Histamina ar putea juca un rol in aparitia depresiei (studiu)

Histamina a fost identificată drept o „nouă moleculă de interes” în depresie, care ar putea deschide noi căi pentru tratarea acestei tulburări tot mai des întâlnite la nivel mondial.

Inflamația, un termen general care descrie un răspuns imunitar, declanșează eliberarea de histamină în organism. Acest lucru crește fluxul de sânge către zonele afectate pentru a le inunda cu celule imunitare. În timp ce aceste efecte ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor, atât inflamația pe termen lung, cât și cea acută sunt din ce în ce mai mult asociate cu depresia. Inflamația însoțește infecțiile, dar poate fi cauzată și de stres, răspunsuri alergice și o serie de boli cronice precum diabetul, obezitatea, cancerul și bolile neurodegenerative.

Potrivit unor cercetări¹ efectuate pe șoareci, inflamația corporală atenuează nivelurile unei molecule care conferă o stare de bine și capacitatea antidepresivelor de a crește aceste niveluri. Descoperirile cercetătorilor de la Imperial College London și de la Universitatea din Carolina de Sud se adaugă numărului crescând de dovezi că inflamația și eliberarea histaminei care însoțește procesul afectează o moleculă cheie responsabilă de starea de spirit a creierului: serotonina.

Dacă aceste descoperiri, care identifică histamina drept o „nouă moleculă de interes” în depresie, vor fi valabile și în studiile cu participanți umani, ar putea deschide noi căi pentru tratarea depresiei, cea mai frecventă problemă de sănătate mentală la nivel mondial.

Ce legătură este între histamină, serotonină și antidepresive?

Potrivit autorilor studiului, inflamația ar putea juca un rol uriaș în depresie și există deja dovezi puternice că pacienții care au și depresie, și inflamație severă sunt cei mai susceptibili să nu răspundă la antidepresive. Astfel, studiul de față pune în centrul atenției histamina ca un potențial jucător cheie în depresie. Aceasta și interacțiunile sale cu serotonina, numită și hormonul fericirii, ar putea fi astfel o nouă cale în îmbunătățirea tratamentelor pe bază de serotonină pentru depresie.

Serotonina este o țintă cheie pentru medicamentele destinate combaterii depresiei. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) prescriși în mod obișnuit inhibă reabsorbția serotoninei în creier, permițându-i să circule mai mult timp și să îmbunătățească starea de spirit.

Cu toate acestea, deși ISRS-urile aduc ușurare pentru mulți dintre pacienți, un număr tot mai mare de persoane sunt rezistente la efectele lor. Cercetătorii cred că un motiv pentru această situație ar putea sta în interacțiunile specifice dintre mesagerii chimici sau neurotransmițătorii, inclusiv serotonina și histamina. Având în vedere acest aspect, cercetătorii americani și englezi și-au propus să investigheze relația dintre histamină, serotonină și ISRS.

Ei au creat microelectrozi de măsurare a serotoninei și i-au introdus în hipocampul creierului șoarecilor vii, o zonă despre care se știe că reglează starea de spirit. Tehnica, cunoscută sub numele de voltametrie ciclică cu scanare rapidă, le-a permis să măsoare nivelurile de serotonină din creier în timp real, fără a dăuna acestui organ.

După ce au plasat microelectrozii, savanții au injectat jumătate dintre șoareci cu lipopolizaharidă, o toxină care provoacă inflamație găsită în unele bacterii și restul cu o soluție salină ca martor. Nivelurile de serotonină din creier au scăzut în câteva minute de la injectarea lipopolizaharidei, rămânând aceleași la șoarecii din grupul de control, demonstrând cât de repede răspunsurile inflamatorii din organism se traduc în creier și afectează serotonina. Lipopolizaharida nu poate traversa bariera de protecție hemato-encefalică și, prin urmare, nu ar fi putut provoca această scădere direct.

La o examinare ulterioară, oamenii de știință au descoperit că histamina din creier a fost declanșată de răspunsul inflamator și a inhibat direct eliberarea serotoninei, prin atașarea la receptorii inhibitori de pe neuronii serotoninei. Acești receptori inhibitori sunt prezenți și pe neuronii serotoninei umani, așa că acest efect s-ar putea traduce și la oameni.

Pentru a contracara acest lucru, cercetătorii au administrat șoarecilor inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, dar aceștia au fost mult mai puțin în măsură să crească nivelul serotoninei decât la șoarecii din grupul de control. Investigatorii au presupus astfel că acest lucru se datorează faptului că ISRS-urile au crescut direct cantitatea de histamină din creier, anulând acțiunea de stimulare a serotoninei.

Cercetătorii au administrat apoi medicamente de reducere a histaminei alături de ISRS-uri pentru a contracara efectele inhibitoare ale histaminei și au observat că nivelul serotoninei a crescut înapoi la nivelurile de control. Acest lucru pare să confirme teoria conform căreia histamina atenuează direct eliberarea de serotonine în creierul șoarecelui. 

Aceste medicamente care scad histamina provoacă o reducere a histaminei în întregul corp și sunt diferite de antihistaminicele luate pentru alergii, care blochează efectele histaminei asupra neuronilor.

Oamenii de știință afirmă că, dacă aceste efecte vor fi similare la oameni, acest lucru ar putea ajuta medicii să diagnosticheze depresia prin măsurarea acestor substanțe chimice precum serotonina și histamina din creierul uman. De asemenea, mai consideră că descoperirile deschid noi căi pentru a explora histamina ca agent cauzator al depresiei și poate chiar dezvoltarea de noi medicamente care reduc histamina în creier.

Demersuri pentru realizarea unui studiu similar cu participanți umani

Deoarece studiul a fost efectuat pe animale, vor fi necesare mai multe cercetări pentru a afla dacă aceste concepte vor funcționa și la oameni. Cu toate acestea, în prezent nu este fezabil să se utilizeze microelectrozi pentru a face măsurători similare în creierul uman, așa că autorii studiului caută acum alte modalități de a obține o imagine a creierului, analizând alte organe care folosesc serotonina și histamina, cum ar fi intestinul.

Durerea care însoțește inflamația poate modifica și nivelul neurotransmițătorilor, dar cercetări anterioare arată că, în modele similare, aceste modificări durează câteva minute, în timp ce scăderea serotoninei depistată în această cercetare a durat mult mai mult, excluzând durerea ca motiv pentru scăderea acestui neurotransmițător.

Având în vedere că inflamația este un răspuns al întregului corp, procesul este unul extrem de complex. Depresia este la fel de complexă, iar substanțele chimice implicate sunt influențate în nenumărate moduri atât de factori genetici, cât și de factori de mediu. Prin urmare, lumea științifică trebuie să analizeze modele mai cuprinzătoare ale comportamentelor depresive atât la șoareci, cât și la oameni, pentru a obține o imagine mai completă a rolurilor atât ale histaminei, cât și ale serotoninei în depresie.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
JNeurosci - Inflammation-Induced Histamine Impairs the Capacity of Escitalopram to Increase Hippocampal Extracellular Serotonin
https://www.jneurosci.org/content/41/30/6564
1. Studiul „Inflammation-Induced Histamine Impairs the Capacity of Escitalopram to Increase Hippocampal Extracellular Serotonin”, apărut în The Journal of Neuroscience (2021). DOI: 10.1523/JNEUROSCI.2618-20.2021, autori: Melinda Hersey et al.
Cleveland Clinic – Inflammation 
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/21660-inflammation


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0