Lipsa poftei de mâncare și anorexia
Rezumat: Lipsa poftei de mâncare înseamnă diminuarea dorinței de a mânca și poate apărea temporar în timpul unei infecții, în perioade de stres sau ca reacție la anumite medicamente.
Uneori, un apetit redus este asociat însă cu boli digestive, afecțiuni cronice sau probleme de sănătate mintală. Termenul medical „anorexie” poate desemna pierderea apetitului, dar anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație distinctă și potențial gravă.
Scăderea persistentă a apetitului, pierderea neintenționată în greutate, slăbiciunea sau deshidratarea necesită evaluare medicală. Tratamentul nu constă doar în „stimularea poftei”, ci în identificarea și tratarea cauzei care a produs problema.
1. Care sunt cele mai frecvente cauze ale lipsei poftei de mâncare?
a. Infecții și alte boli acute
b. Afecțiuni digestive și boli cronice
c. Stres, anxietate și depresie
d. Medicamente care pot reduce apetitul
2. Lipsa poftei de mâncare: când devine o problemă?
3. Lipsa poftei de mâncare și anorexia: care este diferența?
a. Ce este anorexia ca simptom?
b. Ce este anorexia nervoasă?
c. Când scăderea apetitului necesită evaluare medicală?
4. Ce simptome pot însoți lipsa poftei de mâncare?
a. Scădere în greutate și slăbiciune
b. Greață, dureri abdominale și tulburări digestive
c. Oboseală și deshidratare
5. Când trebuie să mergi la medic și cum se tratează lipsa poftei de mâncare?
6. Concluzie
1. Care sunt cele mai frecvente cauze ale lipsei poftei de mâncare?
Lipsa poftei de mâncare este un simptom, nu o boală în sine. Apetitul poate scădea brusc, pentru câteva zile, sau progresiv, pe o perioadă mai lungă.
Printre cauzele posibile se numără infecțiile, durerea, deshidratarea, problemele dentare, schimbarea gustului sau mirosului, recuperarea după o intervenție chirurgicală și numeroase afecțiuni cronice. Și starea emoțională poate influența dorința de a mânca.
a. Infecții și alte boli acute
Este foarte obișnuit ca apetitul să scadă atunci când organismul luptă cu o infecție. Răceala, gripa, infecțiile digestive și alte boli acute pot determina temporar lipsa poftei de mâncare.
Febra, greața, durerea în gât, nasul înfundat sau modificarea gustului și mirosului pot face alimentele mai puțin atrăgătoare.
La copii, virozele digestive pot produce greață și apetit redus temporar. Durerea la înghițire, ulcerațiile bucale și congestia nazală pot contribui și ele la reducerea consumului de alimente sau lichide.
De regulă, apetitul revine pe măsură ce boala acută se ameliorează. Dacă însă persoana nu poate consuma suficiente lichide sau apar semne de deshidratare, problema trebuie evaluată mai rapid.
b. Afecțiuni digestive și boli cronice
Bolile digestive pot reduce apetitul prin durere, greață, senzația de sațietate precoce, balonare, diaree sau constipație. Uneori, persoana începe să mănânce mai puțin pentru că asociază masa cu apariția simptomelor.
Lipsa poftei de mâncare poate apărea și în boli ale inimii, plămânilor, ficatului sau rinichilor, în diabet, hipotiroidism, cancer și alte afecțiuni cronice.
La persoanele în vârstă, problema este adesea multifactorială. Bolile cronice, fragilitatea, problemele dentare, modificările gustului și mirosului, izolarea socială și administrarea mai multor medicamente pot influența împreună apetitul.
O analiză sistematică publicată în 2023 a constatat că pierderea apetitului la persoanele de cel puțin 65 de ani este asociată cu un risc mai mare de malnutriție și cu alte rezultate nefavorabile pentru sănătate.
c. Stres, anxietate și depresie
Apetitul nu depinde numai de necesarul de energie. Creierul, hormonii, emoțiile, somnul și mediul social influențează senzațiile de foame și sațietate.
