Durerile articulare la copii: cauze frecvente, diagnostic & tratament

Durerile articulare se referă la senzația de disconfort, durere sau rigiditate care afectează una sau mai multe articulații ale corpului. Acestea pot varia de la o senzație ușoară de disconfort până la dureri intense, care pot afecta semnificativ funcționarea zilnică a unei persoane. Copilul tău acuză dureri articulare? Iată ce cauze pot avea acestea, dar și ce poți face pentru a-i îmbunătăți starea.

Uneori, durerile articulare ale copiilor au cauze ușor de tratat, însă alteori poate fi vorba despre afecțiuni serioase cum ar fi lupusul. De aceea, durerile articulare ale celor mici nu trebuie trecute cu vederea, ci e nevoie să fie investigate la medic pentru a se descoperi cauza.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Cauze dureri articulare la copii

Există mai multe cauze posibile ale durerilor articulare:

Durerile de creștere

Durerile de creștere sunt responsabile pentru mai bine de jumătate dintre situațiile în care copiii acuză dureri la nivelul articulațiilor. În general, preșcolarii și preadolescenții sunt afectați de aceste dureri. Genunchii (mai exact, partea din spatele acestora) sunt cei mai afectați de durerile de creștere. Aceste dureri se pot intensifica în timp ce copilul face anumite eforturi – la alergare, la urcarea scărilor ori în timp ce se apleacă.

Durerile de creștere - care, în realitate, nu sunt cauzate de creștere - nu necesită un tratament anume, acestea vindecându-se de la sine. Însă poți face câteva lucruri pentru a-i calma copilului disconfortul și durerea - masarea articulațiilor dureroase, folosirea unor comprese calde, exerciții de stretching, băi călduțe și, dacă situația o cere, administrarea unor calmante precum acetaminofenul (paracetamol).

Artrita idiopatică juvenilă

Uneori, când apar dureri articulare la copii, acestea sunt cauzate de afecțiuni reumatice precum artrita idiopatică juvenilă. Această boală se manifestă prin dureri articulare, care sunt însă însoțite de umflare, inflamare și rigiditate la nivelul articulației. Durerile se pot reduce sau pot dispărea în anumite perioade, această afecțiune fiind una care se manifestă episodic, prin pusee de activitate a bolii, care alternează cu perioade de acalmie. Într-o asemenea situație, copilul trebuie văzut urgent de un medic reumatolog, care îi va prescrie tratamentul adecvat.

Lupusul

În cazuri rare, durerile articulare ale copiilor pot fi cauzate de această boală de natură autoimună care afectează, printre altele, și articulațiile. Adolescenții sunt mai predispuși să facă lupus decât copiii mai mici.

Având o serie de simptome și manifestându-se diferit de la un pacient la altul, lupusul este destul de dificil de diagnosticat. Odată ce un copil este diagnosticat cu lupus, acesta va trebui să urmeze în permanență un tratament care va menține remisiunea pentru perioade mai lungi.

Leucemia

Acest tip de cancer al sângelui debutează la nivelul măduvei osoase și este cel mai frecvent cancer întâlnit în rândul copiilor. Leucemia poate cauza, printre alte simptome, și dureri articulare la copii. În funcție de tipul de leucemie identificat, medicul va recomanda un tratament pentru această boală. În cazul în care tratamentul dă roade, durerile articulare vor dispărea după vindecarea cancerului.

Boala Osgood Schlatter

Boala Osgood Schlatter, cunoscută și sub denumirea de osteocondroză, apofizită a tuberculului tibial sau apofizită de tracțiune a tuberculului tibial, este o cauză frecventă a durerii anterioare a genunchiului la copiii care practică activități sportive. Prezentarea clinică asociază în mod clasic debutul atraumatic, insidios, al durerii anterioare a genunchiului, cu sensibilitate la locul de înserare a tendonului rotulian la tuberozitatea tibială.

Condiția este autolimitată și apare secundar activităților repetitive de stres ale mecanismului extensor, cum ar fi săriturile și sprintul. Sporturile frecvent întâlnite în asociere cu această afecțiune includ:

Baschet
Volei
Sprint
Gimnastică
Fotbal

Chiar dacă tulburarea este benignă, recuperarea poate fi prelungită și poate cauza absența de la sport. Debutul tulburării este treptat și de obicei asociat cu activități repetitive ale genunchiului. De obicei, există sensibilitate peste tuberculul tibial.

Boala Lyme

Există și alte cauze ale durerilor articulare la copii, însă mai puțin frecvente, printre acestea numărându-se și boala Lyme. Boala Lyme este o infecție cauzată de bacteriile din specia Borrelia burgdorferi, transmisă prin mușcătura căpușelor infectate. Această boală poate afecta o varietate de sisteme în organism, inclusiv articulațiile.

La copii, boala Lyme poate provoca simptome diverse, inclusiv dureri articulare. Aceste dureri pot fi însoțite de umflături, roșeață și sensibilitate la nivelul articulațiilor afectate. De obicei, articulațiile mari, precum genunchii, umerii, gleznele sau încheieturile, sunt cele mai frecvent afectate.

Diagnosticare dureri articulare la copii

Dacă cel mic acuză dureri articulare fără să se fi lovit, e indicat să fie dus la medicul pediatru care, la rândul lui, îl va trimite către un specialist dacă va constata că este necesar, în urma evaluării fizice. Medicul va face examinarea fizică, însă poate folosi și alte analize sau teste, printre care și metodele de diagnosticare imagistică (tomografie computerizată, RMN), astfel încât să identifice cauza durerii.

