul subclinic poate avea, de asemenea, un impact asupra funcției renale (a rinichilor). Hormonii tiroidieni sunt implicați în reglarea tensiunii arteriale, iar anomaliile funcției tiroidiene pot contribui la modificări ale funcției renale în timp. Cercetările au arătat că persoanele cu hipertiroidism subclinic pot prezenta o scădere a ratei de filtrare glomerulară (RFG), care este un marker al funcției renale. Această scădere ar putea duce la afectarea rinichilor dacă nu este tratată.


5. Opțiuni de tratament în hipertiroidism subclinic 

Tratamentul hipertiroidismului subclinic depinde de severitatea afecțiunii, prezența simptomelor, cauza subiacentă și starea generală de sănătate a pacientului. Strategiile de tratament pot varia de la monitorizare activă la intervenții farmacologice:

Pentru persoanele sub 65 de ani fără simptome și fără probleme cardiovasculare sau osoase preexistente, se poate recomanda o abordare conservatoare de observare. Monitorizarea regulată cu teste funcționale tiroidiene la fiecare 6 până la 12 luni poate ajuta la monitorizarea afecțiunii. Această abordare este potrivită în special pentru cei care prezintă un risc scăzut de complicații, deoarece hipertiroidismul subclinic se stabilizează sau se rezolvă adesea de la sine, fără a necesita tratament.

a. Tratamente farmacologice

a. 1. Medicamente antitiroidiene

Medicamente precum metimazolul pot fi prescrise pentru a reduce producția de hormoni tiroidieni. Aceste medicamente inhibă capacitatea glandei tiroide de a produce T3 și T4, ajutând la normalizarea funcției tiroidiene și la suprimarea TSH. Medicamentele antitiroidiene sunt adesea utilizate în cazurile în care afecțiunea este simptomatică sau la persoanele cu risc crescut de complicații, cum ar fi adulții în vârstă sau cei cu boli cardiovasculare.

a.2. Terapia cu iod radioactiv

În cazurile în care alte tratamente nu sunt eficiente, iodul radioactiv poate fi utilizat pentru a micșora sau distruge țesutul tiroidian hiperactiv, reducând astfel producția de hormoni tiroidieni. Această abordare este de obicei rezervată celor cu simptome semnificative sau afecțiuni subiacente care necesită un tratament mai agresiv.

b. Modificări ale stilului de viață

Deși nu există recomandări specifice stilului de viață exclusiv pentru hipertiroidismul subclinic, menținerea unui stil de viață sănătos poate susține sănătatea generală și poate ajuta la atenuarea unora dintre riscuri.

  • Considerații dietetice: Aportul adecvat de calciu și vitamina D este important pentru a susține sănătatea oaselor, în special la persoanele cu risc de osteoporoză.
  • Exerciții fizice: Activitatea fizică regulată, în special exercițiile cu greutăți ridicate, poate ajuta la întărirea oaselor și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare.
  • Gestionarea stresului: Practici precum yoga, mindfulness și meditația pot ajuta la gestionarea stresului și la reducerea încărcării cardiovasculare asociate cu hipertiroidismul subclinic.

c. Tratamentul cauzelor subiacente

Dacă hipertiroidismul subclinic este cauzat de boli autoimune tiroidiene, cum ar fi boala Graves sau prezența nodulilor tiroidieni, tratarea acestor afecțiuni subiacente poate ajuta la ameliorarea hipertiroidismului și la îmbunătățirea sănătății generale a tiroidei. În unele cazuri, pot fi necesare intervenții chirurgicale sau alte intervenții pentru a trata cauza principală a disfuncției tiroidiene.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
JAMA Network - Hyperthyroidism
https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/2810692
Studiul „The Association of Overt and Subclinical Hyperthyroidism with the Risk of Cardiovascular Events and Cardiovascular Mortality: Meta-Analysis and Systematic Review of Cohort Studies”, Endocrinology and Metabolism 2020, autori: Seo Young Sohn, Eunyoung Lee, Min Kyung Lee, Jae Hyuk Lee
https://www.e-enm.org/journal/view.php?doi=10.3803%2FEnM.2020.728
Endocrinology - A clinical approach to subclinical hyperthyroidism
https://endocrinology.medicinetoday.com.au/et/2022/august/feature-article/clinical-approach-subclinical-hyperthyroidism


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0