Stresul intens poate face unele persoane să mănânce mai mult, iar altele să-și piardă aproape complet pofta de mâncare. Doliul, teama, tristețea sau un șoc emoțional pot produce același efect.
Depresia și anxietatea sunt, de asemenea, asociate cu schimbări de apetit. În cazul depresiei, pot apărea atât scăderea, cât și creșterea consumului de alimente.
Dacă lipsa poftei de mâncare este însoțită de tristețe persistentă, pierderea interesului pentru activități, anxietate severă sau modificări importante ale comportamentului alimentar, este indicată evaluarea unui profesionist din domeniul sănătății.
d. Medicamente care pot reduce apetitul
Unele tratamente pot avea drept efect secundar diminuarea apetitului. Printre exemple se numără anumite antibiotice, stimulente, opioide, medicamente utilizate în chimioterapie și alte tratamente prescrise pentru diverse boli.
Unele medicamente produc greață, modificarea gustului, uscăciunea gurii sau disconfort digestiv, ceea ce poate reduce indirect dorința de a mânca.
Nu întrerupe însă un tratament prescris doar pentru că observi o schimbare a apetitului. Medicul sau farmacistul poate verifica dacă simptomul este o reacție adversă cunoscută și dacă există o alternativă potrivită.
Este util să menționezi la consultație toate medicamentele și suplimentele utilizate, inclusiv produsele cumpărate fără rețetă.
2. Lipsa poftei de mâncare: când devine o problemă?
O zi în care mănânci mai puțin nu indică neapărat o boală. Apetitul variază în mod natural în funcție de activitate, somn, starea emoțională și boli temporare.
Problema devine mai importantă atunci când lipsa poftei de mâncare persistă, împiedică aportul normal de alimente și lichide sau este însoțită de pierdere neintenționată în greutate.
O sursă medicală clinică recomandă discutarea cu un profesionist atunci când pierderea apetitului durează mai mult de aproximativ o săptămână, mai ales dacă există și alte simptome.
Trebuie acordată atenție și persoanelor vulnerabile, precum copiii mici, adulții foarte în vârstă și persoanele cu boli cronice.
La copii, medicul nu evaluează numai cât mănâncă aceștia într-o anumită zi. Evoluția greutății și înălțimii pe curbele de creștere oferă informații mult mai utile despre aportul nutritiv pe termen lung.
Ghidurile pediatrice recente subliniază că stagnarea sau scăderea necorespunzătoare a greutății trebuie evaluată în contextul istoricului alimentar, creșterii și examenului clinic.
3. Lipsa poftei de mâncare și anorexia: care este diferența?
Confuzia provine din faptul că termenul „anorexie” are două utilizări diferite în limbajul medical.
În sensul său general, anorexia înseamnă lipsa sau reducerea apetitului. „Anorexia nervoasă” este, în schimb, numele unei tulburări de alimentație și reprezintă un diagnostic distinct.
a. Ce este anorexia ca simptom?
În medicină, anorexia poate desemna pur și simplu pierderea poftei de mâncare. Persoana nu simte foame sau are foarte puțină dorință de a mânca.
Această anorexie poate apărea în timpul unei infecții, al unei boli cronice, în depresie, după operații sau ca efect al medicamentelor.
La vârstnici este folosită uneori expresia „anorexia îmbătrânirii”. Aceasta descrie scăderea apetitului care apare la unele persoane odată cu înaintarea în vârstă și care poate contribui la reducerea aportului alimentar.
Experții recomandă ca apetitul redus la vârstnici să nu fie ignorat ca o consecință inevitabilă a vârstei. Identificarea timpurie este importantă, deoarece poate preceda malnutriția și fragilitatea.
b. Ce este anorexia nervoasă?
Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație serioasă. Nu este sinonimă cu simpla lipsă a poftei de mâncare.
Persoanele afectate își restricționează sever aportul alimentar, au o teamă intensă de creștere în greutate și pot avea o percepție distorsionată asupra propriei greutăți sau forme corporale.