Tratament dureri articulare la copii

În funcție de diagnosticul stabilit de medic, se va prescrie un tratament care va reduce durerile articulare resimțite de copil. Tratamentele pe bază de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și calmante sunt, în general, folosite în acest sens.

Dacă e vorba de osteocondroză, de cele mai multe ori afecțiunea este autolimitată, dar poate persista până la doi ani până când apofiza fuzionează. Tratamentul include repaus relativ și modificarea activităților fizice, ghidată de nivelul durerii. Nu există dovezi care să sugereze că odihna accelerează recuperarea, dar restricția activității este eficientă în reducerea durerii. Pacienții pot participa la sport atâta vreme cât durerea se rezolvă cu odihnă și nu limitează activitățile asociate sportului. Aplicarea locală de gheață și AINS poate fi utilizată pentru calmarea durerii.

O genunchieră de protecție poate fi purtată peste tuberculul tibial pentru a proteja de trauma directă. Exercițiile de întindere și întărire a cvadricepsului pot fi un adjuvant util. Dacă durerea nu răspunde la măsurile conservatoare, poate fi justificată terapia fizică formală.

În boala Osgood-Schlatter, cazuri severe, prelungite, poate fi luată în considerare o perioadă scurtă de imobilizare a genunchiului. Nu există dovezi care să recomande terapie prin injecție sau intervenție chirurgicală. Simptomele sunt de obicei autolimitate cu o rezoluție a durerii la închiderea apofizei. Sechelele pe termen lung pot include un tubercul tibial îngroșat sau proeminent, dar acesta este asimptomatic în marea majoritate a cazurilor.

Nivelul durerii dictează tratamentul general, iar managementul include tratamentul simptomatic cu gheață și antiinflamatoare esteroidiene, precum și modificarea activității și odihnă relativă de la activități incitante în asociere cu regimul de întindere a extremităților inferioare pentru a corecta actorii biomecanici predispozanți.

Tratamentul pentru boala Lyme la copii implică, de obicei, administrarea de antibiotice orale, precum amoxicilina sau doxiciclina, în funcție de vârsta copilului. În unele cazuri, pot fi necesare antibiotice intravenoase în cazul simptomelor severe sau persistente.

Tratamentul pentru artrita idiopatică juvenilă implică o abordare multidisciplinară și se concentrează pe controlul simptomelor, prevenirea complicațiilor și menținerea funcționalității articulațiilor. Opțiunile de tratament pot include medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, utilizate pentru a reduce inflamația și durerea, medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARD-uri), care pot ajuta la controlul inflamației și la prevenirea daunelor articulare pe termen lung și medicamente biologice, cum ar fi inhibitorii de factor de necroză tumorală (TNF) și inhibitorii de interleukină-6 (IL-6).

Terapia fizică și ocupațională pot ajuta la menținerea și îmbunătățirea mobilității articulare, a forței musculare și a funcționalității generale. Terapia fizică poate include exerciții de întindere, exerciții de fortificare și tehnici de terapie manuală. Terapia ocupațională poate implica utilizarea dispozitivelor de asistență și tehnicilor de adaptare pentru a ajuta copilul să își mențină independența și să facă față activităților zilnice.

Tratamentul lupusului la copii poate include administrarea de AINS, pentru a calma simptomele obișnuite ale lupusului, cum ar fi durerea articulară și inflamația, corticosteroizi, pentru a controla inflamația și pentru a reduce simptomele, DMARD-uri pentru a controla inflamația și pentru a reduce activitatea bolii sau imunosupresoare, în cazurile mai severe de lupus, în special atunci când afectează organele interne.

Copilul cu lupus va necesita monitorizare medicală regulată pentru a evalua eficacitatea tratamentului, pentru a detecta complicațiile și pentru a ajusta terapia în consecință. Aceasta poate include analize de sânge regulate pentru a evalua funcția renală, nivelul de inflamație și alți parametri relevanți.

Remedii dureri articulare la copii

Durerile articulare pot fi reduse și cu ajutorul unor metode la îndemână:

Băile călduțe, compresele calde, uneori alternate cu comprese cu gheață; utilizarea unei comprese calde sau a unei pungi cu gheață aplicate pe zona afectată poate ajuta la reducerea durerii și a inflamației. Compresa cu gheață va fi înfășurată într-un prosop pentru a proteja pielea și nu va fi lăsată pe articulație mai mult de 15-20 de minute.
O alimentație echilibrată și sănătoasă; alimentația poate susține sănătatea generală a articulațiilor. Se va încuraja consumul de alimente bogate în nutrienți, cum ar fi fructele și legumele proaspete, peștele gras, nucile și semințele, deoarece au proprietăți antiinflamatorii.
Cataplasmele cu varză proaspătă, care accelerează procesul de reducere a inflamației; se toacă două-trei frunze de varză de la interior (sau câte este nevoie pentru a forma un strat gros pentru a acoperi zona afectată), se aplică pe zona bolnavă, peste varza tocată se pune o bucată de tifon care se fixează cu o bandă elastică și se lasă să acționeze până la o oră.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Arthristis Foundation - Joint Pain in Children
https://www.arthritis.org/health-wellness/treatment/treatment-plan/ja-medical-decisions/joint-pain-in-children
Columbia Children’s Health - Joint Pain in Children
https://www.columbiadoctors.org/childrens-health/pediatric-specialties/rheumatology/treatments-conditions/joint-pain-children
Cleveland Clinic - Growing Pains
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/13019-growing-pains

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI