Depresia este genetică sau dobândită?
Depresia este genetică sau dobândită?
Depresia este genetică sau dobândită?
O persoană care crește cu un părinte depresiv poate dezvolta această tulburare, însă factorii de mediu par să fie mai des cauza depresiei.
Depresia clinică, cunoscută și sub numele de tulburare depresivă majoră, este cea mai frecventă formă de depresie. Acest tip este, de asemenea, mai susceptibil de a se transmite între frați și la copii. O persoană care are o rudă cu depresie are un risc de aproape cinci ori mai mare să dezvolte această tulburare în comparație cu o persoană care nu are o rudă cu depresie.
Există o genă a depresiei?
O echipă de cercetători a izolat o genă¹ care pare să fie prevalentă la mai mulți membri ai familiei cu depresie. Cromozomul 3p25-26 a fost găsit la peste 800 de familii cu depresie recurentă. Oamenii de știință cred că până la 40% dintre oamenii care trăiesc cu depresie o pot urmări într-o legătură genetică. Factorii de mediu și alți factori pot reprezenta cauze la restul de 60%.
O persoană care crește alături de un depresiv poate fi mai susceptibilă la această afecțiune. Un copil care locuiește în casă cu un părinte sau cu un frate deprimat poate învăța să imite comportamentul acelei persoane în anumite condiții. De exemplu, un copil care vede un părinte petrecând zile întregi în pat poate să nu considere acest aspect neobișnuit.
Sexul unei persoane poate fi, de asemenea, un factor pentru depresie. Un studiu a constatat că femeile au un risc de 42% de depresie ereditară, în timp ce riscul bărbaților este de 29%. Depresia a fost asociată și cu nivelul serotoninei (numită și hormonul fericirii), o substanță chimică ce permite comunicarea între neuronii creierului. Este posibil ca un dezechilibru al serotoninei să ducă la tulburări de dispoziție și la alte probleme, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă și atacurile de panică.
Se poate vindeca depresia?
Oamenii de știință nu pot da un răspuns clar în ceea ce privește acest aspect. Așa cum depresia în sine este complexă, la fel este și cronologia ei. Cei care au în familie o persoană cu depresie, pot observa, în unele cazuri, că este vorba despre o depresie clinică temporară, care se tratează dacă pacientul ia medicamente până la 12 luni.
În alte cazuri, depresia este prezentă permanent de-a lungul vieții, cu simptome care apar și dispar. În aceste situații, terapia cognitiv-comportamentală este o opțiune viabilă pe termen lung, deoarece poate ajuta persoana să gestioneze simptomele și să-și poată îmbunătăți calitatea vieții. Alte forme de terapie, cum ar fi terapia psihodinamică și terapia de acceptare și angajament, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a ajuta la tratarea depresiei.
Chiar dacă nu se vindecă, depresia poate fi tratată, însă persoana afectată trebuie să fie conștientă de simptomele sale și să ceară sfatul medicului pentru a primi un diagnostic și un plan de tratament. De asemenea, medicul trebuie contactat dacă planul actual de tratament nu funcționează.
Ce semne pot anunța prezența depresiei?
- Sentimente de neputință și lipsă de speranță. Persoana afectată are o perspectivă sumbră asupra vieții, simte că nimic nu se va îmbunătăți vreodată și că nu poate face nimic pentru a-și schimba situația.
- Pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Persoanei depresive nu-i mai pasă de hobby-urile pe care le avea, de distracții, de activități sociale sau de sex, pentru că și-a pierdut capacitatea de a simți bucurie și plăcere.
- Modificarea apetitului sau schimbări de greutate corporală. Pierderea semnificativă în greutate sau creșterea în greutate (o schimbare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună) poate fi un semn al depresiei.
- Tulburări de somn. Persoana cu depresie începe fie să se confrunte cu insomnia, mai ales dacă se trezește la primele ore ale dimineții și nu mai poate adormi, fie să doarmă excesiv.
- Furie sau iritabilitate. Un semn al depresiei poate fi și starea permanentă de agitație și neliniște, în care persoana se enervează foarte repede, din orice, inclusiv din cauze care nu ar trebui să provoace o așa reacție, și chiar devine violentă verbal sau fizic.
- Energie scăzută. Depresia vine cu senzație de oboseală intensă, un fel de sfârșeală fizică. Întregul corp se poate simți greu de urnit și chiar și sarcinile mărunte pe care le are de îndeplinit persoana sunt epuizante sau durează prea mult.
- Dispreț față de sine. Persoana depresivă are sentimente puternice ale lipsei de valoare personală sau de vinovăție și se critică aspru pentru orice greșeală, indiferent cât de mică este.
- Comportament nesăbuit. Un alt semn al depresiei poate fi angajarea persoanei într-un comportament de evadare din realitate, cum ar fi abuzul de substanțe nocive, participarea la jocuri de noroc, șofat în viteză sau practicarea unor sporturi periculoase.
- Probleme de concentrare. Și problemele de concentrare, capacitatea redusă de a lua decizii sau de a-și aminti lucruri pot fi semne de avertizare pentru depresie.
- Dureri inexplicabile. Nu mai puțin important, depresia poate fi semnalată și de neplăceri fizice, cum ar fi dureri de cap, de spate, de stomac sau dureri musculare.
Simptomele depresiei pot varia în funcție de vârstă și sex. În timp ce bărbații deprimați sunt mai iritabili, mai agresivi, încep să consume substanțe nocive și își pierd interesul pentru muncă și hobby-uri, femeile tind să aibă sentimente de vinovăție și dispreț față de sine, să plângă din orice și să mănânce excesiv, luând în greutate.
La adolescenții deprimați, iritabilitatea, furia și agitația sunt adesea cele mai vizibile simptome. De asemenea, se pot plânge de dureri de cap, dureri de stomac sau alte dureri fizice. Vârstnicii cu depresie tind să manifeste mai mult simptome fizice, precum oboseala, durerile inexplicabile și problemele de memorie. De asemenea, aceștia își pot neglija aspectul personal și pot înceta să își mai ia tratamentele pe care medicul le-a recomandat pentru alte boli.
Se recomandă ca persoana care are aceste simptome de depresie sau o parte dintre ele să ceară sfatul medicului de familie, care îi poate recomanda mai departe un specialist în probleme de sănătate mentală. E bine de reținut că depresia este un factor de risc major pentru sinucidere. Disperarea profundă și lipsa de speranță în viața unei persoane pot face ca sinuciderea să i se pară a fi singura modalitate de a scăpa de aceste sentimente.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
The American Journal of Psychiatry - A Genome-Wide Significant Linkage for Severe Depression on Chromosome 3: The Depression Network Study
https://ajp.psychiatryonline.org/doi/full/10.1176/appi.ajp.2011.10091342
1. Studiul „A Genome-Wide Significant Linkage for Severe Depression on Chromosome 3: The Depression Network Study”, apărut în 1 Aug 2011 https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2011.10091342, autori: Gerome Breen, Bradley Todd Webb et al.
NHS - Symptoms - Clinical depression
https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/clinical-depression/symptoms/
Te-ar mai putea interesa și...