O persoană cu anorexie nervoasă poate simți foame și totuși să evite în mod deliberat mâncarea. Aceasta este o diferență fundamentală față de anorexia manifestată ca pierdere a apetitului.
Boala poate determina slăbiciune musculară, afectarea oaselor, tensiune arterială scăzută, modificări ale ritmului cardiac, constipație, tulburări hormonale și, în forme severe, afectarea mai multor organe.
Anorexia nervoasă poate pune viața în pericol și necesită tratament specializat. Abordarea poate include monitorizare medicală, psihoterapie și intervenție nutrițională. Pentru adolescenți, familia poate avea un rol important în tratament.
c. Când scăderea apetitului necesită evaluare medicală?
Consultul medical este important dacă lipsa poftei de mâncare persistă sau dacă observi o pierdere inexplicabilă în greutate.
Evaluarea este justificată și atunci când apar vărsături repetate, dificultăți la înghițire, dureri persistente, diaree prelungită, febră, modificări importante ale tranzitului sau imposibilitatea de a consuma suficiente lichide.
La copii, stagnarea în greutate sau pierderea în greutate necesită atenție. Pediatrul urmărește evoluția creșterii și stabilește dacă sunt necesare analize ori alte investigații.
În cazul în care persoana refuză intenționat alimentele de teama îngrășării, are preocupări excesive pentru greutate sau imagine corporală ori pierde rapid în greutate, trebuie luată în considerare și o tulburare de alimentație.
4. Ce simptome pot însoți lipsa poftei de mâncare?
a. Scădere în greutate și slăbiciune
Dacă o persoană consumă mai puțină energie și mai puține proteine decât are nevoie o perioadă îndelungată, greutatea corporală poate scădea.
În timp, aportul insuficient poate favoriza pierderea masei musculare și apariția slăbiciunii. Riscul este deosebit de important la vârstnici, unde pierderea apetitului este asociată cu malnutriția și fragilitatea.
Scăderea inexplicabilă în greutate nu trebuie pusă automat pe seama stresului sau a vârstei. Există numeroase cauze posibile, iar persistența simptomului justifică evaluarea medicală.
La copii, aportul insuficient poate afecta ritmul normal de creștere. Monitorizarea greutății în timp este mai relevantă decât comparația cu cât mănâncă alți copii de aceeași vârstă.
b. Greață, dureri abdominale și tulburări digestive
Greața reduce frecvent apetitul. Vărsăturile, refluxul, constipația, diareea sau durerile abdominale pot avea același efect.
Uneori apare un cerc vicios: persoana mănâncă mai puțin pentru a evita disconfortul, iar aportul insuficient contribuie la slăbiciune și stare generală proastă.
Simptomele digestive persistente ar trebui discutate cu medicul, mai ales dacă sunt asociate cu sânge în scaun sau vărsături, dificultate la înghițire, febră ori pierdere în greutate.
La copii, problemele de absorbție intestinală pot produce dureri, vărsături, diaree persistentă și încetinirea creșterii, caz în care este necesară evaluarea pediatrică.
c. Oboseală și deshidratare
Oboseala poate apărea atât din cauza bolii care a produs pierderea apetitului, cât și pentru că persoana nu consumă suficiente calorii și nutrienți.
Deshidratarea apare dacă, pe lângă mâncare, se reduce și consumul de lichide. Riscul este mai mare atunci când există febră, vărsături sau diaree.
Semnele pot include gură uscată, sete, amețeală și urinări mai rare. Deshidratarea severă necesită asistență medicală rapidă.
La copiii mici și la persoanele în vârstă, deshidratarea se poate instala mai ușor și trebuie tratată cu mai multă atenție.
5. Când trebuie să mergi la medic și cum se tratează lipsa poftei de mâncare?
Lipsa poftei de mâncare persistentă trebuie discutată cu medicul, în special dacă se asociază cu slăbire, slăbiciune, vărsături, dureri, dificultăți la înghițire sau alte simptome inexplicabile.
Dacă problema este provocată de o infecție temporară, apetitul revine adesea odată cu recuperarea. Dacă un medicament este responsabil, medicul poate analiza doza sau o eventuală alternativă.
În alte cazuri este necesar tratamentul unei boli digestive, al depresiei, al unei probleme dentare sau al unei alte afecțiuni care reduce apetitul.
Mesele mici și mai frecvente pot fi mai ușor tolerate decât porțiile mari. Atunci când există risc de malnutriție, medicul sau dieteticianul poate recomanda alimente cu densitate nutritivă mai mare sau alte strategii adaptate persoanei.
La vârstnici, experții recomandă evaluarea sistematică a cauzelor și a stării nutriționale, nu prescrierea automată a unui „stimulent al apetitului”. Dovezile și raportul dintre beneficii și riscuri diferă în funcție de tratament și de pacient.
Dacă problema este anorexia nervoasă, tratamentul este complet diferit. Sunt necesare evaluare medicală, intervenție nutrițională și tratament psihologic, iar cazurile severe pot necesita spitalizare.
6. Concluzie
Lipsa poftei de mâncare este frecventă și, de multe ori, temporară. O infecție, stresul, greața sau un tratament medicamentos pot face ca apetitul să scadă pentru câteva zile.
Persistența simptomului schimbă însă situația. Scăderea neintenționată în greutate, slăbiciunea, simptomele digestive sau deshidratarea justifică evaluarea medicală.
Cea mai eficientă abordare este identificarea cauzei. Tratarea bolii, ajustarea unui medicament atunci când medicul consideră necesar sau intervenția nutrițională și psihologică potrivită pot contribui la revenirea la un apetit normal.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Care sunt cauzele lipsei poftei de mâncare la copii?
Răspuns: Infecțiile, greața, durerile în gât sau gură, problemele digestive și stresul pot reduce temporar apetitul. La copiii mici, apetitul poate varia și odată cu ritmul de creștere. Pierderea în greutate sau stagnarea creșterii necesită evaluare pediatrică.
Întrebare: Care sunt cauzele lipsei poftei de mâncare la bătrâni?
Răspuns: Pot contribui schimbările fiziologice ale îmbătrânirii, bolile cronice, fragilitatea, problemele dentare, medicamentele, depresia și modificările gustului sau mirosului. Apetitul redus persistent este asociat cu risc de malnutriție și trebuie evaluat.
Întrebare: Lipsa poftei de mâncare înseamnă că am anorexie nervoasă?
Răspuns: Nu. „Anorexia” poate însemna medical pierderea apetitului, dar anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin restricție alimentară și teamă intensă de îngrășare, printre alte manifestări.
Întrebare: Cât timp poate dura lipsa poftei de mâncare?
Răspuns: Într-o boală acută poate dura câteva zile. Dacă persistă peste aproximativ o săptămână, provoacă scădere în greutate sau este însoțită de alte simptome, este recomandat consultul medical.
Întrebare: Ce pot mânca dacă nu am poftă de mâncare?
Răspuns: Porțiile mici și mai frecvente pot fi mai ușor de consumat. Dacă apetitul rămâne redus sau există risc de malnutriție, medicul ori dieteticianul poate recomanda o strategie adaptată cauzei și necesităților nutriționale.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Association of anorexia/appetite loss with malnutrition and mortality in older populations: A systematic literature review
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36807868/
Studiul „Association of anorexia/appetite loss with malnutrition and mortality in older populations: A systematic literature review”, apărut în J Cachexia Sarcopenia Muscle. 2023 Apr;14(2):706-729. doi: 10.1002/jcsm.13186. Epub 2023 Feb 20, autori: Roger A Fielding et al.
Pub Med - Etiologies of Poor Weight Gain and Ultimate Diagnosis in Children Admitted for Growth Faltering
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37082920/
Studiul „Etiologies of Poor Weight Gain and Ultimate Diagnosis in Children Admitted for Growth Faltering”, apărut în Hosp Pediatr. 2023 May 1;13(5):394-402. doi: 10.1542/hpeds.2022-007038, autori: Elise Peterson Lu et al.
Te-ar mai putea interesa și...
